Comunitatea economica europeana (cee,1957)

COMUNITATEA ECONOMICA EUROPEANA (CEE,1957)

Tratatele de la Roma

Caracterul si logica Tratatelor de la Roma

Comunitatea Europeana, conceputa intre anii 1955-1957, ramane in esenta europeana. Aceasta comunitate e mult prea diferita de cea conceputa de SUA pentru a duce o politica de contrainment in raport cu comunismul. Ea va avea drept scop crearea unei uniuni cu adevarat viabile, care s-ar opune real celor doua supraputeri, o Europa pentru europeni, intemeiata pe axa franco-germana. Aceasta urma sa ia in consideratie toate esecurile Europei atlantice si sa construiasca o Comunitate integrata din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere economic. Pentru a realiza acest lucru fiecare stat trebuie sa cedeze o parte din prerogativele sale, o parte din suveranitatea nationala, pentru ca in final sa apara noul edificiu al continentului in a doua jumatate a sec. XX. Structurile supranationale, ca faimoasa inventie europeana a secolului trecut, raman a fi limitate de caracterul functional al integrarii, mai ales de cel politic. Tratatele de la Roma pot fi caracterizate prin caracterul mai pronuntat interguvernamental, decat de cel supranational. In ceea ce priveste colaborarea atomica, aceasta urma sa asigure statelor europene o securitate energetica, evitand folosirea atomului in scopuri militare. Tratatul de la Roma duce la constituirea unei Piete unice, dupa modelul celei a carbunelui si otelului, care isi dovedise eficienta. CECO constituise doar o piata a materiei prime, fie chiar strategic importante, acum urma constituirea unei Piete comune in toate domeniile, o 'Europa a negustorilor'. Cadrul legislativ al CECO si al noilor Comunitati se vor deosebi. Ultimul are un caracter juridic mai abstract, urmand a fi concretizat mai tarziu prin numeroase interventii legislative. In acelasi timp, impreuna cu cadrul legislativ al CECO, e constituit un ansamblu pentru viitor, un cadru legislativ, care permite miscarea inainte.

Semnarea Tratatelor de la Roma si obiectivele declarate

La 25 martie 1957, la Roma, sunt semnate Tratatele de instituire a Comunitatii Europene (CEE si CEEA). Semnatura isi vor depune reprezentantii Frantei, RFG, Italiei, Belgiei, Olandei si Luxemburgului, iar Colina Capitoliului, unde se produce acest moment istoric va deveni unul din simbolurile Comunitatii Europene. Tratatele declara cateva obiective foarte importante pentru popoarele statelor semnatare:

sa stabileasca fundamentul unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene

sa asigure progresul economic si social al propriilor popoare si sa elimine barierele ce divizeaza Europa

sa amelioreze conditiile de munca si de viata a oamenilor Comunitatii

sa consolideze unitatea economica a statelor membre si sa asigure dezvoltarea lor armonioasa

sa reduca decalajele dintre diferite regiuni si intarzierile in evolutia economica a celor mai putin favorabile

sa asigure prin ansamblul de resurse comunitar salvgardarea pacii si libertatii

Ei cheama si alte state europene sa se alature acestui efort important in calea consolidarii europene. Tratatele de la Roma, spre deosebire de CECO, semnat pentru cincizeci ani, nu au o limita in timp, iar scopul final al acestora nu poate fi limitat la coordonarea relatiilor dintre statele semnatare, ceea ce se desprinde clar din principiile declarate. Toate obiectivele preconizate puteau fi realizate prin intermediul catorva mecanisme importante.

Tratatul de constituire a CEE

Din sirul mecanismelor vizate putem mentiona: Piata comuna, Uniunea vamala si Politicile comune.

Piata comuna

Constituirea Pietei comune insemna eliminarea tuturor obstacolelor din calea liberei circulatii a marfurilor, capitalului, serviciilor si a persoanelor. Se constituia un spatiu economic unificat intre cele sase tari membre. Economiile acestor state urmau sa functioneze in baza liberei concurente, fara careva tutela din partea statelor nationale. Astfel dispareau toate obstacolele protectioniste in cadrul acestor state. Pentru a evita efectele negative sau careva eventuale conflicte, cele Sase state acceptau o colaborare comunitara in domeniul politicilor nationale, economice si financiare. In baza Pietei comune membrii Comunitatii isi propuneau o stabilitate economica durabila, o expansiune economica continua si un echilibru in dezvoltare. Statele semnatare intelegeau ca aceste lucruri nu pot fi realizate momentan, de aceea se prevede o perioada tranzitorie, binedefinita in documentele de baza ale Comunitatii.

Asa dar, Piata comuna devine piata celor Sase state europene membre ale CECO, formata in baza liberei concurente, cu dominatia si respectul pentru toate formele de proprietate si intreprindere, si cu mecanismul unui ajutor economic reciproc in cadrul acestor sase membri (cu exceptia sferei sociale).

Uniunea vamala

Aceasta se distinge in deosebi printr-o zona de liber schimb si prin implimentarea unei protectii exterioare uniforme. Uniunea vamala industriala este programata pentru o perioada de doisprezece ani ca perioada de tranzitie, divizata la randul ei in trei etape a cate patru ani. Ea urma sa fie realizata prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare, prin desfiintarea contingentelor cantitative, printr-un tarif vamal comun. In asa mod, produsele comunitare, indiferent de tara unde au fost produse, devin originare. Datorita Uniunii vamale industriale politica comerciala a CEE capata un caracter cu adevarat comunitar in schimbul celui etatist, dominant pana la acel moment. Aceste elemente deosebeau cert Uniunea vamala de o simpla asociatie de liber schimb.

Politicile comunitare

Obiectivele politice si economice ale Tratatului de la Roma puteau fi realizate doar prin punerea in practica a politicilor concrete, printre care putem mentiona:

politica agricola comuna

politica comerciala comuna

politica concurentiala s.a.

Acestea urmau incetul cu incetul sa substituie politicile nationale cu caracter analogic. Politicile mentionate, precum si un sir de alte politici comune nu erau fixe si urmau sa fie modelate si completate, in dependenta de necesitati. Realizarea acestor politici duceau inevitabil la o integrare economica eficienta si progresiva. Tratatul CEE va avea un succes rapid si pronuntat. El insoteste si accelereaza faza de relansare economica caracteristica anilor urmatori. Baza economica edificata prin primirea acestor Tratate va face din Europa o mare putere comerciala si va determina afirmarea Comunitatilor deja existente.

3. Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Energiei Atomice  (EURATOM sau CEEA)

Tratatele de la Roma infiintau si a treia Comunitate Europeana, care urma sa creeze conditii de dezvoltare a unei industrii nucleare puternice pentru valorificarea atomului in scopuri exclusiv pasnice. Acesta era un specific, dar si o particularitate a noii Comunitati. Obiectivele acesteia erau multiple:

cercetarea si difuzarea cunostintelor

punerea in aplicare a tehnologiilor moderne

investitiile si crearea intreprinderilor comune in ramura nucleara

aprovizionarile si reglarea acestora

securitatea

infiintarea unei piete nucleare

Euratomul urma sa-si limiteze rapid actiunile. Statele, in deosebi Franta, care ajunsese la un stadiu destul de avansat in acest domeniu, nu doresc sa renunte la prerogative intr-un sector atat de sensibil ca cel atomic, luand in consideratie si implicatiile sale militare. Paritatea atomica sovieto-americana, atinsa la acel moment istoric si un sir de conditii vizate mai sus, acrediteaza ideea unui condominium al celor doua supraputeri prejudiciabil pentru europeni, respectiv a unei pax atomica. Aceasta va conduce spre o implicare mai slaba a SUA pe continent, iar edificiul Europei comune se va impune tot mai imperios.

Ratificarea Tratatelor si mecanismul institutional

Desi este raspandit punctul de vedere conform caruia ratificarea a decurs rapid si fara probleme in diferite state, am mentiona totusi dezbaterile aprinse din Adunarea Nationala a Frantei. Aici s-a constituit o opozitie dura, formata din delegatii RPF, adepti ai generalului de Gaulle. Ei refuzau categoric ratificarea Tratatelor, insistand asupra continuarii politicii protectioniste a statului in diferite ramuri ale economiei nationale, ceea ce insemna contra crearea in perspectiva a Pietei comune. Intr-un tarziu Documentele au fost ratificate, procedura a durat de la 5 iulie pana la 26 noiembrie 1957 in cele sase state semnatare. Tratatul intra in vigoare la 1 ianuarie 1958. Sistemul institutional al celor doua comunitati (CEE si CEEA) nu difera cu mult de cel al CECO si are urmatoarea structura: Consiliul de Ministri, Comisia, Parlamentul European, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. Cu toate elementele asemanatoare, noul sistem are si careva particularitati. Spre exemplu, diferit este sistemul de a lua decizii. Puterea normativa se concentreaza mai mult in mainile a doua institutii. Comisia era compusa din noua membri in cadrul CEE si din cinci membri in cazul CEEA (dupa fuziune din douazeci de membri). Ea reprezinta interesul comunitar, e compusa din membri desemnati de comun acord pentru cinci ani si ramane independenta de guvernele nationale, deciziile acesteia fiind luate in unanimitate. Comisia e acel organ, care detine monopolul asupra initiativei legislative, propunand Consiliului de Ministri actele comunitare. Institutia data dispune de un arsenal intreg de mijloace pentru a controla statele membre si producatorii principali din cele Sase state. Tot Comisia dispune de un sir de puteri executive, reesind din Tratat sau conferite de Consiliul de Ministri pentru a aplica in practica politicile comunitare, in primul rand politica agrara si Piata comuna. Comisia, cu autorizatia Consiliului de Ministri, avea chiar si anumite prerogative legate de politica externa a Comunitatii: negocierea tratatelor comerciale bilaterale sau multilaterale. Consiliul de Ministri era compus din reprezentantii guvernelor statelor membre (cate un reprezentant la nivel ministerial), iar Presedintia fiind exercitata pe rand de fiecare stat. Acesta hotaraste cu o majoritate de voturi. Consiliul asigura coordonarea politicilor economice, dispune de putere de decizie, confera Comisiei atributii de executare, in cazuri speciale isi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare, in acest caz hotararile fiind luate unanim, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European. Un Comitet compus din reprezentanti permanenti ai statelor membre are obligatia sa pregateasca lucrarile Consiliului si sa indeplineasca sarcinile date de acesta. El poarta dialogul cu Comisia, coordoneaza lucrul diferitor grupuri de lucru a Consiliului. Membrii Comitetului au rangul de ambasadori, iar statele gazda le ofera privilegiile si imunitatile respective. La fel Consiliul isi alege un Secretariat general. Puterea decizionala a Consiliului era asemanatoare cu cea a Inaltei Autoritati din CECO. Parlamentul European, compus din reprezentanti ai popoarelor statelor reunite in Comunitate, este un organ consultativ. Membrii acestuia sunt alesi prin vot universal direct, iar numarul deputatilor creste de la 78 la 142 (datele 1999) si difera de la tara la tara. Parlamentul este o institutie comuna pentru toate trei organizatii comunitare. Acesta participa la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare prin exercitarea atributiilor sale, dar si prin emiterea de avize conforme sau consultative. El poate solicita Comisiei sa prezinte orice propunere adecvata in problemele in care considera necesara elaborarea unui act comunitar. Parlamentul dispune si de dreptul de ancheta. Orice cetatean sau grup de cetateni au dreptul de a depune petitii ori plangeri in diferite domenii. El asculta si dezbate in sedinta publica raportul general anual al Comisiei, iar cu doua treimi din voturi poate demite Comisia. Curtea de Justitie asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea Tratatului. Curtea de Conturi asigura controlul conturilor, intocmind un raport anual sau prin rapoarte speciale adoptate cu o majoritate de voturi. La 8 aprilie 1965, cele Sase state membre semneaza un Tratat de fuzionare a executivelor, care intra in vigoare de la 1 iulie 1967. Din acel moment cele trei organisme comunitare dispun de un ansamblu institutional unic, insa aplica in mod distinct cele trei Tratate. Astfel cele doua comunitati noi (CEE si CEEA) impreuna cu CECO au profilat bazele cooperarii economice a celor Sase state, deschizand posibilitati reale conlucrarii, eliminarii obstacolelor si barierelor economice si prosperarii materiale a populatiilor tarilor membre. Constructia Europeana suspendeaza pentru o perioada de timp problemele politice, care se vor face tot mai inevitabile in perioada urmatoare.