Controlul exercitat privind activitatea organelor administrative centrale autonome

Controlul exercitat privind activitatea organelor administrative centrale autonome

Legiuitorul constituant roman din 2003 (ca si din 1991) prevede in mod expres si categoria organelor centrale de specialitate organizate ca autoritati administrative autonome, categorie care, si la noi, a existat inca din secolul trecut fara sa fi avut insa o baza constitutionala, fiind suficient sa ne referim la Curtea de Conturi.

Constitutia actuala stabileste principiul dupa care autoritatile administrative autonome se pot infiinta numai prin lege organica [art. 117 alin. (3)], fiind vorba fireste, de alte asemenea autoritati decat cele infiintate direct de Constitutie: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Serviciile publice de radio si de televiziune, Consiliul Legislativ.

In sfera autoritatilor centrale autonome, care sunt infiintate prin lege, retinem: Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Consiliul National al Audiovizualului, Banca Nationala, Consiliul Economic si Social etc.

Acestea presteaza un important serviciu public la nivel national la fel ca si un minister, cu deosebirea ca titularul lor nu face parte din Guvern, nu este subordonat Guvernului, dar este supus, in schimb, unui control parlamentar special, prevazut de Constitutie.

Aceste organisme sunt tinute insa sa aplice hotararile de Guvern date in baza legii, precum si ordonantele.

Categoria de organisme prezentata mai sus nu trebuie confundata cu organisme similare ca tip de activitate care sunt organizate intr-o dependenta structurala fata de administratia ministeriala sau, dupa caz, fata de Guvern[1].

Asadar, dupa cum s-a subliniat in literatura de specialitate, aceste organe se deosebesc de ministere si de celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului si ale ministerelor prin mai multe trasaturi:

cele mai multe din organele administrative autonome sunt numite de Camerele Parlamentului pe baza unor propuneri ale organelor abilitate;

aceste organe nu sunt subordonate fata de Guvern sau fata de ministere, ci ele depind in diferite forme de catre Parlament, care exercita si controlul asupra activitatii acestora;

spre deosebire de ministere si de celelalte organe administrative din subordinea ministerelor, autoritatile administrative centrale autonome sunt organizate fie ca organe colegiale, fie ca organe unipersonale.

Controlul parlamentar exercitat asupra activitatii acestor organe de stat exterioare structurii sale se realizeaza prin diferite mijloace de informare. Unele dintre aceste mijloace de informare pot fi exercitate individual de deputati si senatori in cadrul lucrarilor Camerelor carora le apartin. Altele sunt incredintate unor structuri organizatorice formate in sanul Camerelor.

Informarea Parlamentului se realizeaza uneori pe cale de rapoarte sau sesizari a caror prezentare revine in sarcina unor organe exterioare structurii lui.

A. Principalele mijloace de informare utilizabile individual de deputati si senatori sunt intrebarile, explicatiile sau orice acte necesare in cursul dezbaterilor Camerelor asupra proiectelor de legi, hotarari sau alte acte ale Parlamentului.

Conform art. 148 al Regulamentului Camerei Deputatilor si art. 130 al Regulamentului Senatului, intrebarile pot fi adresate Guvernului, ministrilor si conducatorilor oricaror organe ale administratiilor publice. Intrebarile pot fi prezentate atat oral, cat si in scris, precizandu-li-se obiectul. Discutarea intrebarilor in Camerele Parlamentului ia forma unui dialog intre autorul lor si reprezentantul autoritatii publice caruia i-au fost adresate.

B. O alta forma a controlului parlamentar asupra acestor organe administrative autonome se realizeaza, conform art. 57 din Regulamentul Senatului, prin intermediul comisiilor de ancheta care pot "invita pentru audieri orice persoane, care sunt obligate sa se prezinte in fata lor"[2], in speta conducatorii autoritatilor autonome.

Comisiile de ancheta pot, de asemenea, sa ceara relatii sau documente de la orice persoana fizica sau juridica, precum si de la autoritatile publice, care sunt obligate sa le trimita sau sa le puna la dispozitie, in termenul care li s-a stabilit.

Regulamentul Camerei Deputatilor (art. 71) confera comisiilor de ancheta puteri speciale de investigare mai largi decat Regulamentul Senatului. Conform Regulamentului Camerei Deputatilor, ori de cate ori este necesar, comisia de ancheta poate dispune efectuarea de expertize, precizand ca dispozitiile legii referitoare la invitarea, prezentare si ascultare martorilor, la prezentare si predarea obiectelor si inscrisurilor, ca si la efectuarea expertizelor se aplica in mod corespunzator si in activitatea comisiilor de ancheta.

Intrucat Constitutia din 2003 are la baza principiul separatiei puterilor statului, constatarile facute de comisii in cadrul anchetelor lor nu leaga instantele judecatoresti. Din punct de vedere juridic, rapoartele comisiilor sunt avize consultative adresate de ele Camerelor Parlamentului. Numai Camerele sunt abilitate sa hotarasca asupra masurilor ce urmeaza sa fie luata pe baza constatarilor facute de comisia de ancheta.

C. Potrivit Constitutiei, unele organe ale statului sunt obligate sa prezinte Parlamentului periodic sau la cererea acestuia rapoarte informative cu privire la activitatea lor.

Astfel, conform art. 139 alin. 2 din Constitutie, Curtea de Conturi prezinta anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate. Pe de alta parte, la cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre cele constatate (art. 139 alin. 3). Uneori obligatia de prezenta informatii Parlamentului devine operanta numai la cererea Camerelor.