Identitatea exterioara a Uniunii.

1.Politica externa si de securitate comuna .

Inca de la inceputul constructiei europene ,promotorii ei au dorit s-o doteze cu o politica externa. Tratatele originale ale Comunitatii dau acesteia competente importante in domeniul comertului exterior in dorinta promovarii pe plan extern a politicilor interne .Perspectiva unei noi largiri a Uniunii , subliniaza inca o data necesitatea unei politici externe si de securitate ,astfel negociatorii Tratatului de la Amsterdam au imbinat actiunea externa traditionala a Comunitatii cu acquis-ul Tratatului de la Maastricht ,total revizuit si consolidat .

In continuarea acestei initiative, Tratatul de la Amsterdam stabileste inca de la inceput principiile care ar trebui sa ghideze politica externa si de securitate a Uniunii:

-pe de o parte , salvgardarea valorilor comune a intereselor fundamentale ,ce tin de independenta, integritatea Uniunii, si implicit de securitatea sa ;

-pe de alta parte, mentinerea pacii, intarirea securitatii si a cooperarii internationale, fundamentate pe democratie si pe drepturile primordiale ale statelor.

Promovarea acestor principii ar trebui sa se faca cu respectarea concomitenta a prevederilor Chartei Natiunilor Unite si a acordurilor europene referitoare la pace si securitate . Acest lucru implica angajamentul total al statelor membre si inainte de toate ,obligatia de loialitate si solidaritate mutuala .

Pentru a da o finalitate practica acestor deziderate curajoase ,Tratatul de la Amsterdam a trebuit sa intareasca procedurile de decizie si structurile competente inainte de a se ocupa in mod direct de problemele privind securitatea .

Procedurile de decizie

O veritabila politica externa depinde de proceduri eficace. Schema esentiala a procesului de decizie ,asa cum reiese din Tratat este fondata pe doua nivele :

Primul nivel -Consiliul European format din sefi de stat si de guvern impreuna cu presedintele Comisiei , decid prin consens strategiile si orientarile comune.

Al doilea nivel-Consiliul format din ministrii afacerilor externe, decid actiunile si luarile de pozitie comune. El se pronunta cu o majoritate calificata si cauta sa aplice strategia comuna indicata de catre Consiliul Europei. In celelalte cazuri , insa el ia deciziile normal cu unanimitate de voturi.

La aceste proceduri de decizie participa in egala masura , atat Comisia Europeana, cat si Parlamentul European care aproba creditele bugetare necesare.

Structurile competente

Miza efectiva a realizarii unei politici comune este data de implicarea activa a structurilor competente, fie ele politice sau administrative. In acest sens,Tratatul de la Amsterdam da o viziune politicii externe si de securitate, dirijata in acest sens de catre Inaltul Reprezentant[1], urmata de deciziile Consiliului care alaturi de Comisie formeaza o ,,troica" decizionala si de actiune, in care cele treisunt reprezentate in mod egal.

Securitatea

Numeroasele crize internationale recente au demonstrat ca o politica externa solida trebuie sa se bazeze pe o capacitate militara. Aceasta capacitate militara este utila si pe timp de pace, facandu-se folositoare diferitelor misiuni umanitare, dar poate fi necesara si in cazul misiunilor pentru restabilirea sau mentinerea pacii, actiuni ce se incadreaza perfect in campul politicii externe si de securitate, in ,,definitia" data de Tratatul de la Amsterdam .

Acest tratat prevede cooperarea intre Consiliu si U.E.O, in acest sens , astfel :

-Consiliul Europei poate defini orientarea actiunilor comune, orientare careimplica si concursul U.E.O.[3]

-statele membre care nu sunt in U.E.O. pot participa la implementarea actiunilor comune , avand statutul de membri asociati ai U.E.O.

Mai multe protocoale, pe langa deciziile U.E.O. reglementeaza, definesc modalitatile specifice ale acestei cooperari.

Sectiunea a III-a

Institutiile

Dupa primele alegeri ale Parlamentului European din 1979 prin sufragiu universal direct ,integrarea europeana a facut progrese notabile care au impus o intarire ,o revigorare a caracterului sau democratic . Responsabilitatile crescande ale Europei implica in acelasi timp ameliorarea eficacitatii proceselor de decizie .

Tratatul de la Amsterdam a inovat in aceste doua directii, asupra lansarii acquis-ului, Actului Unic si a Tratatului de la Maastricht.

Prin urmare :

rolul Parlamentului European a fost intarit ;

controlul exercitat de parlamentele nationale a fost imbunatatit ;

domeniile in care Consiliul voteaza cu majoritate calificata au fost extinse ;

legitimitatea si eficacitatea Comisiei a fost intarita ;

rolul Comitetului regiunilor si al Comitetului Economic si Social a fost largit ;

unele proceduri au fost ameliorate ;

posibilitatile de cooperare au fost intarite.

Parlamentul European

Reformele relative ale Parlamentului European privesc patru aspecte:

-puterea de a fixa un statut deputatilor europeni cu avizul Comisiei si acordul unanim al Consiliului;

-puterea de a participa la nominalizarea Comisiei. Acest lucru vine in completarea unui drept fundamental al Parlamentului, dreptul de a aproba nominalizarea Comisiei in ansamblul ei , prevazut de Tratatul de la Maastricht;

-puterea sa legislativa. Cum era de asteptat, procedura de codecizii a fost simplificata si astfel, Consiliul nu poate adopta un act codecizional fara aprobarea Parlamentului ;

-puterile sale de control ale bugetului au fost marite pentru a include politica externa si de securitate comuna.

Autoritatea Parlamentului European a fost intarita si odata cu ea si caracterul democratic al Uniunii.

Parlamentele nationale

Rolul parlamentelor nationale este mai bine conturat intr-un protocol anexat Tratatului de la Amsterdam. Regulile din acest protocol sunt :

-dezvoltarea cooperarii intre Parlamentul European si parlamentele nationale ;

-toate documentele consultative ale Comisiei (comunicari, carti verzi, carti albe) insotite de propunerile legislative trebuie transmise parlamentelor nationale, acestea pot dispune de o intarziere de sase saptamani inainte de a fi votate de Consiliu.

-in anumite domenii (libertate , securitate , justitie ) opinia parlamentelor nationale este importanta.

Aceste dispozitii le completeaza pe cele deja existente si asigura un rol important Parlamentelor Europene in cadrul UE.

Comisia Europeana

Rolul Comisiei Europene a ramas neschimbat. Dreptul ei de initiativa nu a fost modificat. Ca o revansa, tratatul a modificat structural organul colegial care constituie Comisia si rolul presedintelui. A rezultat astfel o intarire sensibila a rolului sau :

-presedintele Comisiei participa la alegerea si desemnarea membrilor ei in deplin acord cu statele membre;

-dispune de largi puteri in atribuirea sau modificarea scopurilor in planul colegiului;

-el fixeaza orientarea politica a Comisiei.

Curtea de Justitie

Tratatul de la Amsterdam nu a schimbat nici rolul nici compozitia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta care o asista. In ciuda acestora cazurile in care Curtea este solicitata sa intervina au devenit mai numeroase:

-ea este insarcinata sa controleze respectarea drepturilor fundamentale de catre institutiile europene ;

Comitetul Economic si Social

Comitetul isi vede functia consultativa intr-o oarecare masura modificata si intarita in sanul sistemului institutional al Uniunii, pentru ca poate alege sa fie consultat si de catreParlament si nu numai de catre Comisie si Consiliu.

Comitetul regiunilor

Noile dispozitii intaresc rolul Comitetului regiunilor, care reprezinta punctul de vedere al autoritatilor locale si regionale din ce in ce mai interesate de actiunile comunitare . In acest sens trebuie sa retinem trei puncte esentiale :

capacitatea de auto-organizare a Comitetului , supervizata de catre Consiliu este intarita ;

domeniile in care este solicitat sa-si exprime avizul sunt multiplicate ;

Parlamentul European devine destinatarul acestor avize si ii poate cere Comitetului avize specifice .

Consiliul

Tratatul nu a schimbat semnificativ regulamentele care guverneaza Consiliul. Totusi, deciziile sunt mai usor de adoptat prin inlaturarea unanimitatii in anumite cazuri, permitandu-se majoritatea calificata. Aceasta se aplica anumitor decizii legate de libertatea de a stabili, de cercetare si dezvoltare.

Regula majoritatii calificate se aplica unor noi domenii de responsabilitate atribuite UE de Tratatul de la Amsterdam si unor noi proceduri de politica externa. Mai mult decat atat, anumite decizii au fost atribuite COREPER care are sarcina de a pregati terenul pentru intalnirile Consiliului. De asemenea, trebuie amintit ca Secretarul General al Consiliului este acum Inaltul Reprezentant al U.E. pentru politica externa si de securitate comuna.[5]

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este responsabila pentru asigurarea ca cheltuielile Uniunii Europene respecta regulile referitoare la bugetul U.E. Ea are acum puteri largite :

ca si celelalte institutii, ea poate aduce actiuni in fata Curtii de Justitie care sa-i protejeze prerogativele ;

primirea fondurilor Comunitatii poate fi acum acoperita in puternicele sale conturi.

In concluzie, Tratatul de la Amsterdam pune U.E. pe baze noi pregatind-o atat tehnic cat si mental de evenimentele care vor veni.