Freudo-marxism: religie adolescentina

Scoala nationala de Studii Politice si Administrative

Facultatea de Stiinte Politice

Curs: Doctrine Politice Contemporane

Freudo-marxism: religie adolescentina

In cele ce urmeaza voi cauta sa dovedesc in primul rand ca freudo-marxismul prin insasi natura sa abstracta si prin imposibiliatea aplicarii sale este o religie civila, datorita faptului ca presupune credinta in ceva superior ce nu se poate materialize. In cel de-al doilea rand si poate mult mai facil de demonstrat, voi cauta sa arat ca aceasta religie este specifica unui anumit segment, care este in cautare unei identificari a sinelui si anume adolescentilor.

Urmand linia de gandire a lui Freud din lucrarea sa "Moise si monoteismul" putem gasi suficiente argumente pentru a demonstra ca freudo-marxismul este o religiie.

In subcapitolul "Progresul pe planul spiritualitatii"" Freud sustine ca "inlocuirea ordinii societatii matriarhale prin cea patriarhala [.] aceasta cotitura de la mama spre tata inseamna [.] victoria spiritualitatii asupra simturilor [.] o evolutie in favoare procesului de gandire" . Aceslasi procedeu poate fi observat si in cazul freudo-marxismului, avand insa un efect invers si anume inlocuirea ordinii patriarhale cu cea a fiilor care de aceasta data insa cer o victorie a simturilor asupra spiritualitatii, evolutie in favoarea instinctului. Aceasta cotire de la tata la fii nu este insa o inventie, sau ca sa folosim un concept freudo-marxist, nu este o creatie a revolutionarilor de la '68. Aceasta cotitre este specifica religiei crestino-iudeica. Contractul original descries de Freud presupune ca oamenii traiau la inceputuri in mici hoarde conduse de tatal cel puternic care detinea toate femeile si ii controla pe barabatii tineri, fii sai prin forta si violenta . Aceasta era autoritatea tatalui, patriarhatul. Fii insa se aliaza il omoara pe tata si il mananca, accepta exogamia, puterea tatalui decade astfel. In viziunea lui Pateman fii s-au folosit de libertatile lor naturale, si anume putem deduce de recursul la asociere si violenta, si ei sunt cei ce stabilesc contractul original impunand niste reguli dupa care sa se conduca noua forma sociala ce o creaza, lucru de altfel absolute necesar in absenta monopolului fortei si al autoritatii tatalui.

Continuand insa povestea despre contractul original Freud ne vorbeste despre aceasta noua societate care resimte nevoia tatalui ucis asa ca acesta se reintoarce sub forma zeului, de aici si puterea religiei monoteiste iudeo - crestine care face recurs la mitul tatalui primordial ucis asa cum memoria unui individ face recurs la amintirile din primii cinci ani de viata. Dar reintoarcerea tatalui pierdut de asemenea presupune faptul ca noua societate nu poate uita ca l-a ucis pe tatal primordial, de aici se naste sentimental de vinovatie, si in cazul religiei iudaice acest sentiment se ascunde in spatele pacatului originar. Ingeniozitatea crestinismului sta tocmai in anihilarea sentimentului de vinovatie fata de tata prin jertfirea fiului, care implicit este vinovat de uciderea tatalui. Dar jertfirea fiului duce la zeificarea fiului alaturi de tata iar in cele din urma duce la inlocuirea religiei tatalui cu cea a fiului. Acesta cotire de la societatea patriarhala spre cea a fraternala este descries si de Pateman ea urmand linia de gandire a lui Mc Williams si anume ca pentru a se impune o autoritate sociala, autoritatea paternala trebuia sa fie distrusa si astfel tatal si fiul sa devina egali si astfel frati in fata unei terte autoritati.

Asadar putem observa ca transgresia de la normele patriarhale la cele fraternale ale Freudo-marxistiilor nu este altceva decat o extrapolare, o copiere si implicit o exacrebare a cotirii facute de crestinism de la iudaism. Pana aici cu creativitatea freudo-marxista , se pare ca nu inventea za nmic nou freudo-marxismul ci mai degraba ca recicleaza cotiri majore sin istoria noastra.

Continuand insa demonstratia noastra cum ca freudo-marxismul include elemente specifice unei relegii voi cauta sa arat evolutia spiritualitatii prin copierea "interdictia plasmuirii imaginii zeului" pe care Freud o descrie ca avand ca scop abstractizarea dumnezeului si astfel obtinandu-se o evolutie spirituala. Acelasi lucru il fac si Freudo-marxistii cand trec de la un Dumnezeu desi fara chip dar uman la venerarea unor concepte pur abstracte precum: creativitatea, fraternitatea si libertatea. Daca insa Dumnezeul lui Moise le cerea "renuntarea la viata instinctuala [.] multumindu-se cu restrangera sensibila a vietii sexuale" noul Dumnezeu al conceptelor abstractizate la maximum face o cotitura spre trecut, pe care Raymond Aron ar numi-o cel mai pobabil un "ecou al trecutului" si ii dezleaga pe revolutionarii de la '68 de la aceata "viata morala si virtuasa [.] abtinera de la satisfacera tuturor impulsurilor care [.] trebuiesc condamnate pentru ca sunt imorale."

Avand asadar in vedere ca Freudo-marxismul poate fi schematizat la fel ca si iudeo-crestinismul si avand in vedere ca detine elemente commune cu o religie, de la abstractizare pana la sacralitatea prin interdictie exemplul cel mai elocvent prezezntandu-l unul dintre sloganurile freudo-marxiste "este interzis sa interzici" dar mai ales avand in vedere imposibilitatea de a aplica freud-marxismul care nu ofera in cele din urma nici un program pentru a crea noua societate pe care o doresc rebelii care desi "condamna manipularea de catre mass- media, dezumanizarea de catre organizatii, tehnologia, calculatoarele si sunt anti - birocratici" si vor "speranta suprema si gandirea suprema" si vor sa "viseaza sa-si afirme unicitatea si creativitatea" sa se ralizeze prin autenticitate, descoperind noi locuri si noi bogatii nu sunt capabili sa umple de continut nici unul dintre aceste concepte. Ei nu reusesc sa materializeze ceea ce afirma. Mai mult insasi creativitatea lor, cum am amintit si mai devreme se reduce numai la copierea unor formule presatabilite. Slobganurile freudo-marxiste, nu fac altceva de cat sa repete formulele sloganurilor prezente in mass-media pe care ei o condamna atat de vehement. Pai care este marea diferenta intre un slogan publicitar pus pe un afis si lipit pe un perete din spatial public si un slogan freudo-marxist scris pe un perete din spatial public? Diferenta este hartia si masina de tipar care in definitive nu afecteaza nici functia afisului si nici pe cea a sloganului freudo-marxist care este una si aceasi de a promova, de a "vinde" un produs, imaginat si conceput de oameni. Intre revista Averea si Scrierile Filosofice ale lui Marcuse nu este din acest punct de vedere nici o diferenta, amandoua sunt promovate pentru a fi vandute sib agate la cap de catre cititor. Mai mult chiar structura sloganurilor freudo-marxistiilor este aceasi cu structura sloganurilor publicitare. Uitati ce usor poate fi modificat un slogan freudo-marxist respectandu-I structura intr-un slogan p[ublicitar pentru un detergent:

"Nu schimbati angajatorii, schimbat angajamentul vietii" poate foarte usor fi modificat in "Nu schimba masina de spalat ci schimba detergentul" sau "Nu mai tot repara masina cumparati noul Ford Fiesta prin leasing". Un alt exemplu ar fi "un politest traieste in fiecare dintre noi, trebuie sa-l ucidem" , urmand aceasi structura putem spune"un copil traieste in fiecare dintre noi, cumpara-i ciocolata Kinder", sau "un fotograf traieste in fiecare dintre noi, cumpara-ti aparatul Canon". Dar cel mai elocvent exemplu care nici macar nu trebuie modificat este cel al urmatorului slogan: "actiunea nu trebuie sa fie o reactie ci o creatie" . Avcest slogan poate la fel de bine cum este un slogan freudo-marxist sa fie sloganul oricarei firme de publicitate. Si mai degraba ar fi indreptatita firma de publicitate sa foloseasca acest slogan pentru ca ei cel putin creaza un spot publicitar in timp ce creatia freudo-marxista este doar reciclare. Tot un slogan ne arata inovatia freudo-marxista: "Ducem o viata minunata aiaci. Dormim, mancam, nun e atingem de bani, nimeni nu se gandeste la ei. Asta este deja societatea pe care vrem s-o cream" . Daca societatea pe care ei intentioneaza s-o creeze, exista deja, atuunci ce mai creeaza revolutionarii de la '68? Au creat ei cumva conceptual de somn sau de mancare? Omul prehistoric se atingea sau se gandea la bani? Nici macar conceptual de creatie nu le apartine.

Avand in vedere astefel pe langa imitarea structurii religioase iudeo-crestine si includerea elementelor religioase precum abstractizarea si referinta la interdictii sexuale si imposibilitatea de a materialize freudo-marxismul asa cum este imposibil sa materializezi ingeri sau sacrul si cum ceva ce este immaterial necesita credinta pentru a putea fi urmat putem conidera freudo-marxismul o religie.

In ultima parte a acestei lucrari vreau sa vorbesc despre caracteristica adolescentina a acestei religii, ea este cautarea unei generatii nascute intre '45 - '50 cum o descrie Raymond Aron de a se identifica. Principala caracteristica a adolescentei asa este cautarea unei auto-identificari, cautarea unei definitii pentru eu. Tot Raymon Aron ne spune ca aceasta generateie spre diferenta de cele anterioare nu a experimentat evenimentele ce au schimbat fata pamantului, primul sic el de-al doilea razboi mondial. Generatiile anterioare au aceste evenimete majore ca baza de referita, care este insa baza de refierinta a acestei noii generatii? Ei trebuie sa-si compenseze cumva aceast deficit in a se identifica pentru a putea sa-si legitimize vointa de putere pe care vrea sa si-a insuseasca in detrmentul generatiiei enterioare. De aceea apare Revolutia de la ' 68 atat culturala cat si politica, mai mult politica in unele tari precum Franta decat in altele precum SUA. Ei cer o noua cultura si o noua societate doearce nici cel de-al doilea razboi mondial si nici chiar razboiul rece nu ii legitimeaza sa acceadaa la putere, ei nu se pot folosi de aceasta paradigma a razboiului pentru ca ea a fost epuizata de generatia anterioara, de aceea ei vor un paradigme shift si striga: "make love, not war".

Biblografie:

Sigmund Freud Moise si monoteismul, in Opere 1, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991, 258 - 288

Carole Pateman The Sexual Contract, Standford University Press, Standford CA, 1988, cap. 4, "Genesis, Fathers and the Political Liberty of Sons", 77 - 115

Raymond Aron, "Student rebellion: Vision of the Future or Echo from the Past?", Political Science Quartely, vol. 84, no. 2, jun 1969

Poster, Mark, "Existentialist Marxism and Structuralism" si cap. 9 "Epilogue: Intellectuals and may 1968"

Marcuse Herbert, Scrieri filosofice, Editura Politica, Bucuresti, 1977, "Omul unidimensional", 397 - 429

John Baylis & Steve Smith, The Globalization of World Politics, Oxford University Press, Oxfor, 2001, 214 - 236

Arlene S. Skolnick & Jerome S. Skolnick, Family in Transitio, HarperCollins College Publishers, 1994, 66 - 71

Thomas S. Khun The structure of Scientific Revolutin, Chicago, the University Press of Chicago, 1996