Conceptul de politica fiscala. Abordari principale.

Conceptul de politica fiscala. Abordari principale.

Politica fiscala reprezinta ansamblul deciziilor prin care se realizeaza modelarea structurala a sistemului fiscal, asigurarea functionarii acestuia, in scopul obtinerii finalitatilor dorite de catre decidentul public, in economie.

Politica fiscala constituie o variabila instrumentala endogena de care dispune aparatul de decizie publica. Sistemul fiscal este folosit pentru actiunea asupra variabilelor obiectiv (exogene) din economie. Rationalitatea deciziilor de politica fiscala este asigurata de respectarea principiilor de baza ale impunerii (cele mai importante fiind randamentul si echitatea).

Logica deciziilor de politica fiscala se bazeaza pe fundamentarea acestora pe baza conditiilor privind sensul si evolutia previzibila a variabilelor economice si optiunile membrilor societatii.

Principalele conceptii ale politicii fiscale pot fi structurate dupa cum urmeaza[1]:

Doctrina clasica a finantelor publice (neutralitatea impozitelor) care a respins interventia regulatoare a statului (A. Smith, D. Ricardo, J.B. Say, Fr. Bastiat);

Aparitia unor noi curente de gandire, recunoasterea ca statul nu trebuie sa ramana in afara de economic.

J.M.Keynes- scoala economica interventionista cu impact asupra deciziei guvernamentale.

Neokeynesistii (Lord Beveridge, Alvin Hausen, P. Samuelson), reprezentantii economiei bunastarii (A.C.Pigou), ai economiei publice (R.A. Musgrave, H. Brochier, A. Barrere, P.Tabatoui) sustin necesitatea corectarii dezechilibrelor prin decizii publice.

Doctrina moderna, statul providenta si statul interventionist, utilizeaza politicile fiscale pentru atingerea unor finalitati prestabilite.

Functia de reglare a deciziilor de politica fiscala

Obiectivul: reglarea sistemului fiscal in evolutie.

Efectul: adaptarea continua a sistemului fiscal la noile cerinte.

Macrodeciziile fiscale apartin factorilor decidenti (decidenti publici). Microdeciziile fiscale apartin structurilor administrative care gestioneaza impozitele, prin intrarile in sistem, prin mecanismul de feed-back.

Macrodeciziile fiscale - cele care produc modificari structurale ale sistemului fiscal - se bazeaza pe mecanismele de feed-back si feed-before.

Gruparea macrodeciziilor fiscale in:

decizii marginale, ce se bazeaza pe mecanismul feed-back si urmaresc corectarea efectelor nedorite produse asupra fluxurilor fiscale de catre variatiile ciclice ale economiei. Ele determina modificari de mica amploare (modificari de cote, deduceri din baza de impunere, reduceri, majorari);

decizii structurale sau strategice, ce se bazeaza pe previziunea globala a viitoarelor efecte posibile si comporta noi tehnici de impunere sau modernizarea celor existente. In acest caz sunt folosite si prognozele privind fluctuatiile ciclice ale activitatii economice.