Comisia si celelalte institutii

COMISIA SI CELELALTE INSTITUTII

Comisia Uniunii Europene

Spre deosebire de Consiliu, care reprezinta interesele nationale ale statelor membre, Comisia este Organul comunitar care apara in exclusivitate interesul comunitar, reprezentand totodata si cea mai originala institutie europeana. Comisia este instituita prin tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1967, atunci cand Inalta Autoritate a CECO, Comisia CEE si Comisia CEEA sunt substituite de o comisie unica. Functionarea acestei Comisii se face in baza acelorasi trei tratate de constituire a comunitatilor. Incepand cu 1993 Comisia poarta denumirea de Comisie a Uniunii Europene, iar textele din Tratate referitoare la Comisie devin unice. Inovatii ale Tratatului de la Maastricht sunt considerate si modul de desemnare, durata mandatului, largirea prerogativelor Parlamentare (dependenta de Parlament).

Componenta

Comisia era formata din 17 membri, alesi datorita competentei si fiind absolut independenti, numarul membrilor urma sa se mareasca cu fiecare extindere prin vot unanim. Spre exemplu, dupa extinderea din 1995 Comisia numara 20 de membri, dintre care RFG, Franta, Italia, Marea Britanie si Spania cate doi, restul cate unul. In afara de faptul ca Comisia este independenta de guverne, ea include cel putin cate un national din fiecare stat membru, dar nu mai mult de doi. Daca pana la 1992 durata mandatelor era de patru ani, acum ei sunt desemnati pentru 5 ani, aducand in concordanta cu durata mandatelor membrilor Parlamentului European.

Presedintele si statutul 

Legitimitatea Comunitatii se intareste prin faptul ca Comisia e pusa intr-o dependenta de Parlament, acesta fiind ales in modul cel mai democratic. In 1992 este schimbat modul de desemnare a Presedintelui Comisiei si a membrilor acesteia. Astfel guvernele de comun acord cu Parlamentul european desemneaza Presedintele Comisiei. Dupa consultatia cu acesta se propun si ceilalti membri ai Comisiei, iar alegerea de catre Presedintele Comisiei a membrilor ridica rolul si autoritatea sa, calitatea lucrului, colegialitatea, solidaritatea etc. Colegiul este supus votului de investitura al Parlamentului European, Comisia avand dubla legitimitate a statelor si a popoarelor comunitare. Daca pana la Maastricht Comisia avea sase vicepresedinti si presedinti, acum ea dispune de doi vicepresedinti, desemnati pentru doi ani ca si presedintele de comun acord. Presedintele reprezinta Comisia in Consiliul Europei la summituri, reuniuni la nivel inalt si tot el prezinta programul anual in fata Parlamentului European. Dupa cum s-a mai mentionat, comisarii sunt sustrasi autoritatii statelor a caror nationalitate o detin in timpul exercitarii functiilor, pentru a asigura independenta si transparenta muncii acestora. Ei nu solicita si nici nu accepta instructiunile guvernelor sau a altor organisme, aparand prin urmare doar interesele Comunitatii. Responsabilitatea comisarilor este colectiva, raspunzand doar in fata Parlamentului European. Ei nu au dreptul sa mai exercite vreo functie in timpul indeplinirii inaltei misiuni, asumandu-si un sir de obligatii morale si materiale. Pentru acte incompatibile cu statutul comisarii pot fi demisi sau lipsiti de dreptul la pensie doar de Curtea de Justitie.

Functionarea 

Pentru o functionare mai eficienta, Comisia dispune de dreptul de autoorganizare, realizat prin regulament interior conform art.162, paragraful 2 al Tratatului. Un principiu de baza este colegialitatea reflectata prin faptul ca toate actele pe care tratatele sau regulamentele le increde Comisiei ( reguli, decizii, propuneri ), trebuie sa fie primite de Comisie, angajandu-si raspunderea ca institutie, altfel spus isi asigura primirea deciziilor de comun acord. Votul majoritar, conform art.157, este cel mai raspandit, dar Comisia in practica primeste decizia fie in unanimitate, fie cu o larga majoritate, cu prezenta numarului de membri fixat in regulament. Comisia dispune de un sir important de competente nu doar pe plan comunitar, ci si chiar pe plan interguvernamental, pe plan extern (impreuna cu Consiliul ) si in planul punerii in aplicare a politicii comunitare. Comisia se bazeaza pe o armata puternica de functionari care se ocupa de sarcini legate de concepere ( grad A), executie (grad B,C) si de traducere, repartizati in 23 de directii generale majoritatea cu sediul la Bruxelles si la Luxembourg. Birourile reprezentantilor externi se afla in toate tarile membre. Functionarii comunitari nu se supun guvernelor nationale si rees, in exclusivitate, din interesele comunitare.

Atributii 

Comisia continua sa apere interesele economice comunitare, asigurand dezvoltarea Pietei comune. Ea vegheaza aplicarea normelor tratatelor si formuleaza recomandari sau avize reesind din Documentele de baza ale Comunitatii. Institutia dispune de o putere de decizie proprie si participa la formarea actelor Consiliului si Parlamentului. De asemenea exercita competente conferite de catre Consiliu. Comisia nu se limiteaza la aceste atributii, deoarece este o structura multifunctionala. Presedintele Comisiei, francezul J. Delors (1985 - 1995 ) in fata Adunarii Parlamentare din 26 august 1989, a mentionat patru grupuri mari de atributii ale Comisiei, bine conturate la sfarsitul anilor '80. Fiind garant al interesului comun

Comisia detine monopolul asupra initiativei legislative. Comisia concepe si  pregateste politica comunitara, prezentand propuneri Consiliului. In articolul Tratatelor este prevazut ca exercitarea de catre Consiliu a puterii normative este posibila doar la propunerea Comisiei. Acesta insa este dreptul de initiativa exclusiva si atata timp cat Consiliul nu statuaza, Comisia poate modifica propunerea si conduce la adoptarea unui act comunitar. Tratatul de la Maastricht largeste aceste drepturi, dar subsidiaritatea limiteaza libertatea de actiune a Comisiei, deoarece e nevoita sa explice si sa justifice necesitatea propunerilor sale, ramanand in afara oricaror interese nationale. Parlamentul a primit si el dreptul (1993) de a insista pe langa Comisie pentru a supune Consiliului propuneri in interes comunitar (art.138, aliniat 2).

Comisia sta la "paza" tratatelor si asigura executarea precum si respectarea  acestora. Prin urmare aceasta se refera nu doar la statele membre, ci si la agentii economici sau la alte institutii comunitare, obligate sa respecte litera legii comunitare. In acest sens Comisia dispune de puterea de a sanctiona sau de a sesiza Curtea de Justitie. O autonomie si mai larga o are institutia respectiva in domeniul liberei concurente si a ajutoarelor acordate de stat. Pentru a-si indeplini misiunea, comisia are posibilitatea de a informa si preveni puterea de recomandare sau de avizare (art.155)

Comisia asigura reprezentarea Comunitatii in cadrul negocierilor interne, conform Tratatului de la Roma.

Comisia poate negocia cu state terte din numele comunitatii. Articolul 228 a Tratatului de la Maastricht stabileste anumite limite ale acestor negocieri si subliniaza interesul si spiritul comunitar.

Analizand atributiile generale si multifunctionale ale Comisiei apare intrebarea, ce reprezinta mai mult aceasta institutie: un organism tehnic sau unul politic? Deciziile de ordin tehnic sunt foarte numeroase ridicandu-se la cateva mii pe an si sunt luate in locul administratiei nationale. Comisia ramane insa investita si controlata de Parlamentul European, fiind obligata sa asigure transparenta si proximitatea. Nu este evitat definitiv caracterul oricarei alte birocratii cu toate neajunsurile istorice pe care si le-a insusit aceasta clasa sociala. Cu toate acestea, anume aici interesul comunitar este urmarit in modul cel mai perseverent. Pentru a ramane mai deschisa Comisia lucreaza in asociere cu comitete compuse din reprezentantii administratiilor nationale, comitete consultative, comitete de gestiune, de reglementare etc. Fiind bine informata de situatia economica si sociala din fiecare stat, ea consulta Comitetul Economic si Social al Comunitatii Europene.

Alte Institutii

Curtea de Justitie

Institutia data isi are sediul la Luxembourg si este compusa din 15 judecatori si 9 avocati generali numiti pentru sase ani de comun acord de catre statele membre. In 1998 apare si un tribunal de prima instanta - Curtea de Justitie, care asigura respectarea drepturilor comunitare:

Recurs prejudiciar, atunci cand o jurisdictie nationala isi pune problema validitatii sau interpretarea normei comunitare, contribuind la unificarea dreptului comunitar in satele membre.

Functia de contencios: recurs in anulare pentru incompetenta, pentru violarea tratatelor, pentru abuz de putere din partea vreo unei institutii.

Recurs la carenta: sanctionarea inactivitatii Consiliului sau a Comisiei in aplicarea politicii comunitare prevazute.

Curtea a fost un element important al integrarii europene, mentinand pe de o parte uniformitatea de aplicare a regulilor comunitare, iar pe de alta parte garantand statelor membre asigurarea deplina a drepturilor in fata institutiilor comunitare.

Curtea de Conturi

Este creata prin Tratatul financiar de la Bruxelles din 22 iulie 1975, dar devine institutie comunitara conform Tratatului de la Maastricht. In articolul E din dispozitiile comune ale Tratatului asupra UE aceasta lipseste, fiind limitata strict la cadrul comunitar. Este compusa din 15 membri, iar la fiecare aderare urmand sa se adauge inca un membru. Curtea de Conturi examineaza conturile tuturor incasarilor si cheltuielilor comunitare si ale oricarui organism creat de Comunitate, asista Parlamentul si Consiliul in functie de control al executiei bugetare. Controlul exercitat nu are insa un caracter jurisdictional. Statuaza in unanimitate dupa consultarea cu Parlamentul european, membrii isi desemneaza presedintele, mandatul caruia poate fi reinnoit ca si a celorlalti membri. Rezultatul activitatii constituie obiectul unui raport anual publicat in JOCE impreuna cu raspunsurile institutiilor respective la observatiile Curtii de Conturi. Curtea are drept la observatii prin rapoarte speciale sau avizuri.

Organe consultative si tehnice

Aceste organe completeaza structura institutionala a Uniunii Europene si au un caracter consultativ, tehnic ori financiar. Unele sunt create conform Tratatelor, altele pe parcurs de institutii pentru a-si indeplini mai deplin functiile. Printre organele tehnice dotate cu personalitate juridica, se disting:

Agentia de Aprovizionare Euratom cu autonomie financiara

Banca Europeana de investitii, care este administrata de organe proprii, functionand conform statutului propriu, este independenta din punct de vedere financiar, astfel fiind personalitate juridica distincta de cea a comunitatii Finanteaza proiecte structurale in statele membre sau terte. Tratatul de la Maastricht propune crearea unui nou organism Banca Centrala Europeana, care ar asigura succes Uniunii monetare. Institutul Monetar European instalat la Frankfurt din 1994 este embrionul viitoarei BCE.

Fondurile nu au personalitate juridica, ci doar autonomie financiara (Fondul Social, Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul de coeziune)

Printre organele consultative cu competenta generala care permit asocierea reprezentantilor diferitor categorii socio-profesionale interesate in functionarea institutiilor comunitare, mentionam:

Comitetul consultativ CECO, care asista Comisia, fiind consultat de catre aceasta in mod obligatoriu sau facultativ

Comitetul economic si social (CE/CEEA), este compus din 222 membri numiti de Consiliu pentru patru ani din randul mediilor profesionale. Comitetul asista Consiliul si Comisia avand functii consultative. Tratatul UE intareste statutul acestui organ consultativ

Comitetul regiunilor este introdus abia dupa Reuniunea de la Maastricht. Statutul sau este asemanator cu cel al CES. Comitetul este compus din 220 reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale numiti de Consiliu la propunerea statelor membre. Consultarea poate fi obligatorie daca este prevazuta in Tratat, in alte cazuri este solicitata de Comisie sau Consiliu.