INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Sistemul institutional comunitar reflecta, fireste, multilateralitatea si complexitatea procesului integrarii europene si constituie o simbioza intre Europa statelor si Europa suprastatala, reproducand, potrivit principiilor sale fundamentale, cele trei puteri ale oricarui stat democratic (legislativa, executiva, judecatoreasca).

Pe parcursul anilor, institutionalizarea procesului de integrare vest europeana a evoluat, atat in largime (prin aparitia unor institutii noi), cat si in adancime (prin perfectionarea fiecarei institutii in parte) . Structura institutionala actuala a Uniunii Europene este prezentata in schema din fig. 1.1.

Institutiile si organele comunitare pot fi clasificate in doua categorii: institutii comunitare de baza (sau principale, fundamentale) si organisme comunitare complementare (sau alte institutii comunitare). Toate aceste institutii sunt intercorelate si complementare, caracteristica ce transpare oarecum si din schema: Parlamentul este garantul democratiei; Consiliul coordoneaza activitatile U.E. si ii defineste orientarile; Comisia apara tratatele si are puteri legislative si executive; Curtea asigura jurisdictia sau controlul financiar; organismele consultative exprima diferitele interese specifice, economice, sociale si regionale.

Institutii comunitare de baza

In categoria institutiilor comunitare fundamentale sunt incluse: Consiliul European, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana, Curtea de justitie si Curtea de Conturi.

1. Consiliul European constituie institutia la varf a U.E., in care reprezentarea tarilor membre se realizeaza la cel mai inalt nivel: sefii de state sau de guverne, asistati de ministrii de externe; este reprezentata si Comisia Europeana prin presedintele sau. In urma summit-ului din decembrie 1974, Consiliul European se intruneste de doua ori pe an pentru consultari. El defineste liniile politice generale ale U.E., fixeaza cele mai importante obiective (cum ar fi: crearea Uniunii Economice si Monetare, primirea de noi membri, reforma tratatelor, finantarile oferite prin bugetul Uniunii, pozitia acesteia in arena internationala). De asemenea, joaca un rol esential in orientarea politicii externe si de securitate a UE, in armonizarea pozitiilor diplomatice ale statelor membre in scopul definirii unor optiuni comune. In principiu, nu ia decizii obligatorii din punct de vedere juridic. Presedintia acestui consiliu se asigura pe baza principiului de rotatie, la fiecare sase luni.

2. Parlamentul European este forumul democratic al U.E., cu sediul la Strasbourg, avand functia de a participa la procesul legislativ si de a controla activitatea U.E. El este singura institutie pentru care membrii sai sunt alesi prin vot direct, la fiecare cinci ani, de catre cetatenii statelor membre. Fiecare stat este reprezentat in functie de marimea teritoriului sau. Membrii Parlamentului European sunt grupati nu dupa apartenenta nationala, ci dupa cea de partid. Cele mai numeroase grupuri parlamentare sunt cel "popular european" si cel socialist. Cele 20 comisii ale sale, care pregatesc lucrarile sedintelor plenare, precum si grupurile politice se reunesc mai intotdeauna la Luxemburg.

Parlamentul European are competente mult sporite fata de trecut: participa la procesul legislativ (impreuna cu Consiliul Uniunii Europene); controleaza activitatea Comisiei Europene (care nu se poate constitui decat dupa votul de investitura din Parlament ); poate interpela Consiliul Uniunii Europene; aproba acordurile internationale ale UE; controleaza bugetul comunitar (impreuna cu Consiliul Uniunii Europene); monitorizeaza aplicarea politicilor comunitare pe baza informatiilor Curtii de Conturi.

3. Consiliul Uniunii Europene (denumit si Consiliul de Ministri), cu sediul la Bruxelles, este principala institutie cu putere de decizie din cadrul Uniunii, avand ca principal obiectiv de natura economica crearea si functionarea pietei unice, la care s-a adaugat punerea in circulatie a monedei unice. In atributiile sale intra si cooperarea interguvernamentala in domeniul politicii externe si de securitate comuna, in domeniul justitiei si afacerilor interne. El dispune si de o putere cvasi-legislativa, pe care o imparte in unele domenii cu Parlamentul European si exercita, tot impreuna cu acesta, puterea asupra bugetului.

Componenta consiliului se modifica de la o reuniune la alta, in functie de problemele discutate - economie si finante, agricultura, afaceri externe, etc., participantii fiind titularii portofoliilor ministeriale respective din statele membre. Aceeasi tara prezideaza, in acelasi timp, atat Consiliul European, cat si Consiliul Uniunii Europene.

4. Comisia Europeana este organul executiv al U.E., avand sediul la Bruxelles. Rolul ei este de a veghea la respectarea tratatelor, de a initia propunerile legislative pentru legislatia U.E. (directive, reglementari, decizii, recomandari) si de a asigura aplicarea legislatiei.

Fiecare stat membru este reprezentat in raport cu dimensiunea sa: Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Spania au cate doi reprezentanti iar celelalte tari, cate unul. Desi sunt numiti de guvernele statelor respective, membrii Comisiei reprezinta exclusiv interesele comunitare. Incepand cu anul 1995, mandatul Comisiei a fost largit la cinci ani, pentru a coincide cu cel al Parlamentului European. Fiecare membru al Comisiei, numit de un guvern national devine "comisar", adica titularul unui anumit portofoliu sau domeniu politic.

Comisia Europeana face propuneri Consiliului Uniunii Europene privind imbunatatirea politicilor comunitare si pune in aplicare deciziile luate, realizeaza studii si evaluari in beneficiul institutiilor comunitare[2]. De asemenea, Comisia are putere de control in legatura cu respectarea legislatiei comunitare si chiar forta de decizie in domeniul administrarii programelor si fondurilor UE.

5. Curtea de justitie, cu sediul la Luxemburg, este in fapt Curtea suprema a Uniunii Europene, desfasurand o activitate juridictionala privind problemele specifice legate de interpretarea si aplicarea Tratatelor europene, potrivit principiului ca dreptul comunitar prevaleaza asupra legii nationale. Dar, jurisdictia Curtii acopera numai problemele specifice legate de aplicarea Tratatelor Comunitatii si ale Uniunii.

Practic, motivul pentru care dreptul comunitar a reusit sa patrunda in mod profund in realitatea juridica a statelor membre este ca el a fost conceput, interpretat si aplicat ca regula uniforma de catre cetatenii, administratiile si jurisdictiile tuturor statelor membre, particularii putand ei insisi sa il invoce in fata judecatorilor nationali[3].

6. Curtea de Conturi, care are sediul tot la Luxemburg, este institutia comunitara care garanteaza in fata Consiliului U.E. si a Parlamentului European corecta utilizare a fondurilor europene.

Din cele mentionate, se poate deduce ca, din punct de vedere strict formal, decizia apartine Consiliului de Ministri. Dar ea nu poate fi luata fara conlucrare cu celelalte institutii, fiecare jucandu-si rolul in virtutea unor prerogative determinate de statele membre, prin vointa lor liber exprimata. Exista, asadar, o procedura de codecizie, care a fost oficializata prin tratatul de la Maastricht. Acelasi tratat introduce in actul decizional si principiul subsidiaritatii, potrivit caruia Uniunea Europeana nu intervine in probleme care nu sunt considerate de competenta sa (invatamant, sanatate publica amenajarea teritoriului), lasand rezolvarea lor pe seama guvernelor nationale sau a organelor locale ale puterii. Aplicarea consecventa a acestui principiu va conduce la o mai buna conjugare intre interesul national si cel comunitar.

Institutiile fundamentale sunt comune pentru toate cele trei Comunitati, dar ele isi exercita atributiile pe baza celor trei tratate initiale, la care se adauga si atributiile exercitate in cadrul cooperarii interguvernamentale din cadrul U.E. asa cum rezulta ele din actele juridice de modificare intervenite pe parcurs.

Organismele comunitare complementare

Institutiile complementare au un caracter consultativ, colaborand indeaproape cu cele fundamentale. Cele mai importante sunt:

1. Comitetul Economic si Social este un organ consultativ care reprezinta trei categorii diferite ale vietii economice si sociale, ce poarta numele de ,,consilieri": a) muncitori, functionari, activitati diverse; b) profesiuni liberale; c) agricultura, cooperatie, camere de comert. El isi avizul in privinta proiectelor legislative. De asemenea, aceasta institutie intretine contacte bune cu organismele similare de la nivel international, national si regional. Acestea reprezinta canale importante pentru a determina societatea civila sa participe la constructia Europei pentru a apropia Europa de cetatenii sai.

2. Comitetul Regiunilor este cea mai tanara institutie a Uniunii Europene, crearea sa reflectand dorinta vie a statelor membre nu numai pentru respectarea identitatii si a prerogativelor regionale si locale, dar si pentru participarea regiunilor la dezvoltarea si punerea in practica a politicilor U.E. Instituit ca un organ consultativ al Consiliului U.E. si Comisiei U.E. (in domeniile politici regionale, promovarea pregatirii generale si profesionale, promovarea culturii, sanatate, reteaua transeuropeana, politica structurala) prin Tratatul asupra Uniunii Europene, Comitetul s-a constituit ca aparator al principiului subsidiaritatii inca de la prima sa reuniune.

Meditatorul european este un organ comunitar independent, care poate fi sesizat prin plangeri de catre oricare cetatean al U.E., de oricare persoana fizica sau juridica, care isi are resedinta/sediul stabil intr-un stat membru, in legatura cu anumite aspecte de proasta administratie in actiunile institutiilor sau organelor comunitare, altele decat Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta.

4. Tribunalul de Prima Instanta este un organism care functioneaza din septembrie 1989 pe langa Curtea de Justitie, in scopul ameliorarii protectiei jurisdictionale si pentru a permite Curtii sa se concentreze asupra principalei sale sarcini, si anume cea de interpretare uniforma a dreptului comunitar. Tribunalul de prima instanta este competent pentru a trata recursurile introduse de catre particulari si intreprinderi contra deciziilor institutiilor si organelor comunitare. Hotararile sale pot face obiectul unui recurs in fata Curtii de Justitie, limitat la chestiuni de drept.

3. Bancile si fondurile europene

Bancile (BEI, BERD, BCE) si fondurile comunitare (fonduri structurale si fondurile de coeziune) constituie alte tipuri de institutii complementare.

Banca Europeana de Investitii (BEI) a fost infiintata la 1 ianuarie 1959, prin tratatul de la Roma si are sediul la Luxemburg. Este o institutie autonoma (independenta financiar de bugetul UE), cu personalitate juridica, creata pentru a finanta investitii de importanta comunitara (ca, de pilda, cele de infrastructura).

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost creata in 1991 pentru a acorda asistenta financiara tarilor asociate din Europa, in scopul sustinerii reformelor economice. Sediul sau se afla la Londra.

Banca Centrala Europeana (BCE) a intrat in functiune in iulie 1998 in etapa finala de punere in aplicare a planului de lansare a monedei unice, avand sediul la Frankfurt. In sistemul institutional al Uniunii Europene, BCE ocupa un loc aparte, dat fiind independenta sa in raporturile cu celelalte organisme.

Banca Centrala impreuna cu bancile centrale nationale au constituit Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC), care reprezinta o structura supranationala federala, cu rol de autoritate unica a politicii monetare a UE.

Fondurile comunitare sunt instrumente financiare specifice pentru realizarea dezideratelor de repartitie echitabila a avantajelor pietei unice intre toate regiunile si intre toti cetatenii Comunitatii. Actiunile si politicile de acompaniere si-au gasit concretizarea in crearea fondurilor structurale si a fondurilor de coeziune economice si sociale in favoarea regiunilor sarace si a retelelor transeuropene de telecomunicatii, transport, distributie a energiei, in vederea integrarii retelelor nationale intr-o structura europeana.

Asa numitele fonduri structurale, administrate de Comisia Europeana in numele Uniunii, sunt principalele instrumente financiare ale politicilor structurale. Aceste patru fonduri sunt:

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER), care a inceput sa functioneze din anul 1975, vizeaza regiunile ramase in urma din cadrul UE unde venitul pe locuitor reprezinta cel putin 75% din media comunitara, precum si zonele aflate in declin industrial (ajutoare pentru infrastructura, energie, telecomunicatii, educatie, sanatate, investitii productive, dezvoltari locale).

2. Fondul Social European (FSE), creat prin tratatul de la Roma (1957) si dezvoltat prin cel de la Maastricht, are drept scop formarea profesionala si reinsertia persoanelor disponibilizate prin restructurarea industriala si lupta impotriva somajului;

3. Fondul European de Orientare si de Garantare Agricola (FEOGA) a fost creat in 1962 pentru regularizarea preturilor agricole, protejarea agricultorilor comunitari, prin subventii, de concurenta externa, restructurarea productiei agricole comunitare in scopul cresterii randamentului agricol.

4. Instrumentul financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) are menirea de a contribui la modernizarea echipamentelor din acest sector.

Fondurile de coeziune economica si sociala, instituite prin Actul Unic din 1987, reprezinta un nou instrument de interventie si solidaritate, care amplifica actiunile fondurilor structurale, pentru a contribui la dezvoltarea tarilor mai putin prospere ale Uniunii pentru a putea participa alaturi de celelalte state la faza finala a Uniunii Economice si Monetare: dar aceste fonduri au o destinatie mai limitata: mediul si infrastructurile de transport .