Conceptii in combaterea terorismului

ACADEMIA TEHNICA MILITARA

FACULTATEA SISTEME INTEGRATE DE ARMAMENT

CATEDRA AUTOVEHICULE MILITAREA SI LOGISTICA

CONCEPTII IN COMBATEREA TERORISMULUI

INTRODUCERE

"Natiunea este singura unitate sociala care-si este siesi suficienta, capabila sa-si creeze o lume proprie de valori si sa-si stabileasca un scop in sine."

Un stat national are nevoie de frontiere care sa circumscrie geografic pe vorbitorii aceleiasi limbi, pe apartinatorii aceleiasi culturi. Dar mai este nevoie de ceva vital - recunoasterea internationala. Din pacate actuala ordine momndiala s-a dovedit a fi instabila, macinata de lupte interne, jocuri politice obscure, aratand lumii intregi ca natiunea ca unitate sociala, indiferent de zona este de fapt un iminent pericol. Istoria ne-a demonstrat ca si in cele mai stabile si democratice societati - populatia nu a fost scutita de violenta, asasinate, de justitiari grabiti, sositi intr-o lume prea agitata si toleranta a face noului fenomen dominant numit terorism.

Terorismul definit ca folosirea sistematica a violentei (atentate, distrugeri) urmand anumite planuri politice de stat sau recurgerea de catre un guvern la acte de violenta reprezinta o atitudine de intimidare, de intoleranta.

Termenul de "terorism" a aparut acum 200 de ani. In veacul trevut terorismul asociat unor ideologii militariste si anarhiste a produs nu numai victime, ci si valva prin personaje atacate sau victimizate.

Paradoxal, secolul XX, ultimul si cel mai avansat al mileniului 2, este si secolul terorismului, care si-a facut intrarea violenta inca din primii ani. Acesta a trecut prin "faza" marsurilor peste cadavre (terorismul politic si de stat al nazismului si comunismului), pentru a se manifesta, in ultima jumatate de secol la un nivel uluitor prin dimensiunea geografica, prin numarul victimelor si varietatea formelor de expresie a terorismului.

SCOPURI GENERALE ALE TERORISMULUI

Complexitatea terorismului, a formelor sale de manifestare, cresterea numarului gruparilor si organizatiilor teroriste, diversitatea orientarilor acestora presupune, implicit, o evolutie corespunzatoare a scopurilor urmarite. In principal, acestea pot fi grupate astfel:

realizarea unor scopuri politice, cum ar fi: solutionarea problemelor legate de supravietuirea si afirmarea unor etnii sau nationalitati; determinarea unor schimbari in viata politica a unui stat, mergand pana la destabilizarea grava a sistemului si inlocuirea conducerii politice; incetinirea sau stoparea unor procese politice (cum sunt, de exemplu, negocierile de pace dintre Israel si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei); incordarea relatiilor dintre state etc.

atragerea atentiei opiniei publice interne si/sau internationale asupra "telului nobil" urmarit, asupra necesitatii solutionarii intr-un anumit mod a problemelor conflictuale dintr-o tara sau regiune, asupra unei ideologii, asupra "nedreptatilor si persecutiilor" la care este supus un grup social etc.; de fapt, opinia publica este principala forta careia i se adreseaza terorismul din punct de vedere propagandistic si psihologic, sensibilizand, prin formele sale de manifestare, chiar si un segment redus populatie, terorismul provoaca o polarizare a societatii, sporindu-se sansele de sprijin in viitor; presa, in goana s dupa senzational, face un imens serviciu publicitar si, putem spune spune fara teama de a gresi, chiar financiar, terorismului.

subminarea autoritatii regimurilor politice din unele tari prin crearea unei stari de incordare interna, de nesiguranta si incertitudine, de haos economic si social; toate acestea duc la discreditarea conducerii politice si economice, genereaza si alimenteaza neincrederea populatiei in competenta organismelor mentionate.

obligarea autoritatilor sa sadisfaca unele cereri vizand: eliberarea unor membri ai gruparilor sau organizatiilor teroriste detinuti rin inchisori, din diferite state; obtinerea unor mijloace financiare, materiale ori de transport, drept rascumparare; obtinerea unor baze de retragere si ascundere, de cazare si pregatire etc.

promovarea unor interese de grup: nationale, religioase, etnice, ideologice, nationaliste, separatiste; revigorarea unor organizatii extremiste, fasciste sau cu tenta religioasa fanatica etc.

intimidarea si influentarea pozitiei unor personalitati sau organisme, guverne, in solutionarea unor probleme social-politice, econoice, diplomatice etc.

razbunarea fata de unele personalitati, organisme, guverne, pentru prejudiciile aduse organizatiei prin masuri luate anterior.

realizarea unor scopuri militare cum ar fi: dezorganizarea conducerii la nivel strategic sau operativ; diminuarea sau distrugerea partiala a potentialului militar al adversarului; dezorganizarea sistemului logistic; paralizarea sistemelor de comunicatii si telecomunicatii; desfasurarea activitatii de propaganda si dezinformare; organizarea si executarea unor actiuni teroriste de amploare in spatele dispozitivelor trupelor, suprimarea sau rapirea personalitatilor politice sau militare; infiltrarea in raioanele fortelor paramilitare ostile autohtone si executarea de actiuni terorist-diversionare in comun; organizarea de revolte si rascoale, a luptei de gherila; cooperarea cu trupele aeropurtate sau desantului maritim (forta rapida de interventie) pntru a participa la misiunile acestora; arganizarea de evadarii si evacuarii prizonierilor etc.

Intr-un viitor razboi, beligerantii vor urmari obtinerea unei victorii rapide asupra adversarului, prin distrugerea potentialului militar, inlocuirea guvernelor ostile cu unele docile, obiective ce ar putea fi realizate prin intrebuintarea pe scara larga a elementelor terorist-diversionare concomitent cu angajarea masiva a fortelor armate operationale. Mai mult, unii experti militari din tarile dezvoltate, apreciaza ca prin intrebuintarea unor astfel de forte speciale, se pot obtine rezultate incomparabil mai importante decat in cazul utilizarii armelor tactice (nucleare, chimice etc.).

Conflictele din Orientul Mijlociu, razboiul din Golf sau cel din Afganistan, conflictele locale din Europa (inclusiv cele din fosta URSS) confirma aceste aprecieri si ofera numeroase exemple privind eficacitatea si importanta strategica a actiunilor terorist-diversionara, care, practic, au rezolvat situatii deosebit de complexe pe care marile unitati tactice si strategice nu le-ar fi putut indeplini sau le-ar fi rezolvat cu eforturi umane si materiale deosebite. De exemplu teroristii sau diversionistii pot scoate din functiune obiective economice si militare pentru a caror distrugere ar fi necesara angajarea unor forte insemnate, mai cu seama in situatia cand aceste obiective se afla in adancimea teritoriul adversarului.

CARACTERISTICILE INFRACTIUNII DE TERORISM

Actul de terorism se caracterizeaza prin:

intentia de a crea o stare de pericol ;

luarea prin surprindere si fara nici un fel de discriminare a victimelor;

folosirea de metode si mijloace capabile sa produca o stare de pericol general sau comun (masini explozive, produse toxice, agenti de infectare microbieni etc.).

ANTITERORISM. NOTIUNI.

Dincolo de o simpla descrire a actorilor antiterorismului, a unor actiuni antitero celebre, a manierismului unor structuri specializate, orice analiza a antiterorismului trebuie sa acopere, cel putin, doua directii de preocupari:

capacitatea structurala a democratiilor de a raspunde la provocarile si sfidarile teroriste - din diverse motive legate de insasi natura terorismului (instabil, clandestin relativ imprevizibil), democratiile par slab dotate pentru a face fata amennintarii la toate paliaerele actionale (politie, forte de securitate, justitie, putere politica relatii interstatale, diplomatie sau organizatii internationale), deoarece fenomenul terorist creeaza tensiuni importante in cadrul institutiilor democratice si tendinte de schimbare a celor mai importante principii ale functionarii democratiei, incepand cu cel al separarii puterii si terminand cu cel al prezervarii libertatilor fundamentale.

efectele antiterorismului asupra terorismului, dar si asupra societatii, deoarece ciclul  "atentat - riposta - represiune" poate duce la schimbari calitative esentiale in ceea ce priveste locul si rolul statului in cadrul societatii.

De asemenea, o analiza serioasa a antiterorismului trebuie sa identifice si sa cuantifice decalajul posibil dintre tinta teoretica a antiterorismului - gruparile si factiunile teroriste - si efectele sale reale, cu repercusiuni in domeniul social. Mai concret, in primul rand, trebuie subliniata necesitatea stabilirii unor limite actionale legale care sa nu permita nici unui stat sa devina agresor sau opresor sub stindardul unei cruciade antiteroriste justificate sau nejustificate.

Astfel, Irakul, tara vinovata de agrsiunea Kuweitului in 1991 si acuzata de sponzorizarea terorismului international, a suferit numeroase lovituri aeriene, actiuni de represalii economice si politice si chiar conflict militar dechis pentru care care SUA nu a prezentat niciodata justificari clare sau probe materiale.

Antiterorismul cuprinde toate masurile luate pentru a preveni aparitia terorismului sau a unui anumit act terorist. Aceste masuri presupun evaluarea pericolului, intarirea obiectivului de aparat, protectia personala si siguranta actiunilor.

Contraterismul este raspunsul la o actiune terorista care a avut loc. Contraterorismul cuprinde riposta tactica, investigarea crimei si structura de conducere a actiunilor de urgenta care dirijeaza riposta la o actiune terorista aflata in curs de desfasurare, cum este luarea de ostatici sau rapirea.

COMBATEREA TERORISMULUI. OBIECTIVE. ACTIUNI.

Combaterea sau contracararea terorismului este un termen generic folosit pentru a descrie totalitatea masurilor antiteroriste si contra teroriste. Acestea sunt actiunile intreprinse de catre guverne pentru a contracara pericolul, incluzand masurile speciale initiate de structurile militare, de organele de ordine si de profesionistii pe linie de paza si protectie pentru reducerea probabilitatii unui atac impotriva unui anumit obiectiv. Asemenea masuri mai cuprind si actiunile intreprinse ca riposta la un eveniment, mergand de la folosirea unei echipe tactice intr-o situatie de luare de ostatici, pana la bombardarea teritoriului unei tari care patroneaza o anumita actiune sau un anumit grup.

Majoritatea programelor guvernamentale elaborate in diverse tari pentru combaterea terorismului cuprind cel putin 4 obiective, si anume: prevenirea, descurajarea, reactia si previziunea.

PREVENIREA (prevention) se realizeaza prin initiative internationale si diplomatie. In mod ideal, toate tarile ar trebui sa fie de acord ca terorismul este un fenomen antisocial extrem de nociv si ar trebui sa ne uneasca pentru a-l combate.

DESCURAJAREA ( dettering) se realizeaza prin intarirea obiectivelor potentiale de a deveni tinta. Fata obiectivelor speciale si a majoritatii imobilelor misiunilor diplomatice din lume s-a schimbat considerabil in ultimii ani. S-au ridicat baricade pentru impiedicarea accesul unor automobile-capcana, incarcate cu exploziv, iar intrarea in obiective este permisa numai dupa control strict. Desi este imposibil sa se asigure o intimidare totala prin protectia obiectivelor, acest efort trebuie continuat, mai ales cand este vorba despre instalatiile cele mai expuse.

REACTIA (reaction) la o actiune terorista este un element central al politicii oricarui guvern, atat in sfera organelor militare, cat si a celor de ordine si securitate sau echipe de salvare a ostaticilor (HRT-hostage rescue team) sunt cele mai clare exemple de preocupare a guvernelor contemporane pentru crearea unor capacitati de reactie. Aceste unitati, precum si fortele speciale ale armatei sau jandarmeriei au devenit printre cele mai respectate si mai capabile unitati antiteroriste cau contrateroriste din lume.

PREVIZIUNEA (prediction) sau prevenirea actiunilor si evenimentelor teroriste se realizeaza prin intarirea masurilor informative si contrainformative. Aceste organe si-au format specialisti in culegerea de informatii despre tetoristi si si-au sporit considerabil posibilitatile in acest domeniu. Mai multe tari au facut progrese importante in activitatea de informatii si contrainformatii antiteroriste, o parte dintre acesteae elaborand un sistem de schimb de date utile pentru combaterea terorismului.

Pozitia oficiala a majoritatii statelor civilizate privind terorismul si reactia la actiunile teroriste este, in teorie, dupa cum urmeaza:

orice guvern trebuie sa se opuna terorismului inetern si international si sa fie pregatit sa actioneze in cooperare cu alte tari sau de unul singur, atunci cand este cazul, pentru a preveni sau reprima actiuni teroriste;

autoritatile oricarui stat trebuie sa considere ca practicarea terorismului de catre orice persoana sau grup este un pericol potential la adresa securitatii nationale, si in consecinta, se va opune folosirii terorismului, uzand pentru aceasta de toate mijloacele legale disponibile;

statele care practica terorismul sau il sprijina activ vor suporta consecintele, iar comunitatea internationala va lua masuri de protejare a cetatenilor, a aproprietatilor si intereselor acestora, indiferent de tara de provenienta;

guvernele tuturor tarilor nu vor face teroristilor nici o concesie si vor folosi toate mijloacele disponibile pentru a asigura recuperarea in suguranta a cetatenilor retinuti ca ostatici de catre teroristi;

toate statele vor actiona intr-o maniera hotaratoare impotriva teroristilor, fara a renunta la libertatile de baza si fara a pune in pericol principiile democratice, incurajand si alte guverne sa adopte o pozitie similara.

De asemenea, combaterea terorismului poate fi structurata pe 3 niveluri:

NIVELUL UNU - Pe plan politic:

negocieri;

schimburi de relatii diplomatice;

sanctiuni;

actiuni militare.

NIVELUL DOI - Abordarea antiterorista:

analiza pericolului - culegerea de informatii;

studierea partilor vulnerabile;

protectia obiectivelor si demnitarilor;

siguranta actiunilor;

siguranta personalului;

siguranta fizica.

NIVELUL TREI - Reactii tactice;

actiuni contra teroriste;

actiuni de raspuns;

reactii tactice;

negocieri in problema ostaticilor;

lovituri de raspuns.

Riposta sau actiunea contraterorista are ca scop rezolvarea unui act terorist care nu a

putut fi impiedicat prin masurile de prevenire (descurajarea sau prevenirea antitero). In momentul declnasarii unui atac terorist, toate resursele formatiunii antitero sunt canalizate spre castigarea controlului asupra desfasurarii evenimentului.

Fortele care executa serviciul de protectie si paza, patrulele politiei sau jandarmeriei aflate in misiune in momentul declansarii unui atac terorist constituie forta initiala de riposta.

Fortele de interventie contraterorista intervin rapid dupa un plan prestabilit catre trebuie sa contina urmatoarele repere:

masuri de a declnasa in timp util actiunile prevazute pentru cazuri de criza;

modalitati clasice, variante operationale de control a cailor de acces la obiectivul vizat, solutii privind cazurile de luari de ostatici, a celor de baricadare a teroristilor intr-un spatiu capturat, modalitati de actiune la cazurile de atentate cu bombe, incendieri etc.

existenta si asigurarea permanenta a capacitatii de actiune a unor echipede interventie rapida, specializate in variantele de criza mentionate.

Riposta antiterorista este o actiune ce cuprinde 3 faze de desfasurare:

Prima faza - consta in stabilirea naturii incidentului terorist. Fortele de interventie tactica antiterorista trebuie sa stabileasca: dispozitivul de riposta initiala in vederea pastrarii sub control a desfasurarii incidentului terorist; scopul si obiectivele actiunii teroriste; motivatia teroristilor.

Faza a II-a - consta in stabilirea jurisdictiei asupra atacului terorist (daca rezolvarea incidentului intra in aria de competenta a armatei, politiei, unitatilor tactice de riposta contraterorista).

Faza a III-a - reprezinta trecerea la rezolvarea cu mijloace specifice a atacului terorist.