Consiliul europei

CONSILIUL EUROPEI. CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Istoricul devenirii Consiliului Europei

La 1949 se materializeaza dorinta popoarelor europene de-a construi o Europa pentru europeni, o Europa diferita de cea pe care o vedeau SUA. Anume formula 'Consiliul Europei' este folosita de Winston Churchill in perioada celui de-al II-lea razboi mondial, mai tarziu aceasta expresie va fi folosita pentru doua organisme europene absolut diferite, ce constituie studiul temei (vezi temele precedente referitor la Consiliul Europei), si care vor juca un rol important in prosperarea Europei. Miscarile, actiunile, partidele se unesc dupa razboi cu un singur scop: constructia unei paci durabile si prosperare europeana. Congresul de la Haga a fost pe deplin remarcat de aceasta miscare. Deja in 1948 guvernele formeaza Uniunea Occidentala si Organizatia Europeana de Cooperare Economica, acestea insa erau lipsite de componenta parlamentara. Se impunea tot mai mult o tribuna pentru exprimarea unei opinii europene. Deja in 1949 apare un Consiliu al Europei compus dintr-un comitet ministerial, care avea sedinte inchise si un corp consultativ ale carui sedinte erau publice. Ei convoaca o conferinta care urma sa elaboreze statutul Consiliului Europei. Statutul, intrat in vigoare la 3 august 1949, presupunea crearea unui Comitet al Ministrilor si a unei Adunari Consultative al carui ansamblu constituie Consiliul Europei. Sediul de resedinta al Consiliului Europei a fost ales Strasbourgul. In aceasta formula Consiliul va fi pana la 1989, contribuind cu cele 23 de tari membre ale sale la elaborarea unui ansamblu important de norme si acorduri de cooperare, trecand prin aceleasi perioade de prosperare si crize ca si intreaga Europa. Dupa 1989 Consiliul Europei devine prima structura comunitara care-si deschide usile pentru tarile Europei Centrale si de Est. Conferinta de la Vena din 1993 intareste rolul Consiliului Europei. Consiliul fidel valorilor democratice pluraliste, apararii drepturilor omului si protectiei minoritatilor ajuta tarile in curs de tranzitie sa parcurga aceasta cale mai lejer. Deliberarile Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei joaca un rol important in definirea si orientarea activitatii guvernamentale si la promovarea cooperarii parlamentare intre toate statele europene. Desi criticat pentru extinderile prea rapide, Consiliul monitorizeaza foarte activ respectarea obligatiunilor asumate de catre statele membre si discuta foarte deschis, in ultimii ani, cele mai acute probleme europene. Multitudinea nivelurilor la care opereaza Consiliul a dus la aparitia unui sistem de avertizare si control exigent, deschis pentru public si democratic ca esenta. Pentru tarile in curs de tranzitie sunt elaborate strategii de pre-aderare, care le permit o conformare mai activa la nivelul de dezvoltare a tarilor membre ale Uniunii Europene. La moment Consiliul urmareste cateva obiective majore:

apararea drepturilor omului si a democratiei pluraliste

favorizarea constientizarii si valorizarii identitatii culturale europene

lupta impotriva intolerantei

cautarea solutiilor eficiente pentru apararea minoritatilor, protectia mediului, combaterea xenofobiei, sidei, drogurilor etc.

sprijinirea tarilor din Est si din Centrul Europei pe calea reformelor democratice

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este autoritatea interguvernamentala depozitara a legitimitatii statale care prin Tratatul de la Maastrict isi extinde competentele dincolo de domeniul comunitar. Conform Tratatului de fuziune de la Bruxelles s-a instituit un Consiliu al Comunitatilor europene cu denumirea Consiliu, iar dupa Tratatul de la Maastrict Consiliul Uniunii Europene. Acestuia i se atribuie drepturi in domeniul PESC si al cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

Componenta Consiliului de Ministri

O modificare esentiala s-a facut prin Tratatul de la Maastricht, potrivit caruia Consiliul este format dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul acestui stat membru. Ministrii de externe sunt considerati ca principali reprezentanti ai statelor membre in Consiliu si mai este numit Consiliul 'afacerilor generale', iar fiecare tara exercita presedintia prin rotatie pe o perioada de 6 luni. Consiliul 'afacerilor generale' se reuneste alternativ la Bruxelles si de 3 ori pe an la Luxembourg, iar sediul secretariatului general al acestui Consiliu se afla la Bruxelles. In afara de ministrii de externe, in dependenta de domeniul aflat la ordinea zilei, se reunesc si alti ministri. Aceste Consilii specializate solicita tratarea unor probleme mai speciale: Consiliul Agriculturii, Economiei si Finantelor, Mediului, Transportului etc. In acest mod, componenta Consiliului nu este nici fixa , nici stabila, ci depinde de problemele discutate la zi. Consiliul 'afacerilor generale' ramane coordonatorul informativ permanent despre problemele discutate pentru a pastra unitatea institutiei. In activitatea de zi cu zi, Consiliul e asistat si de un organ administrativ principal - Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER), alcatuit din diplomati cu rang de ambasadori ai statelor membre. Indeplinind functia de intermediar intre administratiile nationale si institutiile comunitare, el mai pregateste lucrarile Consiliului si executa mandatele acestuia. Tratatul de la Maastricht subliniaza rolul exclusiv si general al COREPER in toate domeniile. Presedintele se schimba prin rotatie la 1 ianuarie si 1 iulie al fiecarui an, iar statul care exercita presedintia apara punctul de vedere comunitar, nu cel national. Consiliul se reuneste la initiativa presedintelui unui stat membru sau a Comisiei.

Atributiile 

Acestea se divizeaza in atributii conferite Consiliului prin Tratatele comunitare si atributii conferite prin Tratatul asupra Uniunii Europene in cadrul politicii externe comune si de securitate comuna, in cel al cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne. Conform atributiilor conferite prin Tratatele comunitare, Consiliul :

asigura coordonarea politicilor economice generale

dispune de o putere de decizie, fiind investit cu o competenta normativa de principiu

confera Comisiei competenta de a executa regulile pe care le stabileste

Consiliul decide asupra actelor juridice formale si asupra acordurilor internationale negociate de Comisie

Consiliul se exprima doar la propunerea formala a Comisiei

unele hotarari le ia in codecizie cu Parlamentul European

Consiliul de Ministri constituie o parte componenta a triunghiului decizional al Uniunii

Consiliul mediaza diferite interese nationale

Modul de votare in Consiliul de Ministri

Spre deosebire de regula clasica din dreptul international, conform careia se impunea in astfel de cazuri dreptul de veto; aici avem trei moduri de luare a deciziilor: votul majoritar este actual in toate cazurile cand deciziile nu contin dispozitii contrarii Tratatelor. Votul majoritar simplu se foloseste limitat. O procedura obisnuita fiind votul cu majoritatea calificata. Pentru obtinerea acesteia voturile statelor membre sunt dotate cu o pondere speciala, in functie de criteriul general, demografic, politic si economic (Germania, Franta, Italia si Marea Britanie - 10 voturi, Spania - 8, Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia - 5, Danemarca, Irlanda, Finlanda - 3, Luxembourg - 2, Suedia, Austria - 4 voturi). Votul majoritar e un element esential al sistemului decizional, deoarece chiar in cazul cand un numar limitat de state nu voteaza, decizia poate fi primita. Minoritatea aici e protejata de Comisie care reprezinta interesul comunitar, respectiv si a statelor mici. De Gaulle, la timpul sau, ceruse ca in astfel de cazuri sa se aplice dreptul de veto, dar a fost refuzat pentru o evita paralizarea sistemului decizional. Tarile aderente urmeaza sa-si concretizeze numarul de votanti. Votul unanim in cadrul Consiliului este limitat, si se aplica in domeniile aderarii noilor membri, revizuirii Tratatelor, armonizarii fiscale, lansarii noilor politici, programelor-cadru etc. Aici prezenta tuturor statelor membre este respectiv obligatorie, dar unanimitatea se face de o asa maniera incat sa nu poata paraliza aplicarea normelor tratatelor.

Consiliul European. Origini. Functionare

Consiliul European se constituie in 1974 din practica reuniunilor regulate ale sefilor de stat si de guvern cu Presedintele Comisiei. Actul Unic European institutionalizeaza aceasta reuniune regulata in 1987, iar in Tratatul de la Maastricht este mentionat rolul director al Consiliului European in Uniunea Europeana. Consiliul European defineste orientarile politice generale ale Uniunii. Sefii de stat si de guvern se reunesc impreuna cu Presedintele Comisiei de doua ori pe an si adopta anumite 'concluzii', care constituie cadrul de stimulare a Consiliului de Ministri si a Comisiei. Aceste concluzii reese din consensul tuturor reprezentantilor, iar in sensul formal din Tratat. Consiliul nu este un organ decizional, insa hotararile luate de el se impun in diferite moduri celorlalte institutii comunitare. Dar asa cum acesta reprezinta locul compromisurilor, aici e mult mai usor de a hotari problemele, care la nivelul ministrilor nu pot fi solutionate pozitiv.