Consideratii asupra valorii de informatie

Consideratii asupra valorii de informatie

Ce reprezinta valoarea de informatie? Aceasta intrebare poate genera doua posibilitati de raspuns: privind informatia din perspectiva unui model al jurnalismului civic, bazat pe valorile democratice ce vizeaza interesele cetateanului sau pornind de la premisele unei jurnalism popular, construit pe ratiunile cererei si ofertei, in care informatia capata sensul si valoarea comerciala de mafa (implicata in schimburi de piata).

Notiunea de informatie asa cum afirma Heinz von Foerster este un "cameleon conceptual" care inglobeaza ideile de date, stiri si cunoastere. Pentru Daniel Bougnoux informatia presupune o "legatura esentiala intre valoarea de informatie si cea de deschidere" (dupa cum a caracterizat societatea Karl Popper).

1 Continutul produsului jurnalistic pe piata mediatica

Daca privim comunicarea de masa prin relatia dintre emitator si receptor, trebuie sa ne axam pe ceea ce mentine stransa aceasta legatura, adica continutul (mesajul sau produsul jurnalistic care este in final cumparat de receptor). Dupa Rémy Rieffel informatia este inteleasa ca un "stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transforma prin procesul de comunicare" (Claude-Jean Bertrand, 2001, p. 21).

Aceste premise contureaza o caracteristica esentiala a continutului, aceea ca el este fabricat si transmis ca un bun de piata, o marfa care se inscrie in legile economiei capitaliste. Aceasta marfa intra in concurenta cu alte produse mediatice, formand un camp de mesaje din care receptorul are posibilitatea sa aleaga (selectioneaza produsele pe care le va cumpara dupa rigorile sale personale). Dar aceste produse au continuturi selectate dupa reguli ce tin de politica redactionala, preferintle publicului, spatiul publicistic, presiunile exterioare sau competitia dintre institutile media (vezi Mihai Coman, 2005, p.47-49).

Cu toate acestea materia prima din care se construieste textul jurnalistic este informatia, pe langa idei si opinii sau mesaje cu continut educational. (idem, p. 26-27). Pentru stire, informatia este esentiala, "fara informatie proaspata nu am avea decat un comentariu asupra unor lucruri deja stiute, [], dar comentariul nu este stire. Informatia este." (David Randall, 1998, p. 37)

Valoarea de informatie (news value sau newsworthiness) reprezinta caracterul de stire al faptelor, evenimentelor si intamplarilor, modul de selectie al acestora care asigura difuzarea catre marele public. In Manual de jurnalism (Mihai Coman, 1997), valoarea de informatie a unei stiri este data de clasicele criterii: proximitatea temporala si spatiala, raritatea si unicitatea, personalitatile care apar, impact si consecinte asupra publicului (gradul sau de interes pentru audiente), conflictul si competitia, si interesul uman. (p. 46).

In logica unei informatii devenite bun de piata, usor de procurat si utilizat, prin formarea unui flux de informatii cu caracteristicile unei enuntari publicitare se instaureaza (Daniela Roventa-Frumusani, 2004, p. 108):

confuzia genurilor si actorilor - caz in care jurnalistii fac divertisment, iar animtorii transmit informatii.

o intertextualitate generalizata - prin care institutiile media preiau o continuitate de informatii si o promoveaza sub diverse forme (presa preia materiale din televiziune, radiolul se imbina cu presa, etc)

o cultura comuna - modelata de posibilitatile de vanzare prin publicitate, de concurenta insitutiilor media

Prin tratarea unei informatii, data de un eveniment, prin forma textului jurnalistic in care acea informatie este fixata se formaza perceptia asupra lumii. Walter Lippmann vorbeste despre modul in care oamenii ajung sa-si formeze propriul imaginar mental asupra mediului prin datele pe care le preiau din jur. Datorita complexitatii este necesar sa se foloseasca un model simplificat care sa le permita indivizilor sa actioneze.

Informatiile, prin fluxul stirilor contribuie la imaginarul mental. Prin valoarea de informare nu se percepe numai modul in care se desfasoara evenimentele, ci si felul in care acestea reconstruiesc simbolic lumea.

Viziunea asupra lumii prin discursivitate reprezinta "enuntarea, interactiunea, tranzactia ca dispozitiv esential in constructia sensului si a identitatii (narative, enuntiative) a interlocutorilor". (Daniela Roventa-Frumusani, 2004, p. 105)

Lippmann ia in calcul "spectacolul universal al indivizilor care modifica mediul ambiant, pusi in miscare de pseudo-mediile lor" (in W.J. Severin, J.W. Tankard, Jr, 2004, p.336). De cele mai multe ori vocabularul care este folosit la transmiterea simbolica a evenimentelor este prea restrans pentru complexitate pe care trebuie sa o exprime, iar comprimarea actiunii duce la minimalizarea impactului pe care o informatie o poate avea.

2 Evenimentialitatea ca valoare media

David Randall (1996) urmareste stiricitatea unui eveniment sau valorea sa de informare dupa un criteriu care tine pe evenimentialitate. Pentru autor stirile cele mai putin valoroase sunt cele despre ceea ce se spune. Atunci cand de fapt nu a avut loc nici un eveniment, ci doar un pseudo-eveniment cum sunt conferintele de presa, declaratiile publice ale politicienilor sau ale altor tipuri de celebritati. Aceste evenimente ale cuvintelor, nu au interes direct decat daca noutatea sau raritatea lor nu primeaza.

De cele mai multe ori, jurnalistii cad in capcana declaratilor publice, prin care politicienii nu fac decat sa-si promoveze imaginea. Urcand pe scara valorilor, urmeaza stirile despre ceea ce se spune ca se va intampla. In acesata categorie intra materialele care promoveaza indemnuri la actiune sau chiar amenintari si acestea din zona politicului. Dar macar aceste informatii anunta ceva si pot fi de interes. Urmeaza stirile despre ceea ce se spune ca se intampla sau ca s-a intamplat. In acesta categorie avem informatile despre anumite evenimente trecute care au avut loc, dar fara participarea directa a jurnalistului. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si informatile despre descoperiri sau experimente stiintifice. Poate fi considerat un exemplu, descoperirea facuta de niste savanti, in 1996, a unor forme de viata pe un meteorit. (Mihai Coman, 1997, p.43). Acestea sunt informatii in masura in care se bazeaza pe realitate si nu pe zvonuri. Cea mai inalta pozitie ca valoare de informare o ocupa evenimentele trecute, care pot fi dovedite prin probe ale veridicitatii lor. (David Randall, 1998, p. 44)

Evenimentele tin in primul rand de "orice intamplare din realitatea inconjuratoare, cu o anume semnificatie pentru individ sau pentru un grup uman" (Mihai Coman, 2005, p.102). Unele evenimente sunt planificate, organizate din timp si anuntate de media. Acestea sunt de valoare doar in masura in care se axeza pe noutate. De cele mai multe ori ele constituie iesirile la rampa ale politicienilor prin declaratii de presa sau alte evenimente mondene (spectacole, lansari e carte, expozitii).

Madalina Balasecu le numeste pseudo-evenimente, in masura in care ele nu au impact intodeauna asupra publicului si nu sunt semnificative. Un pseudo-eveniment este un "eveniment special creat pentru ca mass-media sa vorbeasca despre el si care nu ar fi avut loc niciodata daca nu ar fi intrat in atentia presei" (Madalina Balasescu, 2003, p.69)

3 Prelucrarea informatiei in jurnalismul popular

Informatia este materia prima pe baza careia media isi construieste discursul. Fara eveniment si fara informatia furnizata de producerea acelui eveniment, media s-ar fi rezumat doar la opinii, idei si comentarii.

Jurnalismul popular trateaza valoare de informatie punand in prim plan interesul uman, viziunea personala despre lume. Reconstructia evenimentelor se face din perspectiva unei opozitii fata de norme, pe care le contesta. "Procesul de informare nu pretinde a fi obiectiv, insa se concentreaza clar pe crearea unei realitati opozitionale si a unei atitudini opozitionale de neincredere" (P. Dahlgren, C. Sparks, coord, 2004, p. 62).

Fata de modul in care informatiile apar in jurnalismul clasic, subiectele populare sunt undeva la intersectia dintre viata publica si cea privata, se bazeaza pe stilul dat de senzational, iar "modalitatea sa anuleaza cu gratie orice difrenta stilistica intre fictiune si documentar, intre stiri si divertisment" (Idem, p. 60). Formele stirilor si valoarea de informatie pot fi cel mai bine conturate prin opozitie cu valorile promovate de jurnalismul clasic.

Fiske remarca unele dintre caracteristicile esentiale ale valorii de informatie. Stirile populare, spre deosebire de cele clasice, nu diminuaza contradictiile care apar in discurs, ci chiar le accentuaza ca marca a spectacularului. Adesea se foloseste in discurs incalcarea normelor care permite o abordare conflictuala a evenimentelor. Excesul este modul de a specula realitatea, de se a prezenta in opozitie cu clasicul, chiar de a-l ridiculariza. Prin exces se faciliteaza accesul la o critica sociala. El "actioneaza asupra relatiei contradictorii dintre normal si respingerea acestuia" (in P. Dahlgren, C. Sparks, coord, 2004, p. 65).

Exploatarea conflictul, ca o caracteristica a subiectelor de tip popular, este un mod de atragere a publicului prin apelul la spectacular. Aceasta formula, ca si filmul de science fiction, dupa Sontag, devine preocupata de "estetica distugerii, de placerile specifice producerii unor catastrofe, declansarii unui dezastru"(idem, p. 137)

Dupa James Glen Stovall, tratarea unei situatii conflictuale necesita abordarea a trei momente: punctul culminant, cauza si efectul. Exploatarea informatiei cunoaste succesiv urmatoarele etape ( in Daniela Zeca-Buzura, 2005, p. 42):

captarea interesului telespectatorului prin intermediul primei imagini din materialul filmat si al primei propozitii din comentariu;

descrierea naturii conflictului;

prezentarea pozitiei fiecarei parti aflate in conflict;

punctul culminant - accentuarea celui mai dramatic aspect al relatarii (ca o continuare a anticiparii lui din lead);

finalul: expunerea consecintelor pe termen mediu sau lung si a solutiilor previzibile.

Fiske considera ca informatia devine un mod de a trasa conturul unor relatii sociale (chiar de putere), "un proces care se desfasoara numai intr-o relatie politica cu alte tipuri de cunoastere" (in P. Dahlgren, C. Sparks, coord, 2004, p. 66). Implicarea subiectiva, prin formarea unui imaginar mental diferit de constructia despre lume pe care o formeaza jurnalismul clasic, faciliteaza un cadru explicativ in interiorul caruia ordinea sociala este deconstruita.

Transparentizarea lumii permite o aborare populara a tipurilor de evenimente sau o prelucrare din perspectiva populara a informatiei. Realitate este formata de modul in care se face cunosterea ei, sau in termenii lui Fiske "lumea cunoscuta si cognoscibila este cea care constituie realitatea noastra: ce nu se poate cunoaste nu este real"(idem, p. 61)

Jurnalismul popular priveste si forma si continutul informatiei. Fiske considera ca relevant pentru a evalua informatia este raportul ei cu realitatea (ceea ce priveste continutul) si modul in care formeaza identitati si le promoveaza sau cea a relatiilor sociale (care priveste forma) (Idem, p. 70).

4 Nevoia de flux continuu

Atat in jurnalismul popular cat si in cel clasic informatia se produce in flux continuu. Din ratiuni comerciale ea este privita ca o marfa, care accentuaza perisabilitatea bunurilor pe care le imbraca. Valoarea de informatie (news value) necesita o selectie a ceea ce prezinta interes si poate satisface cerintele publicului.

Pentru a nu produce sincope pe piata, fluxul trebuie sa fie constant si sa asigure o cantitate necesara de marfa pentru consum, chiar diferita de o institutie media la alta. De aceea caracterul informatilor nu se mai pliaza nici in rigorile jurnalismului clasic, nici nici in forma celui popular. Divertismentul si necesitatea explotarii conflictului, violentei ca marci ale senzationlului au dus la imitiunea dintre genuri. Asa cum subliniaza Claude-Jean Bertrand, unul din reprosurile aduse mass-mediei este acela ca nu diferentiaza clar realitatea de fictiune (2001, p. 216), ca foloseste teatralizarea si dramatizarea in realatarea obiectiva a faptelor.

Daniel Bougnoux considera ca o "comunicare prea grabita (sau seducatoare) impiedica desprinderea sau extragerea unei informatii veritabile" (2000, p. 103). Aceste situatii ale unei comunicarii in flux continuu genereaza constrangeri:

consensul reprezinta un mod de a evita o informare corecta. Consensul este reprezentat de relatiile pe care individul le care cu mediul sau, lucru care il impiedica sa investigheze: "imperativul (bunei) relatii eufemizeaza continutul mesajelor, taisul informatiei este atenuat in circuitul locului comun" (idem, p.104).

"Intr-un jurnal, tiparit sau audiovizual, unde se situaza granita dintre informare si comunicare?". De cele mai multe ori valoarea de informatie devine comunicare, ceea ce produce un nou drum de la surse identificabile catre un public anonim. Insa comunicarea tine de publicitate. Informatia nu este data gratuit, se plateste, dar comunicarea nu costa nimic. De aceea este mai simplu de preluat comunicare din dosare sau comunicate de presa, special create pentru jurnalisti.

Alte constrangeri, care ameninta informatia, tin de "bani, caracterul urgent si oameni" (idem, p.106)

5 Intre modelul liberal (valorile civice) si modelul popular (valorile de piata)

Modul in care este prelucrata informatia, forma pe care o ia discursul jurnalistic fac deosebirea dintre cele doua forme jurnalistice (modelele consacrate si noile tendinte), care se legitimeaza in media contemporana. Exista o forma atestata, dupa modelul liberal sau cel al responsabilitatii sociale, in care materiale de presa informeaza corect, pe principiul unei gandiri rationale si dau dovada de implicare sociala. Rolul acestei media este de a informa (ca functie de baza), a intretine (functia de divertisment), a vinde (prin publicitate) si de a descoperi adevarul sau a contracara planul de discutii.

Exista insa si un model de jurnalism in ascensiune, care a capatat teren si poate umbri jurnalismul bazat pe respectarea valorile democratice. Presa de scandal sau de tip tabloid se foloseste de spectacular ca materie prima si genereaza stirile in functie de dorintele pietei. Aceasta poate chiar sa anahileze ideea de adevar, asa cum prezinta Ignacio Ramonet (1999) in Tirania comunicarii, unde vede o noua forma de cenzura si propaganda: fluxul de informatii in timp continuu care nu mai permite o prealabila cercetare a faptelor. In goana dupa spectacular jurnalistii nu numai ca fabrica realitatea prin manevrarea codurilor, ci in mod concret prezinta reportaje false, cu actori si subiecte inventate.

Claude-Jean Bertrand afirma ca cele doua functii principale pe care le-a avut media dintodeauna au fost cele de a informa si de a distra (2001, p. 45). Aceastea au coexistat in masura in care interferentele dintre ele s-au mentinut la un nivel redus. Prin dezvoltarea media actuala, aceste functiii se omogenizeaza si permit un nou mod de abordare sau stil jurnalistic numit infotainment.

Informatia ca bun (continut al procesului de comunicare) poate fi privita din perspectiva opozitiei intre modelele liberale (si cel al responsabilitatii sociale) si cele autoritare ( si totalitarist-sovietice).

In primul model continutul comunicarii este liber, iar fiecare cetatean are responsabilitatea filtrarii si alegerii dupa criterii neimpuse a materialelor, ideilor si opinilor care ii sunt necesare.

In cel de-al doilea model, valoarea de informatie, informarea in sine este dirijata si supusa statului sau partidului dominant. In cadrul societatilor democrate functioneaza modelul liberal, dar acesta nu priveste libertate la modul absolut, ci chiar instituie unele forme de reglare, cum sunt legile anti-trust, legile sigurantei nationale, precum si legislatia privind "defaimarea, obscenitatea, rasismul sau sexismul", iar oricine vrea sa difuzeze emisiuni radio sau TV trebuie sa obtina mai intai o autorizatie. (Claude-Jean Bertrand, 1999, p. 34)