Conflictul de jurisdictii in lumina reglementarilor europene

Conflictul de jurisdictii in lumina reglementarilor europene

In dreptul international privat regulile de competenta au un caracter autonom, in sensul ca instanta sesizata isi verifica prin intermediul propriilor norme de competenta posibilitatea de a judeca un litigiu cu element de extraneitate, asigurandu-se astfel functia de repartizare a competentei de judecata unei instante nationale. In aceste conditii competenta de judecata se apreciaza mult mai strict decat in dreptul intern, caci un refuz care nu este foarte bine justificat, poate constitui o denegare de justitie, act sanctionat in toate sistemele de drept. In dreptul international privat regulile de competenta au finalitatea de a asigura solutionarea litigiului dedus judecatii, nicidecum sa il impiedice.

Fenomenul constructiei comunitare, cu finalitatea functionarii unui spatiu comun economic, social si politic pentru statele membre ale Uniunii Europene si resortisantii acestora, persoane fizice si juridice, trebuie sa asigure, printre altele, accesul la justitie in mod echitabil tuturor persoanelor, cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne fiind o componenta intrinseca a adancirii acestei constructii. Pentru statele membre, raporturile stabilite de particulari, resortisanti comunitari sunt raporturi juridice cu element de extraneitate, carora institutional trebuie sa li se dea o buna rezolvare, tocmai pentru a asigura functionarea sistemului instituit prin tratate si in plan social sa dea incredere oamenilor in caracterul benefic al acestei constructii.

Pentru a evita o eventuala denegare de justitie, care chiar si intemeiata din partea forului care a fost sesizat, dar considerata de omul de rand ca un act de indiferenta al statului care nu vrea sa isi dea concursul in rezolvarea unei probleme curente de viata, statele membre ale Uniunii Europene au folosit instrumentul juridic al conventiei si apoi al regulamentului pentru a asigura o mai buna administrare a actului de justitie in materia raporturilor de drept civil in sens larg ce ii privesc pe resortisantii comunitari.

Conventia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968, Conventia de la Lugano din 16 septembrie 1988 si Regulamentul CE nr. 44 intrat in vigoare in 2001 (22 decembrie 2000), instrumente conventionale ce privesc competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, au stabilit un set de norme in materie de competenta de judecata, raportate fie la cetatenia persoanei fizice, fie la domiciliul acesteia, respectiv la nationalitatea persoanei juridice, dandu-se astfel o acoperire cat mai larga posibilitatilor pe care le are un resortisant comunitar de a sesiza o instanta nationala, asigurandu-se o accelerare a judecatilor nationale cat si o "libera circulatie a judecatilor" prin adoptarea unor proceduri mult mai usoare de recunoastere a hotararilor judecatoresti.

Din perspectiva dreptului comunitar adoptarea acestor acte deschide o larga discutie cu privire la respectarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii, caci normele privesc un domeniu care este reputat a fi de competenta statului si nu a Uniunii, dar finalitatea inlaturarii pe cat posibil a cauzelor ce duc la tergiversarea judecatilor a facut ca Regulamentul CE nr. 44/2001 sa fie acceptat de instantele nationale, inclusiv prin intermediul hotararilor pronuntate de CJCE in acest sens.

Regulamentul CE nr. 44/2001 stabileste in unele materii reguli de competenta exclusiva bunuri si drepturi reale imobiliare; validitatea, nulitatea si dizolvarea unei societati comerciale; validitatea inscriptiilor in registre publice; validitatea brevetelor, marcilor, desenelor si modelelor; executarea unei hotarari judecatoresti - iar in restul materiilor competenta este facultativa recunoscand un drept de optiune pe care il are resortisantul comunitar in alegerea unei instante nationale pentru judecarea litigiului. Chiar daca o astfel de dispozitie este criticabila, mai ales prin efectul sesizat in practica judiciara (forum shopping) a alegerii instantei mai permisiva in concurs cu cea normal competenta (pe criteriul legaturii mai puternice cu un sistem de drept), totusi normele sunt in vigoare, inclusiv in tara noastra, si ele sunt in acord cu principiul liberei circulatii a factorilor de productie (bunuri, persoane, servicii, capitaluri) - principiu fundamental al pietei unice, cel al libertatii partilor in alegerea legii aplicabile in materie de contracte civile si comerciale si principiul infaptuirii justitiei, inclusiv prin inlaturarea eventualelor situatii de denegare de justitie.

Cat priveste raportul dintre cele doua izvoare de drept trebuie precizat ca ambele sunt in vigoare, dar au dobandit in timp sfere de aplicare diferite, Conventia de la Lugano fiind ratificata si de Norvegia, Elvetia si Islanda - ca state membre AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb), in timp ce Regulamentul CE nr. 44/2001, continand norme de aplicare imediata ce inlatura altele de aceeasi natura datorita prioritatii dreptului comunitar, se aplica statelor membre ale Uniunii in raporturile intracomunitare. Instantele romane in prezent fac in mod uzual aplicarea Regulamentului CE nr. 44/2001 in stabilirea competentei de judecata in raporturile cu element de extraneitate ce privesc resortisanti comunitari, persoane fizice si persoane juridice.

Regulamentul CE nr. 2201 din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti stabileste de asemenea reguli de competenta de judecata (de cele mai multe ori exclusiva), instantele romane judecand in mod curent litigiile in privinta raporturilor de familie ce fac obiectul regulamentului, cu aplicare nemijlocita a acestuia in verificarea propriei competente de judecata, ca for sesizat de o persoana fizica romana sau cetatean al altui stat membru al Uniunii Europene.

Putem conchide ca, in materie de competenta de judecata, recunoastere si executare a hotararilor judecatoresti, adica in domeniul conflictului de jurisdictii, pornindu-se de la principiile constructiei comunitare si cu finalitatea asigurarii unui spatiu de securitate si justitie in domeniul raporturilor de drept civil in sens larg angajate de resortisantii comunitari, statele membre ale Uniunii Europene au adoptat un set de norme de aplicare imediata, ce primesc efect direct si prioritar in concurs cu normele interne ale statelor membre, asigurandu-se solutionarea optima a conflictului de jurisdictii in cazul unui litigiu intracomunitar.