Cai de perfectionare a prevederilor fiscale pe baza experientei europene

Cai de perfectionare a prevederilor fiscale pe baza experientei europene

Sistemele fiscale este necesar sa fie simplicate, dar de multe ori aceste demersuri aduc prejudicii ca urmare a posibilitatilor majore de manifestare a evaziunii. Reglementarile fiscale trebuie astfel create incat sa nu se suprapuna in vederea atingerii aceluiasi scop. Toate aceste aspecte vor avea un efect pozitiv asupra comunitatii economice, deoarece exista o interdependenta clara intre dezvoltarea mediului de afaceri in tarile care au aderat recent la Uniunea Europeana, respectiv gradul de dezvoltare a sistemului fiscal.

Motivele principale pentru realizarea reformei sistemului fiscal sunt legate de simplificarea acestuia, dar si de diminuarea impedimentelor care afecteaza cresterea economica si competitivitatea internationala, asa cum sunt ele stipulate in stategia de la Lisabona.

Institutul american al contabililor publici autorizati a identificat zece principii functie de care trebuie evaluate reformele fiscale: simplitatea, corectitudinea, cresterea si eficienta economica, neutralitatea, transparenta, diminuarea neconformarilor, costurile colectarii, impactul asupra veniturilor statului, certitudinea si simplitatea platii.

In vederea elaborarii unor prevederi fiscale concise, reformele la care se apeleaza pot fi de doua feluri:

De ajustare[2], in sensul in care se produc modificari in interiorul sistemului, dar acesta isi pastreaza structura initiala. Acestea sunt cele mai dese;

De inlocuire, caz in care sistemul este schimbat din temelii.

Dezbaterile pot fi duse si din perspectiva deosebirilor existente intre impozitarea consumului, respectiv a venitului. Astfel in situatia economisirii, impozitul pe consum nu afecteaza direct acest proces, in timp ce daca este sa discutam de impozitul pe venit stim ca exista impozitarea investitiilor. Folosirea cu precadere a impozitului pe consum va conduce, implicit prin intermediul economisirii, la formarea de capital si de aici vor fi influentate pozitiv atat salariile, cat si pe ansamblu mediul de afaceri.

Prin aplicarea acestei reforme s-ar largi spectrul veniturilor exceptate de la impozitare, care momentan este restrans la pensii (pana la 900 lei), titluri de stat, depozite la vedere etc. Chiar in eventualitatea implementarii acestui sistem, costurile administrative si de conformare nu vor disparea, ci doar vor fi realocate pentru audit si control. In plus, contribuabilii vor fi pusi in situatia de a detine multe informatii despre economii si indatorare.

Aceasta modificare fundamentala (de inlocuire) este totusi greu de pus in practica deoarece afecteaza deopotriva si categoriile mai sarace ale populatiei, care daca in viziunea impozitului pe venit nu erau afectate, sub aspectul modificarilor vor intra in masa contribuabililor.

Tot pe linia perfectionarii sistemului fiscal, este preferabil ca acei contribuabili care realizeaza venituri doar dintr-o sursa, sa nu fie obligati sa completeze declaratii. Aceasta simplificare se aplica de mai multi ani in Romania, persoanele fizice care sunt doar salariati nefiind obligate sa depuna Declaratia 200 pana la termenul limita de 15 mai. Simplificarea se poate realiza si prin majorarea bazei de impozitare, deoarece contribuabilul nu este obligat sa verifice atat de des daca veniturile sunt impozabile sau neimpozabile, iar cheltuielile deductibile, nedeductibile ori cu deductibilitate limitata. Aceasta metoda fiscala este preferabila, intrucat numarul redus de exceptari induce o eficienta mai mare a sistemului. Concomitent cu largirea bazei de impozitare, reforma trebuie gandita in sensul diminuarii cotei de impozitare, numai in acest fel companiile multinationale urmand a renunta cu timpul la transferul profiturilor impozabile catre jurisdictii cu un regim fiscal favorabil.

Reforma ar trebui de asemenea gandita si in sensul diminuarii ecartului intre sumele pe care contribuabilii ar trebui sa le plateasca si ceea ce ei vireaza in realitate. Cauzele tin de declararea partiala a veniturilor sau profiturilor, neplata integrala a obligatiilor fiscale si nedeclararea veniturilor.

Statisticile OECD releva, in cazul SUA, faptul ca peste 60% din aceasta diferenta se inregistreaza in cazul veniturilor persoanelor fizice, faptul interesant fiind ca raportarea partiala a castigurilor porneste de la subdimensionarea veniturilor si nu de la supradimensionarea cheltuielilor deductibile. Un fapt similar se petrece si in cazul Romaniei, indeosebi al persoanelor fizice autorizate, pentru care valoarea, de obicei redusa, a veniturilor actioneaza pe doua fronturi. Pe de o parte impinge la evaziune, pe de alta parte, de teama unui control care sa evidentieze nereguli privind inregistrarea cheltuielilor deductibile si eventual amenzi si penalitati se recurge la diminuarea acestor incasari. Totusi la nivel global este un fapt des intalnit supradimensionarea cheltuielilor deductibile. Astfel exista tendinta si tentatia in acelasi timp ca micii intreprinzatori sa stipuleze in documentele contabile o serie de cheltuieli, care de fapt sunt efectuate in scop personal.

Astfel de exemple pot fi identificate si in cazul mediului de afaceri din Romania. De exemplu abonamentele de transport in comun (suprateran si subteran), contravaloarea facturilor de telefonie mobila si fixa este greu daca nu chiar imposibil sa fie defalcate functie de specificul activitatilor desfasurate. Un studiu interesant[3] a relevat ca acesti mici intreprinzatori sunt dispusi sa suporte o presiune fiscala de maxim 12% din totalul veniturilor obtinute, moment din care exista riscul sa se manifeste diferite forme de evaziune fiscala. Metodele si tehnicile fiscale prin care s-ar reduce efectele acestor practici sunt raportarea a din ce in ce mai multe informatii si impunerea pe scara cat mai larga a retinerii la sursa.

O alta trasatura fiscala la nivel european si chiar mondial este legata de impunerea sistemului cotei unice, care semnifica impozitarea veniturilor (mai putin dobanzi, dividende si castiguri din capital) ale persoanelor fizice, respectiv profitul persoanelor juridice cu o cota identica, indiferent de natura veniturilor. Dezavantajul statului din punct de vedere investitional, daca se poate spune in acest fel este legat de exceptarea generala a dobanzilor, astfel incat obligatiunile municipale si titlurile de stat nu vor mai prezenta un avantaj fiscal in comparatie cu cele corporative. De asemenea si din punctul de vedere al investirii in produse ale societatilor de asigurari lucrurile stau diferit intrucat si bancile si fondurile mutuale vor profita de pe urma avantajelor fiscale.

In plus, dubla impunere la nivelul agentilor economici trebuie eliminata. Faptul ca profiturilor sunt impozitate initial la nivelul agentului economic, pentru ca dupa aceea sa faca obiectul impozitarii dividendelor, la momentul distribuirii sub aceasta forma. Modalitatea de evitare a dublei impuneri poate fi aleasa dintre acordarea unui credit fiscal la momentul platii dividendelor sau excluderea de la impozitare a dividendelor.

Reformele trebuie indreptate in cazul Romaniei si spre anumite aspecte generate de specificul economic al sectorului de activitate in cauza. Astfel, in ceea ce priveste politica fiscala adecvata pentru diminuarea efectelor poluarii, se pune problema daca ar trebui sa fie una interventionista, una neinterventionista sau o combinatie a celor doua.

Ecotaxele sunt gandite drept impozite a caror valoare este suficienta pentru a reduce semnificativ utilizarea sau consumul unor produse generatoare de polutii moderne[4], dar si orientarea productiei catre produse care protejeaza mediul inconjurator. In cadrul acestor taxe, un rol important este detinut de redevente, care se percep pe fiecare unitate de poluare. Printre functiile redeventei poate fi mentionata aceea legata de formarea capitalului, deoarece prin faptul ca descurajeaza consumul, apare economisirea care poate fi orintata spre aceste investitii. In afara de acestea, Romania ar putea implementa un sistem bazat pe credit fiscal, care sa fie acordat agentilor economici care recicleaza. Adevarul despre aceste ecotaxe, asa cum reiese el din practica internationala este ca majoritatea initiativelor fiscale pe linia protejarii mediului au fost implementate la nivel local si mai rar la cel national sau chiar international.

Referitor la taxele ecologice se aplica o serie de exceptii in functie de domeniile de activitate cu scopul protejarii prevederilor concurentiale. Chiar daca aceste exonerari sunt percepute pozitiv de catre agentii economici in cauza, tot exista disfunctionalitati. Astfel, motorina care implica costuri de mediu mai ridicate decat benzina fara plumb, este impozitata la un nivel mai redus, de aici putand aparea distorsiuni in achizitia de autovehicule ale caror motoare folosesc drept carburant ultimul combustibil. Un mediu de afaceri perfomant trebuie sa gandeasca aceste taxe "verzi" in termeni marginali si nu medii.

Abordarea aceasta a perfectionarii mediului de afaceri pornind de la experienta altor state membre este necesar sa fie efectuata pentru fiecare impozit in parte, deoarece particularitatile sunt cele care ingreuneaza aplicarea prevederilor fiscale.