Cat de tare ne permitem sa ne suparam cu Rusia?

Cat de tare ne permitem sa ne suparam cu Rusia?

Presedintele Basescu are acces la fel de fel de rapoarte despre situatia energetica a Romaniei si reactioneaza legitim. Numai asa putem explica ultimele reactii ale domniei sale. Daca facem o analiza a materialelor publicate pe internet de ziare, autoritati sau firme putem trage niste concluzii.

Bineinteles ca trebuie sa plecam de la conjunctura mondiala. Daca exista o piata reala pentru petrol, in privinta gazelor naturale nu exista posibilitatea de a organiza o astfel de piata. Acest lucru nu se poate face deoarece exista foarte putine tari care dispun de aceasta bogatie si gazele naturale necesita tehnologie avansata de transport si mai ales de stocare. Cel mai mare producator este Rusia. Cei mai mari consumatori sunt Europa si Statele Unite. Bineinteles ca Rusia este cel mai mare furnizor de gaze pentru Europa.

Trebuie sa plecam de la stuctura de productie energetica in Romania:

Cea mai ieftina energie este cea nucleara. Urmeaza cea obtinuta din hidrocentrale, apoi cea obtinuta din termocentralele ce folosesc carbunele si gazul natural. Conform Ministerului Economiei, rezervele naturale industrializabile sunt epuizate in proportie de 70%.

Populatia consuma energie elecrica, energie termica si gaze naturale. In comparatie cu taril mmbre UE Romania are un consum mic per capita:

Comparatii internationale privind consumul de energie primara pe locuitor (tep/loc)

Bineinteles ca majoritatea centralelor termice functioneaza cu gaze. Rezulta ca politica de productie si de import al gazelor naturale necesita o atentie mai mare a guvernantilor.

Romania consuma aproximativ 17.000.000.000 mc de gaze. Majoritatea, 60% provine din productie proprie:

Consumul intern de energie primara

Anul
TOTAL (mil.tone echivalent petrol - tep)
Din care (in %)
carbune si cocs
titei si derivati petrolieri
gaze naturale

Pretul de import este de peste 310 de dolari / 1000 mc. Pretul de productie interna este in jur de 140 dolari / 1000 mc. Majoritatea CET-urilor cumpara gaz la un pret de aproximativ 280 dolari / 1000 mc. Cu alte cuvinte preturile de productie sunt ridicate aproape de preturile de import si astfel de maximizeaza profiturile celor ce extrag gaze. Cine sunt acestia? Petrom si Romgaz detin 98% din extractie in proportii aproape egale. Petrom este privatizat, Romgazului amanandu-ise privatizarea pentru 3 ani. Mai adaugam ca Gazprom detine 30% din OMV si curteaza Romgazul si se contureaza o situatie intresanta.

Pana acum problema gazelor nu a fost prea mare deoarece pretul de import a fost cat de cat apropiat de cel de productie, principalele majorari producandu-se incepand cu sfarsitul lui 2004:

Pretul preconizat pentru import in ianuarie 2007 este de 325 de dolari pentru 1000 mc.

Dar cine sunt importatorii? Conform site-ului propriu (https://www.wiee.ch/index.php?id=24&L=4), in acest moment WIEE este cel mai mare importator de gaze in Romania. Tot din site aflam ca aceasta companie are actionariat in proportii egale Wintershall, parte a grupului BASF si GAZPROM. Participatiile sunt egale. WIEE este actionar la WIROM GAS SA cu 51%, restul de 49% apartinand Distrigaz Sud.

WIROM detine licente de distributie pentru Turnu Magurele, Alexandria, Oltenita si Giurgiu. Clientii sunt consumatorii casnici si industriali. WIEE se concentreaza pe clientii mari, ca Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti, Distrigaz Nord si Distrigaz Sud. In plus, Romgaz a devenit recent un client strategic al WIEE.

Un alt mare importator de gaze este Conef, care va detine controlul importurilor de la Gazprom pana in 2030. Actionariatul Marco GMbH, firma care detine Conef, este bineinteles tot din Rusia: oligarhul Vitali Matsitski (cel care a a cumparat industria de aluminiu a Romaniei). Unele surse afirma ca de fapt in spate se afla tot Gazpromul. (https://www.ziarultricolorul.ro/ultima_ora.html?aid=519)

Daca mai adaugam si Lukoil-ul, al treilea jucator pe piata petrolului romanesc (unde de asemenea regasim Gazpromul ca actionar) fara a mai adauga celelalte investitii rusesti, constatam ca in acest moment industria energetica poate ajunge in totalitate in mainile Gazpromului.

Trebuie amintit ca anul acesta vicepresedintele Gazprom Rusia, Alexander Medvedev s-a aflat intr-o vizita in Romania. El a propus realizarea unui mare depozit de gaze naturale in zona Roman - Margineni, cu capacitatea de 2 miliarde de metri cubi si realizarea unei societati mixte cu Romania pentru livrarile de gaze pe piata romaneasca, acest proiect putand micsora pretul de achizitie la mia de metri cubi la numai 270 de dolari. Un alt domeniu de interes pentru GAZPROM in Romnaia este sectorul nuclear, reprezentantii rusi fiind interesati de preluarea Grupului 3 al Centralei Nucleare de la Cernavoda.

Daca mai punem la socoteala si privatizarile ce se doresc realizate si interesul gigantului rus de a patrunde in actionariatele companiilor energetice privatizate, Romania nu va avea independenta energetica mult visata. Este adevarat ca Gazprom a fost marele perdant al cursei pentru Distrigaz Sud. Dar directorul executiv adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev,  a declarat: 'avem ocazia sa intram in afaceri cumparate de E.ON in Romania. Recent, Ulrich Schoeler, presedintele diviziei internationale a E.ON, a spus ca E.ON este cel mai mare client al Gazprom in Europa pentru achizitia de gaze naturale, si cele doua companii au o foarte buna colaborare inclusiv in transportul de gaze.

Politica rusilor este de a intra pe piata europeana prin intermediari in Europa Centrala si de Est. Romania prezinta pentru Gazprom un plus de interes pentru ca este zona de tranzit pentru Balcani. O magistrala deja traverseaza Dobrogea de la nord la sud. Peste zece ani, raportul dintre productia interna si se va inversa, iar rusii vor dori sa-si plaseze marfa, chiar daca interesele romanesti cauta diversificarea surselor.

Sa vedem care sunt preturile cerute de Gazprom tarilor din zona:

Dar Gazpromul si-a facut aparitia si in actionariatele companiilor de productie si transport din majoritatea tarilor din zona. Ultimul exemplu este realizarea unei firme comune de rafinare a gazelor intre firma kazaha KazMunaiGaz si Gazprom. Pretul este stabilit in functie de penetrarea capitalului rus in diversele tari. Nu ar rost sa discutam de Republica Belarus, unde Rusia este partenerul economic principal. Transnistria chiar daca are 60$/1000mc inregistraza datorii la Gazprom de aproape doua miliarde de dolari. Dar fiul lui Igor Smirnov, Oleg, este presedintele Gazprombank ce finateaza industria transnistrana si care tinde sa monopolizeze republica autoproclamata. (https://www.moldpres.md/default.asp?Lang=ro&ID=29656)

In general se observa ca cele mai mici preturi la gaze le gasim in tarile rusofone sau fostele tari din sfera de influienta a Uniunii Sovietice, unde in acest moment lumea capitalului apartine oamenilor de afaceri rusi. Inclusiv Polonia ce achizitioneaza cel mai ieftin gaz dintre tarile membre UE, este monopolizata de Gazprom, concernul rus fiind propietar al companiei poloneze de distributie a gazului. Chiar saptamanile trecute Grupul rus Gazprom a confirmat ca a obtinut controlul asupra a 51 la suta din actiunile North European Gas Pipeline Co. (NEGP), operatorul viitorului gazoduct ce va traversa Marea Baltica. Mai adaugam si faptul ca acelasi Gazprom este nu de mult investitor in Proiectul Nabucco ce a fost creat ca o alternativa la importurile de gaze din Rusia. In ultimul timp mari companii ruse incep sa investeasca in alte domenii decat cel energetic. Daca ne uitam nu mai departe de Chisinau vedem ca mairii investitori in industria metalurgica sau industria celulozie si hartiei sunt din Rusia.

Dupa fapta si rasplata! Aceasta ar putea fi deviza cu care Rusia rasplateste celelalte state. Sa luam exemplul Ucrainei: In iarna trecuta teava de gaze a fost inchisa. Dupa lungi negocieri importul de gaze a reinceput dar la niste preturi inacceptabile pentru Ucraina, in jur de 230 de dolari la mia de metri cubi (vechiul pret fiind de 50$/1000mc). Intre timp guvernul s-a fost schimbat. Priministru a devenit Victor Yanukovych, un apropiat al Moscovei. Pretul gazelor a fost renegociat, zilele acestea acesta fiind de numai 130$/1000mc. Dar oficialul rus a atentinat ca 130 de dolari nu este un pret definitiv si a lasat sa se inteleaga ca Ucraina trebuie sa amane la o data nedefinita referendumul programat si discutiile cu NATO privitoare la o posibila incorparare a Ucrainei in Pactul Nord-Atlantic.

Analizand politica Gazprom nu trebuie sa ramanem surprinsi deoarece in ea recunoastem aceleasi metode ale oricarui mare concern multinational. Dar Gazpromul nu intra la categoria "oricare", zilele trecute fiind anuntata capitalizarea bursiera a concernului ca fiind mai mare decat a concernului Microsoft.

Totusi trebuie sa tinem cont de faptul ca legatura Gazprom si statul rus este foarte puternica, acesta fiind actionarul majoritar al concernului.

Trebuie sa amintim si ceea ce a spus celebrul disident anticomunist rus Vladimir Bukovsky, acum cateva saptamani la Bucuresti: "Gazprom are 30% din compania austriaca OMV, iar Gazpromul nu inseamna altceva decit KGB. Asa ca lucrurile sint clare, KGB a pus mina pe intregul sistem energetic din Romania"

Cosmin Pacuraru