Controlul parlamentar exercitat asupra serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune

Controlul parlamentar exercitat asupra serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune

Prin rolul si importanta lor, serviciile publice de radio si televiziune, in anii tranzitiei, au generat importante controverse politice, care au condus la elaborarea unei reglementari legale privitoare la organizarea si functionarea lor - Legea nr. 41/1994[1].

Prevederile acestei legi dau expresie imperativelor stabilite de art.31 alin. (5) din Constitutia Romaniei, in lumina carora serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice, care au o anumita insemnatate si pondere, exercitarea dreptului la antena.

Conform Constitutiei organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica. Asa cum se desprinde din textul art.31 al Legii fundamentale, serviciile publice de radio si televiziune se bucura de autonomie, dar ele sunt puse sub control parlamentar, in conditiile stabilite prin lege.

Prin reorganizarea Radioteleviziunii Romane, in virtutea reglementarilor legale, se infiinteaza Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, ca servicii publice de interes national, independente editorial. In art. 1 al legii se stipuleaza ca Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune sunt persoane juridice care isi desfasoara activitatea sub controlul parlamentului in conditiile legii de organizare si functionare, precum si in conformitate cu textele conventiilor internationale la care Romania este parte .

Prima constatare care se poate desprinde, din examinarea prevederilor Legii nr. 41/1994, este aceea ca nu exista un capitol sau o sectiune consacrata in exclusivitate controlului parlamentar exercitat asupra serviciilor publice de radio si televiziune. Cu toate acestea, in capitolele legii de la I la V, sunt prezente si dispozitii care privesc relatiile dintre Parlament si serviciile publice de radio si televiziune, unele dintre ele fiind proprii activitatii de control parlamentar.

Apoi, cu privire la raporturile ce se stabilesc intre Parlament si serviciile publice de radio si televiziune, trebuie retinut ca exercitarea controlului asupra acestora este partiala si deci incompleta, prin aplicarea dispozitiilor legale privind constituirea Consiliului de administratie al Societatii Romane de Televiziune.

In baza art. 20 al Legii 41/1994 presedintele si membrii Consiliului de administratie al Societatii Romane de Televiziune se numesc de catre Parlament.

Consiliul de administratie al fiecarei societati se compune din 13 membri, desemnati prin votul majoritatii deputatilor si senatorilor in sedinta comuna a celor doua Camere, pe baza propunerilor facute de grupurile parlamentare din cele doua Camere (pentru 8 locuri), de Presedintele Romaniei (pentru 1 loc), de Guvern (pentru 1 loc), de personalul de specialitate ( pentru 2 locuri), de grupurile parlamentare ale minoritatii nationale (pentru 1 loc). Numarul candidatilor propusi nu poate depasi dublul locurilor stabilite pentru fiecare subiect in parte. Propunerile se prezinta birourilor permanente ale celor doua Camere care le inainteaza comisiilor permanente de resort, in vederea audierii si selectarii candidatilor.

In conformitate cu art.20 alin.5, comisiile lucreaza in sedinta comuna si decid asupra candidatilor propusi cu votul a doua treimi din votul acestora. In urma votului, comisiile propun plenului celor doua Camere cate o lista de 13 candidati pentru fiecare societate, respectandu-se numarul de locuri stabilit prin lege.

Majoritatea calificata de doua treimi, impusa pentru operarea selectarii candidatilor, isi are ratiunea in necesitatea asigurarii neutralitatii si echidistantei membrilor ce compun consiliile de administratie ale serviciilor publice de radio si televiziune.

Legiuitorul a considerat ca aceste imperative, care pot duce la functionarea impartiala a celor doua servicii publice, nu pot fi atinse decat printr-o intelegere intre majoritatea si minoritatea parlamentara. Aceasta premisa a legii s-a dovedit aplicabila numai cu prilejul constituirii Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, care a putut fi instituit in urma unui sir neintrerupt de dezbateri si compromisuri politice.

Cat priveste Consiliul de administratie al Societatii Romane de Televiziune, aceasta prevedere legala nu a mai fost realizata din cauza faptului ca negocierile politice au esuat, blocand procesul de constituire a consiliului de administratie. Acest blocaj a determinat nu numai neaplicarea legii, dar si neexercitarea controlului asupra Societatii Romane de Televiziune.

Astfel, in literatura de specialitate, s-a exprimat opinia, ca o posibila solutie o constituie modificarea art.20 alin.5 a legii, in sensul de a transforma majoritatea calificata, necesara aprobarii candidaturilor, in majoritatea absoluta, ceea ce poate genera insa si efecte negative pe planul politizarii excesive a consiliului de administratie.

Exercitarea controlului parlamentar asupra serviciilor publice de radio si televiziune isi afla cea mai concreta substanta in informarea Parlamentului asupra activitatii pe care ele o desfasoara.

In conformitate cu art.52 a Legii nr. 41/1994, Consiliul de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune si cel al Societatii Romane de Televiziune prezinta anual Parlamentului, sau cand acesta hotaraste, rapoarte asupra activitatii desfasurate in anul precedent si cu privire la programul de activitate pentru anul in curs.

Aceste rapoarte reprezinta un mijloc eficient de informare a parlamentarilor asupra continutului activitatii desfasurate de serviciile publice de radio si televiziune, constituind cea mai importanta sursa de declansare a unor modalitati de control parlamentar, prin care sa se asigure respectarea legii in activitatea acestor servicii.

O alta modalitate de exercitare a controlului parlamentar asupra serviciilor publice de radio si televiziune se refera la avizul parlamentar in activitatea de elaborare a unor acte juridice, normative ori individuale, de catre consiliile de administratie ale celor doua societati. Astfel, in baza art.51 al Legii nr. 41/1994, consiliile de administratie ale celor doua societati in termen de 60 zile de la constituire, au obligatia de a prezenta comisiilor pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa ale Parlamentului regulamentele de organizare si functionare, inclusiv regulamentul privind pastrarea, arhivarea, accesul si schimburile documentare si patrimoniale cu societati similare din tara si strainatate[2].

In cadrul relatiilor de control parlamentar intra si statutul ziaristului de radiodifuziune, si statutul ziaristului de televiziune. Aceste statute determina drepturile si obligatiile ziaristilor. Ele sunt elaborate de o comisie paritara, formata din membri al fiecarui consiliu de administratie si delegati ai plenului realizatorilor de emisiuni de radio sau televiziune, si sunt aprobate de consiliile de administratie ale societatilor pe baza avizului comisiilor parlamentare de resort.

In fine, o ultima forma de control parlamentar exercitat asupra serviciilor publice de radio si televiziune priveste exercitarea lui in domeniul patrimonial si financiar - bugetar al activitatii lor. Sub acest aspect, prin art.42 se stabileste in mod expres ca Societatea Romana de Radiodifuziune si Societate Romana de Televiziune, fiecare in parte, administreaza bunurile din patrimoniul lor sau, dupa caz, dispune de ele sub control parlamentar. Exercitarea acestei modalitati de control parlamentar nu-si gaseste inca o detaliere intr-un act normativ.

In ceea ce priveste controlul parlamentar exercitat prin buget, este necesar sa observam ca serviciile publice de radio si televiziune functioneaza pe baza unor venituri proprii, dar si prin sustinerea bugetara de stat. Alocatiile bugetare acordate de stat se aproba de Parlament. De asemenea, conturile de executie a bugetelor celor doua societati se prezinta Parlamentului, o data cu rapoartele anuale, cu avizul comisiilor pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa, precum si a celor pentru buget, finante, reunite, ale celor doua Camere ale Parlamentului.

Fara indoiala, aceste forme de control parlamentar, reglementate prin Legea nr. 41/1994 , se completeaza cu normele cuprinse in Constitutie si in regulamentele parlamentare. Aceasta presupune exercitarea de catre comisiile parlamentare a dreptului de ancheta parlamentara, audierea persoanelor care pot da informatii cu privire la activitatile de radio si televiziune, aducerea in plenul Camerelor, pentru dezbateri si deliberari, a problemelor ce fac obiectul controlului parlamentar exercitat de comisii etc.