Cum isi comunica europarlamentarul roman activitatea

CUM ISI COMUNICA EUROPARLAMENTARUL ROMAN ACTIVITATEA

Conform statutului sau, europarlamentarul " isi exercita mandatul in mod independent" . Avand in vedere acest principiu se poate afirma ca europarlamentarul este cel care isi oragnizeaza activitatea si ia deciziile in functie de consideratiile sale. Insa indeplinirea tuturor responsabilitatilor pe care le are nu sunt foarte usor de indeplinit. Aceste dificultati sunt cauzate de multiplele activitati pe care europarlamentarul trebuie sa le intreprinda. Acesta trebuie sa ia parte la sedintele grupului politic din care face parte, la cele ale comisiilor a caror membru este, la sedintele plenare si in tot acest timp sa mentina legatura cu cei care l-au ales.

Daca se face o separare a intereselor si scopurilor formatiunilor parlamentare in cadrul carora parlmamentarul isi desfasoara activitatea, fata de interesele pe care europarlamentarul le are detasat de functia sa europeana, se poate afirma ca principalele obiective ale europarlamentarilor in general, si in particular ale celor romani sunt obiectivele partidelor nationale din care acestia fac parte in tara de provenienta si respectiv Romania. In activitatea pe care o desfasoara in cadrul grupului sau politic si in cadrul comisiei din care face parte europarlamentarul roman, urmareste reusita acestora la nivel European, dar in spiritul doctrinei, ideilor si planurilor pe care le are partidul sau din Romania care l-a sustinut sa devina parlamentar European, acesta va urmari si rezolvarea doleantelor partidului sau national. Pentru ca, cel putin in gandirea politica romaneasca scopul in sine a existentei reprezentantilor romani in Parlamentul European este acela de a reprezenta si sustine interesele Romaniei, de a participa la luarea deciziilor la nivel European in favoarea cetatenilor pe care ii reprezinta.

In acest sens se pune problema modalitatilor in care europarlamentarul isi comunica activitatea. Modalitatile sunt variate, incepind cu mass-media care prezinta periodic informatii cu privire la activitatea acestora in cadrul diferitelor evenimente, sau emisiuni, apoi mai sunt birourile pe care fiecare deputat European le are in tara si orasul din care provine, asistentii si consilierii fiecarui parlamentar European care se ocupa in mare parte cu transmiterea informatiilor asupra activitatii pe care parlamentaru sau european o intreprinde. De asemenea, pentru cei interesati despre un parlamentar anume, se pot gasi mai multe informatii prin accesarea site-urilor personale ale acestora, site-uri in care se gasesc informatii referitoare la pregatirea profesionala a acestuia, la formatiunile europene in care acesta este membru, functia pe care o detine in cadrul acestora si activitatea pe care o desfasoara in cadrul fiecareia. Tot pe calea internetului, orice cetatean poate adresa oricarui parlamentar european intrebari, avand in cuprinsul site-ului accesat, la dispozitia sa adresa de e-mail a celui cautat.

In general toti parlamentarii europeni care se implica activ in misiunea pe care o au doresc sa-si comunice rezultatele catre cei interesati, iar folosindu-se de tehnologiile actuale in comunicare, este mai mult ca sigur ca acest lucru se intampla in cel mai scurt timp. Cei care nu vor fi informati cu privire la aceste rezultate, dar sunt deopotriva interesati si nu stiu cine anume este responsabil cu solutionarea problemei respective, pot oricand sa acceseze site-ul oficial al Parlamentului European, de unde vor fi directionati pentru a putea primi toate informatiile necesare.

CONCLUZII

De-a lungul istoriei, atat pe teritoriul continentului european, si nu numai, reprezentarea cetatenilor a fost una dintre principalele preocupari ale liderilor politici, indiferent de perioada istorica, filosofia sau forma de guvernamant a fiecarui stat in parte. In acest sens s-au elaborat o serie de teorii si planuri de unificare europeana, dar aplicarea lor efectiva s-a concretizat ca o consecinta a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial. Iar primul pas in acest sens a fost Declaratia lui Schuman din 9 mai 1950, care dorind sa elimine posibilitatea izbucnirii unui nou conflict intre Franta si Germania, a propus ca aceste doua tari sa se ocupe de administrarea si gestionarea resurselor de carbune si otel, aceasta colaborare, determinand infiintarea primei comunitati europene, numita Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. Tratatul de infiintare a acesteia a fost semnat la Paris in 1951, dar a intrat in vigoare abia in 1952 si a fost semnat de catre Belgia, Franta, Italia, Germania, Luxemburg si Olanda. Acest demers a dus la infiintarea altor doua comunitati europene, si anume Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, iar crearea acestora s-a concretizat prin semnarea Tratatelor de la Roma in 1957.

Crearea acestor trei comunitati reprezinta piatra de temelie a constructiei europene care functioneaza in prezent sub denumirea de Uniune Europeana. Tratatele fondatoare ale celor trei comunitati prevedeau existenta unor institutii, printre care si institutia comuna celor trei, a Adunarii Parlamentare Europene, care ulterior a devenit institutia Parlamentului European de azi. Acesta este reprezentatul popoarelor in statele democratice ale Uniunii Europena, ale carui principale atributii sunt apararea intereselor cetatenilor pe care ii reprezinta, protejarea democratiei si a drepturilor omului.

Parlamentul European este singura institutie comunitara ai carei membri sunt alesi in mod secret, democratic, prin vot universal direct si care reprezinta interesele cetatenilor statelor membre. Dar acest lucru este valabil abia din 1979 cand au avut loc primele alegeri parlamentare europene directe. Din 1952 pana in 1979, deputatii europeni erau desemnati de catre guvernele statelor membre ale Uniunii Europene.

Sediul Parlamentului European se aflǎ la Strasbourg, insǎ activitǎtile acestuia se desfasoarǎ, din motive istorice, in trei sedii de lucru. Primul sediu se afla la Strasbourg in Franta pentru ca reprezinta simbolul reconcilierii franco-germane, unde au loc lunar sesiunile plenare. Al doilea sediu se afla la Bruxelles in Belgia, unde au loc sesiunile plenare suplimentare, reuniunile comisiilor parlamentare si ale grupurilor politice, iar la Luxembourg in Franta se aflǎ sediul administrativ si anume Secretariatul General. Un alt motiv pentru care institutia Parlamentului European isi desfasoara activitatea in trei sedii diferite este pentru a evita monopolizarea institutiei de catre o singura tara, institutie care reprezinta interesele tuturor cetatenilor europeni.

Instutitia Parlamentului European este formata din presedintele Parlamentului si vicepresedintii care impreuna alcatuiesc Biroul, cinci chestori pe probleme administrative si financiare, sefii grupurilor politice, care impreuna cu presedintele formeaza Conferinta Presedintilor, presedintii comisiilor de specialitate si cei ai delegatiilor.

O caracteristica importanta a organizarii Parlamentului European consta in faptul ca deputatii sunt grupati, nu pe nationalitate, ci in functie de afinitatile politice. Acestia sunt alesi pe un mandat de cinci ani, iar in mandatul actual europarlamentarii sunt impartiti in sapte grupuri politice, iar pe langa ei isi desfasoara activitatea si parlamentari neafiliati care au preferat sa nu faca parte din cadrul nici unui grup. Activitatea Parlamentului este desfasurata in cadrul comisiilor parlamentare, comisii in care se afla parlamentari din toate grupurile politice, si care acopera toate domeniile de activitate ale Parlamentului, in cadrul delegatiilor care se ocupa de relatiile Uniunii cu statele care doresc sa devina membre si in cadrul sedintelor plenare ale Parlamnetului. Datorita numarului mare de oamnei care isi desfasoara activitatea in Parlament proveniti din tote cele 27 de tari membre ale Uniunii, lucrarile Parlamentului se desfasoara in toate cele 23 de limbi oficiale, cu traducere simultana, si documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea, in toate aceste limbi.

Atributiile si competentele Parlamentului European in cadrul sistemului institutional comunitar au crescut in mod continuu, fiecare nou tratat european adoptat acordandu-i puteri sporite. Drept urmare, in prezent, Parlamentul European se impune ferm in calitatea sa de colegislator, are competente bugetare si exercita un control democratic asupra tuturor institutiilor europene.

Romania este membra a Uniunii Europene incepand cu anul 2007. In cadrul Parlamentului si-au desfasurat activitatea un numar de 35 de europarlamentari romani in perioada 2007-2009, iar dupa alegerile din 2009 au fost desemnati un numar de 33 de europarlamentari romani. Acestia sunt membrii in primele trei mari grupuri politice, trei europarlamentari ramanand la statutul de neafiliati. Fiecare parlamentar europan roman este membru permanent al unei comisii de specialitate si a unei delegatii pentru relatii cu o tara non-membra, si membru supleant in cel putin o comisie si o delegatie pentru relatii cu una din tarile lumii.

In ceea ce priveste felul in care un europarlamentar roman reprezinta interesele cetatenilor care l-au ales, se poate spune, ca desi acesta isi desfasoara activitatea in medii de lucru diverse, iar aprecierea muncii sale este evaluata in cadrul acestora, nu toti europarlamentarii lucreaza la fel de mult, isi dau acelasi interes in toate problemele dezbatute, si la urma urmei nu dau acelasi randament, indiferent de tara din care provin. Totusi, desi munca acestora nu este apreciata si evaluata la fel, cetatenii pe care ii reprezinta sunt considerati ca fiind egali, iar statutul tarilor in care locuiesc, acela de stat membru al Uniunii Europene, le ofera calitatea cetateniei europene, aceleasi drepturi si libertati si aceeasi protectie.

BIBLIOGRAFIE

Arend, Lijphart, Modele ale democratiei , Ed. Polirom, Iasi, 2000 si Cristian Preda,

2 Augustin, Fuerea, Institutiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002

3 Balan, Marin, "Monarhia universala" a lui Dante, un proiect european?", in Sfera Politicii, nr. 125,

4 Bogdan, Apostol, Primele efecte concrete ale aderarii la Uniunea Europena", in Gardianul, nr. 1404, 15 ianuarie 2007

5 Coordonator Luciana-Alexandra, Ghica - Enciclopedia Uniunii Europene,

6 Corbett, Richard; Jacobs, Francis; Michael Shackleton, Parlamentul European, Regia Autonoma 'Monitorul Oficial', Bucuresti, 2007

7 Darie, Nicolae, , "Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune. Dezvoltare Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2001

8 Diaconu, Nicoleta, "Sistemul institutional al Uniunii Europene" Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

9 Dragos, Dacian-Cosmin, , Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme, Editura All Beck, Bucuresti , 2005,

10 Dusan, Sidjanski, Viitorul federalist al Europei. Comunitatea Europeana de la origini pana la Tratatul de la Lisabona, Ed. Polirom, 2010

11 Gyula, Fábián; Nicolae, Mihu; Emöd Veress, Parlamentul European, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007

12 Lege nr. 33/2007 din 16/01/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 28 din 16/01/2007

13 Marga, Andrei, Filosofia unificarii europene, Ed. Fundatiei pentru studii europene, Cluj-Napoca, 2003

14 Monica Vlad, Ombudsmanul in dreptul comparat, Ed. Servo-Sat, Arad

15 Nugent, Neil, The institutions of the European Union,

16 Paun,Nicolae; Paun, A.C.; Ciceo, G.; Albu-Comanescu R., Finalitatea Europei, Editura Efes, Cluj-Napoca, 2005

17 Paun, Nicolae; Paun, Ciprian-Adrian; Ciceo, Georgiana; Albu-Comanescu, Radu, Finalitatea Europei, O analiza a proiectului institutional al Uniunii Europene, Ed. EFES,Cluj Napoca

18 Paun, Nicolae; Paun, Ciprian Adrian; Ciceo, Georgiana - Europa Unita, Europa Noastra, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2003.

19 Pecican, Ovidiu, Europa, O idee in mers, Ed. Fundatiei Desire, Cluj-Napoca, 2002

20 Regulamentul Parlamentului European cu referire la II "Componenta Conferintei presedintilor", articolul 23

21 Sava, Nicu, "O carte de ezceptie a Presedintelui PE, la editura Ziua ", in Ziua, nr. 3861, miercuri 21 februarie 2007, Director Sorin Rosca Stanescu, Editia Online

22 Sir William Nicoll, Trevor C. Salmon, Undestanding The European Union, Longman, Harlow, Essex, 2004

23 Zlatescu, Irina Moroianu, Institutii Europene sI Drepturile Omului, 2008

24 Zarka, Jean-Claude, Institutiile Uniunii Europene, 2003,

25 Weiler, apud Jean Blondel, Richard Sinnott, Palle Svensson, People and Parliament in the European Democracy, Clarendon Press, Oxford, 1998,