INOVATIILE POLITICE SI CAMPANIILE SOVIETICE DIN MASS-MEDIA

INOVATIILE POLITICE SI CAMPANIILE SOVIETICE DIN MASS-MEDIA

Campaniile sovietice din media au publicat initiativele politice a partidului de guvernamant. Doua campanii suprapuse in 1979, care s-au concentrat asupra decretelor de imbunatatire a indoctinarii ideologice si asupra reformei mecanismului economic, sunt comparate in cinci periodice ale partidului. Se observa diferite stiluri de favoruri politice si editoriale pentru aceste decrete. Evidentierea varietatii si competitiei in publicare data fiecarui decret este explicat de divergentele politice dintre liderii partidului central.

Confruntandu-se cu tendinta, din partea birocratilor puternici ce conduceau Uniunea Sovietica, de a dezvolta obiectivele organizatiei si munca lor obisnuita (de rutina), conucatorii sovietici deseori au recurs la campanii ca o metoda de mobilizare a oficialilor si publiclui spre unele obiective de top ale policitii lor. In modul de a vorbi in Uniunea Sovietica contemporana, o campanie este organizata special pentru o anumita perioada cu scopul de a indeplini masuri politice importante (Rashidov, 1980). Campania combina munca partidului care o initiaza combinata su a altor organizati sociale cu publicitate media intensa pentru temele campaniei. Intotdeauna campaniile au avut loc in jurul datelor de desfasurare a evenimentelor politice majore, cum ar fi sarbatorirea Revolutiei din Octombrie sau Ziua de nastere a lui Lnin. Oficialii ideologici din comitetele din fiecare jurisdictie planificau campania care se va face in zona lor; organele media schitau propriul lor plan de publictate pentru campanie si le trimiteau spre aprobare la biroul comitetului corespondent din partid.

Editorii publicau scopurile campaniei utilizand cateva tehnici. Puteau sa insereze referiri la campanie in unele materiale supuse atentiei publicului sau puteau sa le solicite materiale care se refereau la campanie. O alta metoda comuna era o "seie" sau un "ciclul" sau "rubrici" de succesuinu de articole inrudite. Oficialii partidului sfatuiau editorii in planificarea zonei de actiune (acoperire) a campaniei si le furnizau si materiale in acest sens. Intensitatea acoperirii pe care o primea o anumita tema a campaniei este o funtie de imbinare a importantei date ei de catre oficialii partidului, incarcata si cu supravegherea imediata a organelor media si importantei date ei de catre editori.

Acest articol examineaza eficienta campaniilor in implementarea schimbarilor politice prin compararea publicitatii media pentru doua rezolutii majore supuse de catre Comitetul Partidului Central in 1979. Una dintre campanii se concentra asupra nevoii a uneni mai bune muncii ideologice, iar cealalta urmarea o reforma in metodele managementului si planificarii economice. Prin exminarea campaniilor publicitare ale acestor doua rezolutii, vom studia forma si continutul campaniilor publicitare politice, aparand intrebarea daca aceste doua campanii s-au "luptat" pentru prioritatea asupra atentiei media, gandindu-ne la impactul campaniilor in implementarea scopurilor politice.

Prima rezolutie, adoptata in 26 aprilie dar data publicitatii abia in 6 mai, era o relatare foarte lunga despre necesitatea unei educatii ideologice de mai buna calitate pentru cetatenii Uniunii Sovietice. Complicarea (sofisticarea) populatiei si ostilitatea impotriva imperioalismului erau citate ca baze pentru chemarea la "ridicarea ideologica". Partidul a dat multe indicii asupra importantei pe care o da acestui decret. Nu numai fiecare comitet al partidului, dar insasi institutia sovietica au fost directionate spre a-si dubla efortul politic de socializare (Pravda, 1979).

A doua rezolutie mandata patru reforme in planificarea economica di administrativa, indreptata spre rationalizarea planificarii centrale prin imbunatatiri in "mecanismul economic". Adoptarea lor era considerata o victorie politica pentru Brezhnev, care fusese de mult timp presat pentru infaptuirea lor. Cea mai notabila schimbare pe care au facut-o a fost stabilirea uniu nou indicator de masurare a performantei interprinderilor numit "productia neta", care intentiona sa inlocuiasca criteriul "volumul de vanzari" introdus de reformele lui Kosygin in 1965. Noile masuri au fost prezentate publicului printr-o pereche de rezolutii, publicate in 28 si 29 iulie, care descriau decretele legiferate de reforme

Fiecare din aceste declaratii, rezolutia din mai privind ideologia si rezolutiile din iulie privind reforma economica, prevad obiectivele majore de politica nationala. Fiecare a sustinut ca sarcinile pe care le-a stabilit poseda importanta politica imensa. Fiecare campanie a inclus atat intalniri politice, cat si publicitate mass-media. Cu toate acestea, problema folosirii campaniei pentru a depasi rezistenta la punerea in aplicare a noilor politici este se datoreaza ciclului de viata natural al campaniilor. Dupa un timp, ei se estompeze din vedere. Deoarece campaniile sunt frecvente, in medie, exista doua sau trei campanii nationale intr-un an. Partidul si organele mass-media tind sa urmeze acelasi drum batatorit bine de fiecare data. Pericolul, prin urmare, este faptul ca obiectivele distincte ale fiecarei campanii, pur si simplu se estompeze in fundalul ceremonialelor guvernului sovietic. Din acest motiv, autoritatile s-au angajat in diferite metode de a pastra rezolutiile in ochii publicului pentru o perioada de timp. Totodata au atentionat functionarii si editorii sa nu permita replici la decretul ideologic care sa degenereze pe urma intr-o campanie 'obisnuita'. Campania ideologica a incercat, in special, sa caute metode pentru a sparge constrangerile impuse de formatul campaniilor obisnuite.

Cum a facut publicitate mass-media sovietica acestor doua decrete? Pentru a raspunde la aceasta intrebare a fost analizat continutul a cinci publicatii din 1979. Dintre cele cinci, unul este un ziar, iar restul sunt jurnale. Toate sunt publicatii ale Comitetului Central al partidului.

Acestea sunt:

Pravda, cotidianul publicat de catre aparatul central de partid;

Kommunist, semi-lunar dedicat intrebarilor teoretice;

Partiinaia Zhizn, publicatie bilunara care instruia organele inferioare de partid pe probleme organizatorice si ideologice;

Agitator, publicatie bilunara directionate catre agitatoari, adica, acei activisti care conduc briefing-uri pentru grupuri mici in numele partidului;

Politicheskoe samoobrazovanie, o publicatie lunara pentru cursurile de intruire si educatie politica a profesorilor si studentilor partidului.

Fiecare subiect de interes pentru fiecare din 1979 a fost analizat in relatiecu cele doua decrete. Continuturile au fost analizate pentru a determina, in primul rand, frecventa relativa cu care articolele din fiecare publicatie citau una sau ambele rezolutii. In al doilea rand, daca un pasaj comentat este reprodus direct din rezolutii sau pur si simplu s-au facut referiri la acestea; si in al treilea rand, tipurile de rubrici in care aceste articole au fost puse.

Cifrele arata o acoperire aproape totala a celor doua decrete. Pravda face trimiteri in mod egal fata de acestea,(a se vedea tabelul 1). Liderii editorial au inclinat mai mult sa citeze decret ideologic, in timp ce articolele deseori citatau decretele economice.

Pentru alte publicatii ponderea articolelor care citau decretul ideologic a fost in medie de doua ori mai mare ca si cea a articolelor care mentionau decretele economice.

De la un moment dat se observa o scaderea a frecventei introducerii citatelor in aceste ziare si jurnale. Astfel in noiembrie si decembrie, saptamanal, in medie, in Pravda, pentru articole citate din decretul ideologic, frecventa a scazut cu 1,6, in timp ce in cazul decretelor economice, desi, de asemenea, in cadere, a scazut in medie cu 2.4 pe saptamana.

Asa cum ne-am astepta de la procesul de planificare media, referintele la decrete au fost destul de constante si uniforme de- a lungul timpului. In nici una din saptamani numarul de articole in Pravda, referitoare la decrete nu avea sa depaseasca 6.

Se deduce ca editorii Pravda a avut probleme in a distribui trimiterile la decrete in mod egal pe articole si editoriale, si a impiedica o acoperire neglijenta a acestora.

De asemenea, trebuie sa privim la fel, fiecare publicare legate de cele doua campanii concomitente.

Au tratat obiectivele campaniilor ca fiind de importanta egala, sau a fost cel dat prioritate? Pasaje din Zhurnalist, organ al Uniunii Jurnalistilor ', precum si indicatii in alte publicatii sugereaza ca cele doua campanii au concurat pentru favoare si atentie. Traditionalistii si-au exprimat precautia cu privire la introducerea unor metode economice experimentale in practica pe scara larga si au subliniat, in schimb, importanta solidaritatii bazate pe ideologie pentru coeziunea sistemului politic. Sustinatorii reformei economice au atacat inertia birocratica si rezistenta conservatoare la punerea in aplicare a noilor metode si au facut apel la mass-media pentru a lupta pentru acceptarea lor. O astfel de dihotomie pare a se potrivi cu modelul de polaritate intre conservatori si reformatori. Acesta sugereaza ca liderii de top, impartiti intre cele mai bune moduri de a mobiliza un partid lent si birocratii de stat, au fost in dezacord cu cele doua campanii precedente. Modele specifice de publicitate in publicatiile studiate par sa suporte aceasta prezumtie (a se vedea tabelele 2 si 3). Kommunist, de exemplu, a favorizat decretul ideologic intrucat Partiinaia Zhizn 'a avut o abordare mai impartiala. Kommunist initial a ignorat rezolutiile economice.

Cand Kommunist a publicat textul din luna octombrie Suslov adresa la urmarire conferinta privind ideologie, ea a acordat-i un raspuns mai mult decat a facut public entuziast Pravda (Kommunist, 1979; Pravda, 1979e). Partiinaia Zhizn ', urmat un curs diferit. Acesta au avut tendinta de a uni trimiteri la decretele, citand decretul ideologia in scopul de a adauga greutate cai de atac pentru o aplicare energica a reformelor economice. Multe articole in Partinaiaa Zhizn 'a insistat asupra importantei economice a decretului prin utilizarea cuvinte cheie cum ar fi 'enorm la nivel de partid, de stat-importanta larga', a decretului. Autoritatea de leninismului a fost invocat in mod repetat in critica picior-glisare. Scriitorilor a atacat tendinte spre ', a birocratiei si supra-asigurare' sau 'de rutina si stagnare.' Prin subliniind faptul ca un nivel mai ridicat de constiinta ideologice en-coada sprijin pentru reformele economice, acoperirea revistei a sugerat ca decrete, a avut loc aceeasi prioritate si chiar in cauza un obiectiv comun.

Ce campanii dezvaluie despre punerea in aplicare a acestor solutii? Masuri pentru a satisface cerintele a decretului ideologiei au fost concepute oarecum mai usor decat s-au metode pentru realizarea reformelor economice, si au fost mult mai frecvent raportate. Studiul din rezolutie economice in sine de obicei a fost inclusa in programa de invatamant a cursurilor de educatie politica condusa de fiecare organizatie de partid; reorganizari de propaganda si munca politica de masa au fost raportate pe scara larga. Cu toate acestea, in scopul de a decretului in cele din urma a fost deschis. Acesta a subliniat importanta aderarea la principiile socialismului, de a reduce discrepanta dintre credinta marturisita si comportamentul real, intre 'cuvantul' si 'fapta'. Din primavara anului 1979, sponsori decretului-au pastrat pana-presiune pentru mai intense de lucru ideologice. Mihail Suslov, un membru al Biroului Politic si secretar al Comitetului Central pana la moartea sa, in ianuarie, 1982, si-avea reputatia de-un ideolog ortodoxa, sa remarcat ca fiind forta din spatele rezolutia ideologie. Desi cunoscut ca un puternic membru al cercului 'interior' a Biroului Politic, el a aparut intr-atat de rar publice un rol. Inainte de a vorbi la Comitetul Central plenului, in aprilie, 1979, pe un subiect care trebuie sa fi fost o rezolutie iminente pe ideologie, el nu a facut o adresa de majora pentru paisprezece ani (Tendinte, 1979a). Din punct de vedere al lui, probabil, goale si a statut erodate de propaganda regimului de legitimitate a facut nu mai putin de stagnare economica. 'Campanie-style' masuri, prin urmare, desi au fost mod caracteristic partii a raspuns la rezolutii majore, contrazis scopul insusi al campaniei. Spre deosebire de rezolutie ideologie, punerea in aplicare a decretului economice necesare anumite schimbari in metodele de administrare. Noi tehnici de contabilitate intreprinderii, de gestionare a sucursalei, precum si planificarea centrala necesare instructiuni detaliate. O asociatie de productie, pentru ex-ample, a avut loc o reuniune deschisa de partid pentru a discuta modul de a pune decretului in vigoare, dar a subliniat ca vorbitorii ei nu au putut face acest lucru pana cand documentatia corespunzatoare a coborat de la minister (Pravda, 1979d). Fara norme detaliate si, mai important, presiunea de a introduce noi metode, cu respectarea campanie insemna ceva mai mult decat generatia de publicitate suplimentare despre decret. Judecand, apoi, de la ceea ce a fost raportata in presa nationala, efectul principal al fiecarei campanii a fost de a pune in miscare modelele standard de raspuns mai mic de catre functionarii care alcatuiesc orice campanie. Dificultatile cu care se confrunta autoritatile de la punerea in aplicare a doua rezolutii diferite. Rezolutia ideologia ar putea fi raspuns cu usurinta cu noi programe de lucru ideologice, dar numai acestea sunt, probabil, si realiza propriile obiective, care se afla in sfera de subiective si care provin din eforturile depuse cu intarziere a unui puternic conservatoare pentru a inversa instrumentalizarea si secularizarea sociale valori. Decret economice, pe de alta parte, prevazute la schimbari in intregime specifiable in planificarea si metodele contabile, dar pare sa fi esuat, la fel ca multe incercari de reforma in fata sa, pe Shoals opozitiei conservatoare si imobilism birocratice. Cu toate acestea, desi impactul marginal al orice campanie dat pot fi usor atunci cand mai multe campanii sunt in continua in curs de desfasurare, sub forma de campanie in sine este putin probabil sa fie aruncata. Ca un mijloc de comunicare in jos, in setarile foarte bureaucratized, este esential, deoarece distrage atentia subordonatilor 'de la problemele cotidiene la atingerea obiectivelor comune stabilite de catre liderii. Din acest motiv, este o contrapondere indispensabil pentru inertia birocratica si un in strument de politica durabila a fractioniste

Campaniile sovietice de publicitate mass-media publica initiativele politice ale conducerii de partid. Doua campanii supraouse din 1979, care se refera la decretele privind imbunatatirea indoctrina ideologice-rea si privind reforma mecanismului economic, sunt comparate pe baza unor analize de continut de articole in perioadele cincinale de partid. Diferite modele politice si editoriale ce favorizeaza descresterea sunt observate. Dovada de variatie si concurenta in publicitatea facuta se explica prin divergentele politice in randul liderilor de partid

Confruntata cu tendinta din partea birocratiei puternice Uniunea Sovietica isi dezvolta propriile lor rutine de munca si obiective pentru organizatiile sale, liderii sovietici de multe ori au recurs la campanii ca o metoda de a mobiliza populatia pentru unele obiective politice de prioritate maxima. In limbajul contemporan o campanie sovietica de lucru este in special organizata pentru o perioada speciala in scopul de a efectua masuri de politica importante. Aceasta combina munca de partid si ale altor organizatii sociale cu publicitate intensiva in mass-media pentru temele de campanie.

Campaniile invariabil au loc in prajma unor evenimente majore pe calendarul politic, cum ar fi aniversarea Revolutiei din octombrie sau de ziua de nastere a lui Lenin. Oficialii ideologici, in cadrul Comitetului de partid a fiecarei jurisdictii propun un plan de masuri care vor contribui la campanie