Comunicare interculturala europeana

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Facultatea de Stiinte Politice

Master: Comunicare si Politici Publice

Comunicare interculturala europeana

Cuprins

I. Terminologie

a. Comunicarea interculturala

b. Curentul pasoptist

II. Strategii de autoidentificare culturala dupa 1848

III.     Bibliografie

I.     Terminologie

a.   Comunicarea interculturala

In general, atitudinile oamenilor fata de ceilalti indivizi sunt influentate de comportamentele acestora din urma, iar comportamentul reflecta atitudinile indivizilor. Aceasta afirmatie este valabila in majoritatea culturilor, numai ca atitudinile sunt diferite fata de unele comportamente care in alte culturi ar putea parea exagerate sau lipsite de sens. Limbajul nonverbal, o gestica inadecvata , un limbaj nepotrivit al corpului, toate acestea pot strica intr-o singura clipa toate eforturile depuse pana in acel moment pentru stabilirea unui acord. Chiar si lucrurile considerate ca fiind foarte simple, cum ar fi utilizarea culorilor, numerelor sau expunerea anumitor pa rti ale corpului trebuie luate in considerare in comunicarea interculturala sau internationala.

Din pacate, foarte multe tari au adoptat stilul american de comunicare scrisa in afaceri, in parte datorita utilizarii raspandite a cartilor si textelor americane in multe dintre universitatile si bibliotecile din intreaga lume si, de asemenea, datorita utilizarii pe scara larga a practicilor de afaceri americane. Lipsa alineatelor la inceputul randului, utilizarea stilului american de scriere a datei (luna/zi/an), utilizarea celor 'doua puncte' la sfarsitul formulei de adresare
(Stimate Domnule.: ), stilul informal si uneori prea-personal utilizat in majoritatea comunicarilor. Cu toate acestea, fiecare tara isi pastreaza inca anumite caracteristici legate de stilul si de tonul de comunicare, iar acest lucru trebuie apreciat si respectat pentru ca apartin culturii lor.

In mod normal, barierele comunicationale apar atunci cand indivizii inteleg gresit sensul intentionat intr-un mesaj transmis de cineva provenind dintr-o alta cultura. Scopul studierii comunicarii interculturale este de a reduce acele diferente care pot cauza neintelegeri si, intrucat mesajele sunt construite de indivizi, folosind cuvinte, un prim pas l-ar constitui identificarea factorilor care conduc la aparitia neintelegerilor amintite mai devreme.
Desi nu exista o lista completa a acestor factori, pot fi totusi sugerate urmatoarele domenii care influenteaza acuratetea comunicarii internationale:
. Neintelegerile datorate limbii utilizate - incapacitatea de a interpreta cu acuratete mesajul. Aceasta este considerata ca fiind una dintre barierele principale intr-o comunicare defectuoasa. Erorile de traducere, vocabularul, punctuatia, pronuntia plus incapacitatea de a comunica in limba respectiva adancesc diferentele interculturale.
. Socul cultural - incapacitatea de a intelege sau accepta oamenii cu seturi diferite de valori, standarde si stiluri de viata diferite de cele ale noastre. Acesta este la fel de important ca si primul factor, mai mult, acesta actionand chiar in interiorul aceleiasi culturi. Este vorba despre lipsa de recunoastere a ceea ce alti indivizi considera ca fiind important pentru ei.
. Capacitatea redusa de ascultare - lipsa de concentrare necesara ascultarii critice. Rezultatul il reprezinta neintelegerea mesajului sau mesajelor receptionate. Oamenii care vorbesc limba engleza ca limba straina au tendinta de cele mai multe ori de a ignora cuvintele pe care nu le inteleg in cazul in care asculta pe cineva care vorbeste in limba engleza. Ar mai putea fi amintita si influenta pe care o are accentul in cazul utilizarii unei limbi straine.
. Etnocentrismul - credinta ca propria cultura este superioara celorlalte.
Aceasta bariera apare atunci cand comunicarea orala sau scrisa conduce catre o atitudine de superioritate. De obicei, oamenilor nu le place sa fie umiliti sau sa simta ca ideile lor sunt interesante, dar gresite.
. Insensibilitatea - lipsa de interes fata de nevoile si sentimentele celorlalti. Pentru multi dintre receptori, emitatorii apar ca insensibili atunci cand comunicarea este abrupta si exprima o atitudine agresiva sau egoista a emitatorului.
. Lipsa de deschidere sau sinceritate - sentimentul existent atunci cand climatul este prea formal iar oamenii nu se simt liberi sa isi exprime deschis opiniile. Acest tip de comunicare determina aparitia neincrederii, oamenii putand sa creada chiar ca informatia le este ascunsa. Pentru evitarea sau depasirea acestei bariere este necesara crearea unui sentiment de acceptare reciproca prin asigurarea unui mediu relaxat pentru schimburi interculturale .

In planificarea unui proces de comunicare destinat unui auditoriu international trebuie analizata fiecare componenta a acestuia cu scopul de a indeparta din start orice bariera sau 'zgomot de fond' care ar putea altera rezultatele urmarite a se obtine . Orice persoana care comunica intr-un mediu intercultural ar trebui sa fie atenta la totalitatea elementelor de mediu si, astfel sa utilizeze un mix de tehnici comunicationale pentru a se face corect inteleasa de catre receptori.
Componentele care vor fi analizate pentru procesarea unei comunicari intr un cadru international sunt aceleasi ca si in cazul cadrului intern: motivatia mesajului (de ce se comunica); continutul mesajului (ce anume se transmite); receptorul (cui ii este destinat mesajul); modul in care va fi transmis mesajul (forma si continutul mesajului); tipul mesajului. Modul in care aceste componente sunt utilizate va influenta substantial comunicarea, rezultatele obtinute fiind diferite si depinzand de tipul de comunicare ales si de audienta. Pentru a determina modul si masura in care aceste elemente trebuie modificate, acestea trebuie analizate individual, separat si adaptate strict in functie de necesitatile culturale ale receptorilor.

b.   Curentul pasoptist

Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane este provenit de la denumirea haplologica a anului revolutionar 1848.In literatura romana "Momentul 1848" reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de revista "Dacia literara" care a lansat un current si a format generatia cunoscuta sub numele: "generatia scriitorilor pasoptisti".

Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840);Pasoptismul (1840 -1860);Postpasoptismul (1860 - 1870).

Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale . Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari cum ar fi:1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu;1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi;1864 Apare universitatea Bucuresti;1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi;1829 Apar primele ziare romanesti: Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe, Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca, Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literature. Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare:1840 Dacia literara;1844 Propasirea;1855 Romania literara.

Pasoptismul, dincolo de scaderi evidente, voia sa creeze preeminenta idealului politic novator asupra fondului si formelor persistand inca din feudalism.

La inceputuri, pasoptismul respinge tonul pompos, dezordinea din manuale, cere preponderenta limbii nationale asupra limbii grecesti, se intoarce la primii scriitori autohtoni capabili sa indrume. Nu altfel trebuie sa-i intelegem pe Grigore Alexandrescu si, mai ales, pe Heliade Radulescu. Gustul lor pentru verbul "forte", cerinta sa reducem traducerile, sa ne imbogatim vocabularul indica un fapt: inainte de a fi militant, pasoptismul este constructiv. Asta inseamna calatorii, iesirea din latentele de tip ponderat, din inconsistenta mimetica fara urma de onestitate. Epoca are nevoie de criterii precise, de asimilari armonice, de discernamant in propovaduirea normelor scrisului artist. Lupta cu etimologistii, producerea unei gramatici normative, odata cu ineditul promitator al poemelor lui Ion Heliade Radulescu - Michaiada si Anatolida - traseaza directive ferme urmasilor . Creeaza in randul acestora o solidarizare cu toate individualitatile venite din cultura clasica si insetate de originalitate. Restul il face romantismul, indicator de drumuri, nu neaparat in linie sentimentala, mai degraba inclinat spre omul interior, dornic sa prefaca societatea. Dincolo de sursele lui germane, Eminescu se ridica pe dezvoltarea organica a propriei structuri intelectuale, insa si datorita sensului misionar, elevatiei mesianice induse de iluziile lui Gr. Alexandrescu si D. Bolintineanu, potrivit carora nu damnatul construieste viitorul, ci predestinarea in suferinta, pentru ca trecutul eroic sa reinvie reparator.

II.Strategii de autoidentificare culturala dupa 1848

In procesul de autoidentificare, romanii au oscilat intre Occidentalism si Orientalism, preferand Occidentalismul dar facand referire si la Orientalism atunci cand au considerat ca este nevoie si in favoarea lor. Occidentalismul inseamna modernizare, urbanism, pe cand Orientalismul insemna traditionalism si prin urmare rural. Un aspect foarte important este acela ca romanii s-au autoidentificat in functie de 3 repere majore (asa cum scrie si in cerinta eseului): timpul, spatiul si reperele ideologico simbolice care de fapt au constat in crearea unor stereotipuri.

Legat de timp: ca o asemanare, si in perioada interbelica si in cea pasoptista romanii au preferat, in acest proces de identificare a lor, spatiul ca reper major. De ce? pentru ca faceau referire la legatura noastra cu Roma, la faptul ca suntem o ginta latina si un popor vorbitor de limba latina. Prin urmare acest lucru ii ajuta pe romani sa sustina occidentalismul lor. Procesul de autoidentificare a romanilor a inceput relativ tarziu si anume la 1848 in perioada pasoptista, prin revolutia de atunci care a fost de fapt o copie a revolutie franceze si de aici incepe sa fie vizibil faptul ca pe intreg procesul de identificare al romanilor avem de a face cu mimetismul francez, adica faptul ca romanii au copiat de la francezi cam tot ce s-a putut, incepand de la institutiile statului pana la arhitectura, avand in vedere ca Bucurestiul era cunoscut drept Micul Paris. Aceasta creare a identitatii romanilor a inceput la 1848 in primul rand prin faptul ca cei instariti de atunci au inceput sa calatoreasca si astfel sa se poata identifica in raport cu alte popoare. La inceput romanii s-au simtit inferiori lucru remarcat in jurnalul de calatorie al lui Dinicu Golescu, de unde si sindromul de inferioritate. In ceea ce il priveste pe Dinicu Golescu este foarte important de specificat faptul ca jurnalele de calatorie realizate de cei care au calatorit au reprezentat o modalitate importanta de transmitere a ideilor catre oamenii obisnuiti. Toti agentii de atunci au realizat scrieri, si un alt aspect foarte important este acela ca in perioada pasoptista s-au falsificat scrieri care sa acopere golul din istoria romanilor. Acest aspect a fost aspru criticat in perioada interbelica si nu s-a mai facut. Un alt aspect important este acela ca agentii de atunci erau amatori, ei nefiind de formatiune filozofica cum au fost cei dintre razboaie. De ce au ales romanii sa se identifice in raport cu occidentul si in special cu Franta? Deoarece la acea vreme Parisul era capitala culturala a Europei. "Starea in care se afla astazi Romania, intarzierea ei istorica, s-ar datora mai cu seama strainilor." Dinicu Golescu, Ion Gihca Bratianu au fost unii dintre agentii din perioada pasoptista. Un alt aspect foarte important este acela ca acest proces de autoidentificare al romanilor s-a desfasurat "top down", adica de la agenti catre populatia simpla, metoda top down fiind folosita si in perioada interbelica, singura diferenta fiind aceea ca insul simplu dintre razboaie era mai cultivat decat cel de la 1848. Jurnalele de calatorie au reprezentat unul dintre cele mai importante mijloace de transmitere a informatiilor catre populatie. Alte mijloace de transmitere a informatiilor mai sunt: manualele scolare si presa, si trebuie mentionat ca pana atunci nu era o gama prea diversificata. Deci la 1848 nu au existat prea multe mijloace de transmitere a informatiilor. Alt aspect de la 1848: s-a inlocuit limba slava in biserici cu cea latina, profesorii greci cu cei francezi, s-a inventat limba romana moderna prin imprumutarea multor neologisme franceze. Trebuie sa specificam ca mimetismul francez a fost preluat si in perioada interbelica. Fata de pasoptisti care nu au avut un model inaintea lor in ceea ce priveste procesul de cerere a identitatii, interbelicii i-au avut drept model pe pasoptisti.

Timpul nu a reprezentat un reper important pentru romani in crearea identitatii lor. In perioada interbelica avem de a face cu profesionisti. In ceea ce priveste agentii cu totii aveau orientare filozofica si printre agentii interbelici amintim pe Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Nae Ionescu, Nechifor Crainic si Lucian Blaga. Ca modalitati de transmitere a informatiei avem in perioada interbelica presa care se modernizase si se diversificase. Apare presa politica sau de partid, radioul, conferintele publice si cartea care era mult mai ieftina si accesibila omului.

Legat de stereotipuri: in perioada pasoptista un fals ilustru a fost Miorita in varianta lui Vasile Alecsandri din care reiesea faptul ca romanul este un om resemnat si fatalist mai mult. Caragiale a creat stereotipuri negative prin personajele din scrierile sale. In perioada interbelica, Mircea Vulcanescu, in jurnalul sau de calatorie in Olanda, specifica vis-a-vis de cum este vazut procesul muncii, faptul ca occidentalii sunt nebuni dupa munca pe cand pentru roman munca nu este asa de importanta, el fiind mai aproape de cosmos "Romanul care este un atat de teribil opponent, pe taramul ideilor si al posibilitatilor, este nespus de concesiv cu faptele.". Prin acest lucru se intelege faptul ca romanul este superior occidentalilor nu ca nu ar fi lenes. Un alt agent care vorbeste despre retorica muncii este Sadoveanu in nuvelele sale. In perioada interbelica agentii au fost mult mai preocupati de crearea stereotipurilor.

III. Bibliografie

1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_de_la_1848;

2. Mircea Vulcanescu, Dimensiunea romaneasca a existentei, Editura Fundatiei culturale romane, Bucuresti;

3.Milan Kundera, Tragedia Europei centrale, Editura Polirom, Bucuresti, 1997;

4. Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Editura Humanitas, 1998;

5.Romanita Constantinescu, Identitatea de frontiera in europa largita, Editura Polirom, Bucuresti, 2000.