Efectul controlului parlamentar

Efectul controlului parlamentar

Dupa cum am mai spus, controlul parlamentar este o functie esentiala a Parlamentului, o expresie a fortei juridice a mandatului reprezentativ, care, alaturi de adoptarea legilor si numirile in functie, reprezinta una din marile prerogative ale puterii legislative.

Institutia controlului parlamentar isi verifica viabilitatea sa prin utilitatea pe care o reprezinta in procesul ocrotirii, dezvoltarii si garantarii unor valori publice ale statului de drept.

Scopurile pe care controlul parlamentar si le propune, in mod institutionalizat, au un caracter concret, ceea ce ne permite sa masuram cu mijloace si procedee stiintifice eficacitatea acestei activitati in cadrul mecanismelor sistemului nostru politic.

Prin utilizarea criteriului eficientei se remarca, cel putin, trei planuri in care putem identifica incidentele pozitive si contributive ale controlului parlamentar la realizarea, pe de o parte, a unui echilibru necesar intre autoritatile statale, iar, pe de alta parte, intre acestea si societatea civila, prin realizarea directa a supravegherii activitatii executive de catre Parlament.

Astfel, se distinge eficienta practica a activitatii de control parlamentar in domeniul politicului, juridicului si in cel social - economic.

In domeniu politic, controlul parlamentar este o constanta a procesului democratic, care presupune adoptarea si executarea deciziilor, optiunilor si hotararilor prin intermediul unor principii, reguli si procedee de control, exercitate intr-un cadru constitutional determinat.

Manifestarea esentiala a controlului parlamentar in sfera politicului se concretizeaza in garantarea principiului separatiei puterilor in stat (a bunei functionari a puterilor in stat), precum si in modelarea unor programe economico - sociale cu implicatii asupra strategiei generale a Executivului.

Efectele controlului parlamentar se pot materializa si in presiuni politice justificate si obiective, care pot determina luarea masurilor necesare din partea unor institutii sau persoane.

Aspectele de ordin politic si cele de ordin juridic se interconditioneaza, conferind, astfel, controlului parlamentar o mai mare pregnanta si un grad mai ridicat in ceea ce priveste valorificarea efectelor sale.

Din acest punct de vedere, eficienta controlului parlamentar se concretizeaza in optimizarea procesului legislativ, care se realizeaza, de regula, prin convertirea rezultatelor si concluziilor unor anchete sau a altor forme de control in proiecte de acte normative sau amendamente.

Asadar, informatiile obtinute pe caile controlului parlamentar, ce semnaleaza existenta unor deficiente in legislatia prezenta sau cele care propun masuri legislative de ocrotire a unor valori vitale pentru societatea romaneasca, sunt, de regula, integrate in procesul legislativ al celor doua Camere ale Parlamentului, care elaboreaza, in functie de necesitati, norme juridice.

In ceea ce priveste persoanele sau institutiile investigate, efectele controlului parlamentar se materializeaza in raspunderea politica si cea juridica a persoanelor sau conducatorilor unitatilor respective.

Astfel, ca sanctiuni politice, in urma efectuarii controlului parlamentar,avem: demiterea sefului statului, Guvernului sau a altor autoritati statale, exterioare structurii sale.

Presedintele Romaniei poate fi tras la raspundere pentru savarsirea de fapte grave, prin care acesta a incalcat grav Constitutia. Intrucat, legiuitorul constituant nu a venit cu detalii, se subintelege ca propunerea de suspendare a Presedintelui Romaniei din functie ( art. 95 din Constitutie) trebuie sa fie temeinic motivata, declansandu-se de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor.

Referendumul pentru demiterea Presedintelui se organizeaza in cel mult 30 de zile de la votul Parlamentului. Alin (3) al art. 95 nu precizeaza cine are obligatia organizarii referendumului, dar se subintelege ca aceasta obligatie revine Guvernului.

Referendumul este forma juridica primara de manifestare a suveranitatii nationale; el evoca democratia directa, iar in cazul art.95 din Constitutie apare si ca un mijloc de solutionare a conflictului dintre Parlamentului si Presedinte, ambele autoritati legitimate de votul popular direct, respectandu-se astfel principiul separatiei puterilor in stat, caci intreaga putere politica nu trebuie sa se afle in mainile aceleiasi autoritati, ci separata, in mod echilibrat, intre organele statului.

Guvernul, potrivit art.109 alin. (1) din Constitutie, raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, fiecare membru al Guvernului raspunde solidar cu ceilalti membri pentru activitatea si actele Guvernului.

Sanctiunea cea mai severa care intervine in cazul raspunderii politice a Guvernului este demiterea prin retragerea increderii de catre Parlament, iar procedura care trebuie respectata pentru aplicarea acestei sanctiuni formeaza institutia motiunii de cenzura, institutie traditionala a dreptului public modern.

In cazul altor autoritati publice, exterioare structurii parlamentului, controlul parlamentar poate avea ca efect, in conditiile legii, demiterea conducatorilor acestor organe.

Sub aspect social, activitatea de control parlamentar, desfasurata in limitele dispozitiilor constitutionale prin modalitatile si procedeele sale specifice, are rolul, prin dezbaterile, concluziile si motivatiile pe care le dezvolta, de a aduce la cunostinta opiniei publice informatiile si problemele cu caracter major care intereseaza societatea.

Din practica exercitarii controlului parlamentar este evident faptul ca eficienta si valorificarea acestuia este decisa, in mare masura, de relatia politica majoritate - opozitie, in interiorul careia, datorita tensiunilor inerente tipurilor de interese pe care le reprezinta cei doi poli ai relatiei, de multe ori initierea sau chiar rezultatele controlului devin inoperante sau interpretate din perspectiva partizanatului.