Evolutia politicii in tratatul de la Maastricht

Evolutia politicii in tratatul de la Maastricht

1. Prevederile Tratatului de la Maastricht referitoare la politica externa si securitate comuna

Comunitatile europene nu au fost constituite ca entitati inchise. Pentru a-si realiza obiectivele, ele au trebuit sa se integreze in sfera larga a raporturilor internationale, prin promovarea unor relatii de cooperare si de schimb, in diverse domenii.[1]

In domeniul politicii externe si de securitate, Tratatul de la Maastricht formuleaza o serie de obiective precum : cele ale ocrotirii valorilor comune, a intereselor fundamentale si a independentei Uniunii, intarirea securitatii statelor membre si a Uniunii, mentinerea pacii si intarirea securitatii internationale conform principiilor Chartei Natiunilor Unite si a principiilor cuprinse in Actul Final de la Helsinki si a obiectivelor Chartei de la Paris dezvoltarea cooperarii internationale, dezvoltarea si intarirea democratiei si a statului de drept precum si respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ( art.J1, al.2 din Tratat ).

Realizarea acestor obiective se va face pe baza cooperarii sistematice dintre statele membre in domeniul conducerii politicii lor si de asemenea prin punerea in aplicare a actiunilor comune, in sferele in care exista convergenta in ceea ce priveste interesele fundamentale ale statelor membre.[2]

Cooperarea intre statele membre se va materializa in consultarile si informarile reciproce dintre ele, ce vor avea loc la nivelul Consiliului de Ministri si vor viza toate chestiunile de politica externa si de securitate ce privesc interesul general al Uniunii .

In toate situatiile in care considera necesar, Consiliul va defini o pozitie comuna iar statele membre vor asigura compatibilitatea tntre politicile nationale si pozitia comuna adoptata. Statele membre ale Uniunii isi vor coordona atitudinile in cadrul participarii lor la activitatea organizatiilor internationale precum si la conferintele internationale, cu respectarea pozitiei comune stabilite.

Potrivit prevederilor TMs procedura de adoptare a actiunilor comune in domeniul politicii externe si de securitate va cuprinde urmatoarele etape :

-Consiliul Ministrilor va decide pe baza orientarilor stabilite de Consiliul European care sunt aspectele ce vor face obiectul actiunii comune.Totodata vor fi precizate atat scopul urmarit cat si - acolo unde este necesar - durata actiunii , modalitatiile de aducere la indeplinire, precum si procedura si conditiile concretede implementare ;

- Consiliul va stabili la momentul adoptarii hotararii privind actiunea comuna, precum si in orice moment al desfasurarii sale, care sunt chestiunile ce vor fi hotarate cu majoritatea calificata ;

- In situatia aparitiei unei schimbari a imprejurarilor, ce are efect important in ceea ce priveste actiunea comuna, Consiliul are competenta de a revizui principiile si obiectivele stabilite initial, precum si de a lua toate deciziile ce se impun;

- Actiunile comune angajeaza toate statele membre in ceea ce priveste luarile de pozitie si activitatea lor in cadrul actiunii ;

Referitor la luarile de pozitie nationale sau la orice actiune nationala

preconizata pentru aplicarea actiunii comune, statele membre au obligatia de a informa Consiliul Ministrilor. Obligatia de informare nu se refera si la actiunile nationale care reprezinta masuri de aplicare a actiunii comune adoptata in Consiliul Ministrilor ;

- In situatii de urgenta, datorita schimbarii esentiale a circumstantelor initiale si in lipsa unei hotarari a Consiliului, statele membre pot decide luarea de masuri in concordanta cu obiectivele generale ale actiunii comune. Statele care au adoptat asemenea masuri au insa obligatia de a informa imediat Consiliul Ministrilor ;

- In final, in cazul in care statele membre intampina greutati in realizarea actiunii comune, acestea vor fi semnalate Consiliului Ministrilor care le va supune dezbaterii pentru obtinerea solutiilor corespunzatoare. Aceste solutii nu vor contraveni insa obiectivelor actiunii comune si nu vor prejudicia efectele acestora.

In ceea ce priveste domeniul securitatii si apararii, se preconizeaza eventuala realizare a unei politici de aparare comuna care sa duca in final la o aparare comuna . Un factor important in realizarea acestei politici il reprezinta participarea Uniunii Europei Occidentale, ce constituie parte integranta din dezvoltarea UE, care in calitatea ei de structura militara este chemata sa elaborezesi sa puna in aplicare deciziile si actiunile Uniunii care au consecinte in domeniul apararii.

In acest context deciziile comune vor fi adoptate cu participarea Consiliului Ministrilor si ai UE. Aceste decizii nu pot afecta insa specificul politicii de aparare al statelor membre, dupa cum nu pot anula nici obligatiile acestora asumate pe baza Tratatului Atlanticului de Nord. Institutia care are atributia de a defini principiile de orientare generale pentru politica externa si de securitate comuna este Consiliul European. Hotararile adoptate de el in acest domeniu vor avea la baza orientarile stabilite de Consiliul European. Astfel se vor asigura unitatea, consistenta si eficacitatea actiunilor Uniunii.

Consiliul Ministrilor va fi asistat in activitatea sa de un Comitet Politic, compus din Directori ai Afacerilor Politice ce urmaresc situatia internationala, in domeniile de politica externa si de securitate si care contribuie prin actiunea lor la definirea obiectivelor ce trebuie atinse .

Comitetul Politic emite la cererea Consiliului de Ministri sau din proprie initiativa, opinii de politica externa si de securitate. In acelasi timp, tot el supravegheaza implementarea politicii externe si de securitate comuna.

Reprezentarea U.E. in domeniul politicii externe si cel al securitatii este realizata de presedintia Consiliul de Ministri. Presedintia poate fi asistata de statul care a detinut-o anterior, precum si de cel care urmeaza sa o detina.

Alaturi de Consiliul Ministrilor, Comisia Europeana are de asemenea un rol important in domeniul politicii externe si de securitate . Totodata, Presedintia trebuie sa consulte Parlamentul European asupra principalelor aspecte si optiuni fundamentale ale politicii externe si de securitate comuna. Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre, precum si delegatiile Comisiei in terte state si in conferintele internationale au obligatia de a-si armoniza activitatea in scopul aducerii la indeplinire a pozitiilor comune si a actiunilor comune adoptate de catre Consiliul Ministrilor.

2. Prevederile Tratatului de la Maastricht referitoare la cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

In domeniul justitiei si al afacerilor interne cooperarea sa se realizeze in ceea ce priveste :

politica de acordare a azilului ;

reguli referitoare la trecerea frontierelor externe ale statelor membre si exercitarea controlului acestei treceri ;

politica de imigrare si politica referitoare la cetatenii statelor terte, aflati pe teritoriul comunitatii, avandu-se in vedere :

conditiile de intrare si de circulatie a resortizantilor statelor terte pe teritoriul comunitatii ,

conditiile de stabilire a rezidentei cetatenilor statelor terte pe teritoriul Comunitatii, inclusiv cele referitoare la regruparea familiala si obtinerealocurilor de munca , combaterea imigratiei neautorizate, a stabilirii rezidentei si a obtinerii locurilor de munca in mod ilegal in Comunitate;

combaterea consumului de droguri in masura in care acest domeniu nu este acoperit in prevederile pct.7-9 ;

combaterea fraudei la nivel international in masura in care aceasta nu este acoperita de prevederile pct.7-9 ;

cooperarea juridica in materie civila ;

cooperarea juridica in materie penala ;

cooperarea juridica in materie vamala ;

cooperarea politiilor in vederea combaterii terorismului, traficului ilegal de droguri .*[4]

Este important de subliniat faptul ca aceste dispozitii nu afecteaza activitatea statelor membre in ceea ce priveste asigurarea respectarii ordinii , legalitatii si a securitatii interne .

Coordonarea activitatilor statelor membre in domeniile mentionate se va realiza prin informare reciproca si consultare la nivelul Consiliul Ministrilor . Acesta va fi asistat in activitatea sa de un comitet de coordonare compus din inalti demnitari care vaelabora opinii specializate la cererea Consiliului sau din proprie initiativa. Comitetul de Coordonare va contribui si la pregatirea lucrarilor Consiliului in acest domeniu fara a aduce atingere rolului si activitatilor desfasurate de Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai statelor membre.

Comisia Europeana va fi deplin asociata la lucrarile desfasurate in domeniile mentionate. Parlamentul European va indeplini un rol de consultare, iar Comisia Europeana precum si Presedintia Consiliului de Ministri vor asigura informarea Parlamentului. Trebuie subliniat faptul ca in perspectiva procesului de integrare, Consiliul Ministrilor este abilitat ca statuand in unanimitate din initiativa Comisiei Europene sau a unui stat membru sa decida trecerea din sfera cooperarii interguvernamentale in competenta Comunitatii a domeniului justitiei si al afacerilor interne, cu exceptia cooperarii judiciare penale, vamale si a politiei.