Coordonatele sistemului democratic

Coordonatele sistemului democratic

Karl Popper pune in legatura dezvoltarea democratiei (atat cea ateniana, cat si cea moderna) cu extinderea unei piete culturale, prin inventarea pietei de carte. Autorul remarca legatura stransa dintre dezvoltarea intelectuala si cea a ideilor democratice. (Karl R. Popper, 1998, p .74)

Din perspectiva lui Doru Pop, presa privita ca mijloc de intermediere necesar intre diversele niveluri ale grupurilor sociale, poate fi considerata factor de trecere de la democratia ateniana la democratia societatilor industriale.

Traditia clasica conditiona democratia prin participarea liber consimtita a cetatenilor, oameni ai polisului, prin interactiunea lor ca exercitare a libertatii, care se concretiza intr-un schimb comunicational, in agora - piata ca forum de discutie. Comunicarea publica practicata avea ca finalitate luarea unor decizii in comun acord. (Doru Pop, 2001, p. 35)

Importanta decizionala este accentuata de insasi amplasarea spatiului de dezbatere. Legaturile spatiale - centru, forma de echilibru al sistemului organizational, facilitau legaturile sociale formate prin comunicarea politica. In polis, agora, piata unde se intalneau cetatenii se afla in centru. Deciziile politice erau luate de adunarea poporului, in mod public. Ele trebuiau justificate in fata cetatenilor si trebuiau sa primeasca aprobarea acestora. Centrul - functiona la nivel simbolic prin reprezentarea plurala a opiniilor si constientizarea lor prin dezbatere; practic prin activarea unui proces de rationalizare a deciziei politice.

Sistemul democratic liberal ofera doua posibilitati pentru depasirea impasului produs de complexitatea sociala. Prima directie priveste indivizii care actioneaza rational, iar corpul deciziei provine dintr-o predispozitie naturala de a interactiona. O alta directie se refera la modul de gestionare a informatiilor, corectitudinea lor si accesul liber permit validarea decizilor adopatate rational. (Doru Pop, 2001, p. 35). Democratia liberala este caracterizata de echilibrul constitutional dintre valoarea sa fundamentala (in speta, egalitatea) si cea a liberalismului (libertatea).

Democratia liberala percepe lupta cetateanului impotriva politicilor statului si pentru apararea drepturilor individuale, prin formarea pietei libere a ideilor. Mass-media devine principalul pion al fundamentarii ideilor si opinilor, un cadrul al dezvoltarii parerilor divergente (care in final produc consens). Modelul pietei in competitie, dezvoltat de practica liberala, poate fi sustinut si de abordarea lui Spencer, in care libertatea absoluta determina competitia. In acest caz roul statului este de a regla actiunile individuale constitutive ale pietei. (Raymond Boudon et al, 1997, p.258)

John Keane are o parere critica la adresa liberalismului si practica sa in societatea democrata moderna. Autorul considera ca desi acesta vorbeste despre nevoia de piata libera a comunicatilor, nu incurajeaza acesata tendinta, chiar manifesta un atasament profund neoconservator fata de autoritarismul politic si cultural". (John Keane, 2000, p.97).

Negocierea colectiva a deciziei fundamenteaza o noua perspectiva asupra puterii, o dispersare a autoritatii publice prin retele interactive si se bazeaza pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea actiunii colective fara interventia obligatorie a statului, implicarea institutiilor si a actorilor care nu apartin sferei guvernului, implicarea retelelor de actori autohtoni, mai ales a societatii civile, a mediului de afaceri si a beneficiarilor ("stakeholders") (Stoker, 1998, p. 22), precum si actiunea comunicativa a acestora.

In acest sens, asocierea democratica bazata pe o deliberare publica, in sfera optiunilor colective, a unor cetateni egali si liberi, configureaza un concept discursiv al democratiei deliberative pe care J. Habermas (1998) il considera baza unei teorii normative a democratiei.

Conceptul discursiv de democratie este o forma a comunicarii publice politice care trebuie sa se opuna clientelizarii cetatenilor si conformismului nepolitic al acestora, cetateniei pasive, prin stimularea participarii active si (auto)reflexive a cetatenilor la procesul decizional, mai ales in conditiile democratiilor de masa social-statale care instraineaza cetatenii de procesul politic, acestia nemaifiind interesati in mod activ de obtinerea garantiilor publice ale statului.