Cooperarea NATO-UE

Cooperarea NATO-UE

Triunghiul SUA-NATO-UE reprezinta obiectivele impartasite de ambele organizatii, completandu-se reciproc. Inca din 1993, SUA au contribuit in mod constant la dezvoltarea unui puternic pilon european in cadrul Aliantei Nord Atlantice. Aceasta este strans legat de constituirea unor capacitati militare care sa fie seaparabile, dar nu separate de Alianta partea militara a UE putea folosi capacitatile NATO fiind capabila sa preia rezolvarea misiunilor de tip Petesburg, in cazul in care NATO nu dorea sa se implice."

Primele acorduri UE-NATO prvind cooperarea institutionala s-au concretizat in 1996, Consiliul Europei de la Nisa 2002, defiinind mecanismele de planificare pentru operatiuni militare in cadrul Acordului Berlin (folosirea capacitatilor pe baza comandamentelor operationale pentru operatiuni de anvergura).

Din acest punct de vedere, UE este dependenta de NATO priviind organizarea si conducerea misiunilor. UE si NATO vor actiona impreuna in Bosnia-Hertegovina pe baza documentului ,,Berlin+"numit astfel dupa locul in care s-a desfasurat intalnirea in 1996 a minstrilor de externe in cadrul caruia Alianta a convenit pentru prima oara sa puna mijloacele sale la dispozitia operatiunilor conduse de europeni.

In timp ce misunea fundamentala a SFOR a fost aceea de acontribui la crearea unui mediu sigur de securitate necesar pentru consolidarea pacii prin implementarea aspectelor militare ale Acordului de Pace de la Dayton , misiunile EUFOR vor fi mult mai ambitioase.

Conform acestor angajamente, UE va beneficia de sistemul de planificare al Aliantei si va putea folosi aceleasi comandamente militare prin intermediul celulelor UE aflatete atat la Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa, la Mons Belgia cat si la Comandamentul Operational pentru misiunile NATO din Balcani.

,,Berlin + "este, asadar, un Parteneriat Strategic NATO -UE cu scopul de a preveni si de a rezolva crizele din Europa.''[2] Princiipile acestui acord sunt:

asigurarea accesului UE la tehnologia de planificare strategica a NATO

punerea patrimoniului NATO la dispozitia UE

posibilitatea UE de a folosi baza de comnado NATO din Europa

folosirea de catre UE a sistemului de aparare NATO

Acordul Berlin a aparut ca necesar pentru a dirija deficitul de securitate al UE si inconsistenta si inconsecventa demonstrata cu ocazia conflictului din Kosovo.

"In aceasta directie evidentiem inlocuirea fortelor armate ale NATO cu cele ale UE in Macedonia, Bosnia-Hertegovina (EUFOR)."[3]

Chiar daca NATO ramane pilonul de baza al apararii securitatii in Europa, se simnte nevoia impartirii responsabilitatilor, dandu-se posibilitatea statelor europene sa se implice mai mult in rezolvarea problemelor pe propiul continent."[4]

Stabilirea unui echilibru, pe termen lung, intre cele doua organisme prezinta o importanta deosebita pentru viitorul Alinatei si pentru dezvoltarea de catre UE a politicii externe de securitate si aparare ( PESA)

Uniunea Europeana tinde sa-si creeze propia politica externa si capata din ce in ce mai multa, coerenta in domeniul economic si politic. Acesta tendinta va creste, dar un rol sporit al UE nu trebuie sa afecteze interesele NATO si viceversa.

Dezvoltarea unei reale politici europene de securitate si aparare ( PESA) va consolida NATO, fiind cea mai vizibila si cea mai promitatoare incercare a europenilor de a transforma in realitate aspiratile vechi de o jumatate de secol in domeniul securitatii.

Cu ocazia intalnirii la nivel inalt de la Saint Malo din 1998, Jacques Chirac si Tony Blair au completat prevederile Tratatului de la Amsterdam, declarand ca politica de securitate trebuie sa aiba autonomie de miscare."[5]

Astfel, la initiativa propusa de cele cinsprezece stste UE , la Helsinki 1999, de a crea, pana in 2003, o forta rapida care sa fie in masura sa desfasoare 50.000 de oameni, capabila sa indeplineasca actiuni de ajutor umanitar, misiuni de salvare a pacii, (misiuni tip Petesburg) a fost bine primita de Alianta. Motivul este acela ca nu concureaza   cu NATO, care ramane in continuare fundamentul apararii aliate.

In acelasi plan s-a inscris si reuniunea de la Mamaia din 27-28 mai 2004 a sefilor de stat din tarile centrale si de est unde au fost analizate politicile de securitate si geostrategie ale Europei. Stabilitatea in Balcani, continuarea procesului de democratizare si redresarea economica a tarilor din est.

S-a considerat contributia Romaniei la estomparea efectului de folie strategica din spatiul sud-est european (Balcani, Marea Neagra, Caucaz)."

Sistemul politic si strategic post modern de cooperare constituit de NATO si UE elimina practic problema de tip militar in Europa. Totusi , NATO nu se va retrage din acesta tara mentinand o prezenta limitat sub forma unei noi misiuni militare de legatura si consiliere la Sarajevo. Acesta, misiune care va fi condusa de un general de brigada american avand in subordine un personal de aproximativ 150 de oameni, isi va concentra atentia asupra reformei apararii Bosniei si Hertegovinei pentru aderarea la Parteneriatul pentru Pace, avand totodata atributii in combaterea terorismului , arestarea persoanelor inculpate pentru crime de razboi si schimbul de informatii.

In timp ce regiunea balcanica este astazi incomparabil mai sigura si stabila decat era inaintea interventiei NATO, riscurile de insecuritate raman, iar potentialul pentru o noua explozie a violentei chiar in Bosnia Hertegovina nu trebuie subestimat. ''UE si- a folosit cu succes atuurile pentru a preveni o coloziune cu potential distructiv intr-un stat balcanic inca instabil.

Relatia dintre NATO-UE trebuie de asemenea, vazuta si din perspectiva altor probleme cu care se confrunta Alianta si cu care se confrunta desigur si continentul. Dupa aceea, transforamre a lui Javier Solana din postul sau de secretar general al NATO catre noul sau post de inalt comisar UE pentru o politica externa de securitate comuna a fost perceputa ca un semn al bunelor relatii dintre doua entitati multilaterale vazute adesea ca fiind rivale."

NATO, reprezinta un exemplu greu, dar necesar de urmat de UE avand in vedere nivelul realizarilor Aliantei in privinta incheierii razboiului si construirea unui mediu stabil in Bosnia -Hertegovina in ultimii noua ani.

In cele din urma realizarile UE din Bosnia-Hertegovina nu vor fi judecate prin prisma abilitatii acesteia de a contribui la crearea unui stat stabil , apt sa-si desfasoare activitatea fara asistenta externa.