Importanta contextului in studiul terminologiei politice actuale

Importanta contextului in studiul

terminologiei politice actuale

Interesul pentru analiza lexicului social-politic romanesc in dinamica lui dateaza in lingvistica romaneasca de cateva decenii[1] iar rezultatele cercetarilor, atat din perspectiva teoretica cat si a analizelor practice efectuate sunt reprezentative in ceea ce priveste structura si functionarea terminologiei politice.

In lucrarea noastra vom plecat de la un studiu important referitor la "limbajul politic" ce a fost publicat de E. Coseriu in 1996 .In acest studiu Coseriu face urmatoarele distinctii : "limbajul politicii" poate fi inteles in cel putin trei sensuri diferite si anume: (a) ca lexic "politic" (b) ca mod de a folosi semnele lingvistice in politica, (c) ca ansamblu de procedee specifice discursurilor politice.

In primul sens "este vorba de terminologia referitoare la notiunile si institutiile politice, specifica fiecarei tari si care contine termeni ca : democratie, liberalism, socialism, constitutie, partid, regim, guvern, parlament, adunare etc si bineinteles stat si politica". Coseriu precizeaza ca din punct de vedere lingvistic analiza acestei terminologii pune probleme atat de de lingvistica istorica cat si de semantica lingvistica. In plus nu trebuie neglijate "problemele de istorie a lucrurilor si a ideilor" deoarece interesul pentru aceasta terminologie este motivat de "implicatiile sale istorice () fiindca se refera in mod imediat la viata omului, la comunitatile si institutiile umane" .

In al doilea sens este vorba de "uzul lingvstic " determinat de atitudinile si ideologiile politice, de nuantele speciale pe care le dobandesc cuvintele in cadrul unei anumite ideologii [5]. Nu trebuie sa intelegem prin aceasta ca ar fi vorba de "limbaje speciale", ci numai de uzul lingvistic (sprachverwendung), adica de moduri de a folosi limbajul, de modalitati subiective ale vorbirii "orientate spre aspectul extralingvistic , adica de modalitati determinate de atitudinile adoptate de vorbitori, prin intermediul cuvintelor fata de <lucrurile> desemnate." Folosirea frecventa a unui cuvant cu un anumit sens duce la o schimbare de semnificat [7] si indirect la fixarea lui in uz daca apare in situatii-tip (contexte repetate).

Al treilea sens dat de Coseriu limbajului politic se refera la folosirea acestui limbaj in "discursuri" sau texte politice si la finalitatea sa[8]. Discursul/textul politic trebuie sa fie "eficient", sa reuseasca sa-l faca pe destinatarul sau receptorul sau sa actioneze intr-un anumit mod sau sa adopte o anumita atitudine. De aceea printre procedeele sale favorite se numara falsificarea intentionata a lucrurilor intr-o forma ascunsa dar cu aparenta de a-l spune "fie fara posibilitatea de verificare a celor spuse, fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spusesa fie interpretate si in alt mod ".Constatam in frecventa "logoree politica" ca se insira cuvinte fara sa se transmita informatii noi sau clar descifrabile si care adesea sunt exprimari echivoce ce pot fi rastalmacite. Aceasta criza comunicationala este generata si de neintelegerea de catre "mase" a sensului mesajelor care li se adreseaza.

Pe plan lexical se observa anumite "stratageme comunicationale[11]"ce includ folosirea unor cuvinte-cliseu ("facilitati acordate de Uniunea Europeana"- cu sensul ascuns de: acordare a creditelor ,reforma, a disponibiliza, restructurare, destabilizare - ce cosmetizeaza "somajul"), folosirea repetata, stereotipa in contextul Puterii a unor cuvinte necunoscute destinatarului (briefingul guvernamental- unde cuvantul briefing e inregistrat cu sensul de "comunicat/ anunt pe scurt", someul politic, implementarea pachetului de legi, acord stand-by , etc.), schimbarea semnificatiei uzuale a unui cuvant printr-o impunere insidioasa de distorsiuni semantice, omiterea unor termeni precisi sau cu sensul binecunoscut de destinatar in folosul cuvintelor "de ocol", scoaterea din context (care precizeaza sensul) sau omiterea contextului care ar arata modificarea sensului sau evocarea altui context care schimba sensul initial, bine cunoscut.

In analiza terminologiei politice romanesti actuale o importanta deosebita o are contextul. Termenul de context apare pentru a desemna atat contextul extralingvistic (prin care se intelege situatia de omunicare cat si variatia continutului conceptual in functie de locutor) cat si cel lingvistic. Pe aceasta cale s-a aratat ca exista atat stabilitate cat si traditie prin pastrarea sensului specializat politic in diferite contexte cat si inovatii datorita mobilitatii combinatorii din lexicul politic actual. E. Coseriu 1996:12 afirma interesul mai mare pe care il prezinta din punct de vedere lingvistic terminologia politica fata de alte terminologii. Afirmatia sa venea din sublinirea importantei functiei de comunicare in acest domeniu, functie dublata de rolul jucat de mass media in transmiterea mesajului politic.

Studiul contextului este foarte util pentru stabilirea unor particularitati ale discursului stiintific( in special cel politic) , mai ales ca in mass media textele de interes politic sunt adresate nespecialistilor. Inainte de a trece la o analiza efectiva de termeni trebuie sa mentionam faptul ca semnantica lexicala a pus intre paranteze contextele si implicit discursul sau vorbirea. Aceasta critica a fost semnalata de E.Coseriu dupa 1984 care afirma ca structuralismul este corect la pozitie, insa acesta a urmarit numai limba ca sistem (o schema abstracta care asigura subiectivitatea, intelegerea intre vorbitori). Ceea ce a neglijat structuralismul a fost vorbirea sau discursul. In semantica lexicala , in analizele intreprinse, se porneste de la semnificatii din limba insa contextul ramane implicit. E.Coseriu semnala faptul ca trebuie sa tinem seama de toate varietatile discursului; o limba, respectiv comunicarea se realizeaza din imbinarea factorului omogenitate (ce asigura subiectivitatea ) cu obligatia de a varia exprimarea.

Pornind de la aceste coordonate voi analiza, in cele ce urmeaza, cateva exemple ce au in vedere imbogatirea cu sensuri noi a unor termeni din limbajele specializate utilizati in limba comuna in contexte extralingvistice si lingvistice repetate. Problema trecerii termenilor (politici) specializati in limba comuna este un fenomen cunoscut sub denumirea de "laicizare a stiintelor"[18] si desemneaza difuzarea in exterior a cunostintelor din interiorul unei "comunitati lingvistice", consideraandu-se ca nu mai exista o ruptura intre cunoasterea stiintifica si cea obisnuita. Difuzarea prin media a cunostintelor de specialitate determina o imbogatire lexico-semantica in comunicarea obisnuita. Imbogatirea cu sensuri noi a unor cuvinte (mai ales cele apartinand lexicului politic) din romana actuala utilizate in presa scrisa si vorbita poarta numele de dinamica.

Pentru lexicul politic s-au impus atentiei un anumit tip de sensuri noi, extinderi ale unor termeni tehnico-stiintifici, utilizati in alte domeni decat cele carora le apartin. Decodarea si impunerea noilor sensuri depinde in mod esential de contextele lingvistice si extralingvistice in care apar, altele decat cele proprii termenului respectiv. Se creeaza o contextualizare specifica noului sens , iar termenul tehnico-stiintific isi pierde caracterul independent de context. Se vor impune cu sens nou doar termeni care apar in contexte repetate . Noile sensuri se creeaza fie prin migrarea termenilor specializati spre limba comuna fie prin incalcarea marcilor lor diastratice. Vorbitorii sunt constienti ca prin incalcarea marcilor diastratice se exprima un sens nou redat adesea in scris prin ghilimele . Aceasta "migrare" a termenilor tehnico-stiintifici spre uzul comun a fost semnalata de E. Coseriu (1985) ca fiind o caracteristica a limbilor moderne.

In aceasta situatie se afla termeni medicali (colaps, infuzie, terapie), din biologie (adaptare, celula, centru, asociatie), termeni din militarie (conflict, front, garda, ordin, campanie), medicina (imunitate, incompatibilitate, apatie), sau din matematica (centru, grup, raport) sunt frecvent utilizati in (con)texte social-politice. Trebuie sa tinem seama ca in terminologia politica sensurile specializate se exprima numai prin sintagme specializate. Cel mai frecvent context este constituit dintr-o sintagma nominala, in care diferite substantive se combina cu adjectivul politic: capital politic, cartel politic, algoritm politic, contract politic, dialog, decizie politica, actiune politica, alternanta politica. O frecventa mare  au si sintagmele de acelasi tip in care determinantul este adjectivul social : clivaj social, contract social, control ~, baza sociala, atractie sociala, polarizare sociala, indicatori sociali.

Un alt aspect particular in caracterizarea lexicului specializat se refera la transferul termenilor din diferite domenii in terminologia politica prin metafora.[22] (cartografiere electorala, climat politic, bloc parlamentar, celula de criza, polarizare social-politica, echipa guvernamentala s.a.).

Faptele de dinamica semnantica actuala pe care urmeaza sa le discutam pun in evidenta modificarile produse in societatea romaneasca, modificari ce au constituit interesul a numeroase cercetari actuale.[23] Exemplele, din romana actuala utililizate in presa scris si vorbita , ce vor fi discutate mai jos sunt conditionate de incalcarea contextelor obisnuite pentru exprimarea sensului specializat, transferul marcii diastratice neavand nici o eficienta in comunicare. Atunci cand sensul denotativ este cunoscut si transferul stilistic este perceput ca un factor de expresivitate, noul sens se impune in limba. Iata cateva exemple: bazin din fr. bassin este intalnit mai ales in sintagma bazin electoral. De la sensurile proprii ("1 Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului, 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu, din DEX) s-a ajuns la valoarea figurata de "arie geo-politica in care predomina anumite orientari electorale": "aici este un bazin electoral unde valorile liberale sunt apreciate"(Cotidianul, 10.03.2003, p.4). A derula (din fr. derouler) de la sensul propriu "a desfasura ceva rulat" a ajuns la "a trece in revista" apoi "a se desfasura, a se succede" (pastrand modelul presei franceze).In mod surprinzator si suparator uzurpa locul altor verbe, devenind aproape un cliseu : "noile proiecte vor fi derulate"(EZ,10.01.2006 ), "derularea noilor programe ce vor facilita integrarea Romaniei"(N, 10.01.2006). Pachet, din fr. paquet, germ. Paket, definit drept "Ansamblu de piese identice, legate intre ele, folosit intr-un sistem tehnic" este inregistrat de NDN si ca "set, multime de probleme, legi etc " transformare semantica realizata sub influenta engl packet: "noul pachet de legi/legislativ se dezbate azi" (EZ, 15.01.2006) .Algoritm, din fr. algorithme este definit ca "Sistem de reguli, simboluri si operatii pentru efectuarea de calcule" si-a modificat sensul in limbajul social-politic "distribuire a functiilor de conducere in concordanta cu rezultatele alegerilor si cu intelegerile dintre partide":"actualul algoritm politic"(EZ,4.05.2005); intelesul se pastreaza si pentru adjectivul algoritmic :"targuiala algoritmica, din care putea iesi un ministru" (A, 4,01,2001) Transpatenta, transparent sunt termeni utilizati frecvent in contexte social-politice in ultima vreme "in ultima vreme in politica se pune accentul pe transparenta (22, nr.660, 2002). Initial "proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente" mod de lucru, principiu al unor conducatori sau organe conducatoare de a face cunoscuta public, in permanenta, intreaga lor activitate. (<fr. transparence)": " se doreste asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice" (Curentul, nr 51, 2003)

Numeroasele mutatii semantice din presa contemporana, desi mai greu de sesizat de catre vorbitorii nespecialisti, au atras multa vreme atentia lingvistilor care au discutat atat aspectele lor pozitive (varietate la nivelul stilistico-semantic, rafinare a vocabularului, sincronizare cu limbile de circulatie s.a) cat si cele negative (ambuguitate, nonsens, cliseizare, etc.)

In ceea ce priveste accesibilitatea valorilor semantice recente (pentru termenii tehnico-stiintifici) am retinut urmatoarea precizare: "decodarea si impunerea noilor sensuri depind in mod esential de contextele lingvistice si extralingvistice in care apar, altele decat cele proprii termenului respectiv. Se creeaza o contextualizare specifica noului sens, iar termenul tehnico-stiintific isi pierde caracterul independent de context ti implicit, monoreferential.[26]" In plus aca avem in vedere teza coseriana ce afirma ca limba exista numai ca tehnica a vorbirii imbinand factorii de omogenitate si intersubiectivitate cu varietatea si creativitatea , atunci studiul faptelor de dinamica din domeniul stiintelor politice intereseaza atat sub aspectul diacroniei cat si ca maniera de impunere a unor schimbari la nivelul limbii. Reflectarea acestor schimbari, pornind de la texte ce reprezinta sistemul (functionarea limbii) in noile editii ale dictionarelor justifica circuitul vorbire-limba-vorbire preconzat de Coseriu.

Referinte bibliografice:

Avram, Mioara (1999) - Comentarii lingvistice despre politica si probleme conexe, in "Limba romana", XLVII, 3-4, p. 181-191

Avram, Mioara (1998) - Noutati reale si noutati aparente in vocabularul romanesc actual, in Limba si literatura, vol I

Bidu-Vranceanu, Angela (coord.)(2001), Lexic stiintific interdisciplinar, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti

Bidu-Vranceanu, Angela (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Ed. Universitatii din Bucuresti

Bidu-Vranceanu, Angela (2000) - Lexicul social-politic, precizari semantice si contextuale, in "Revista romana de comunicare si relatii publice", 2-3, p. 87-95

Bidu-Vranceanu, Angela (1997) - Dinamica sensurilor in romana actuala, in "Limba si literatura", vol III-IV, p. 39-45

Bidu-Vranceanu,Angela, Ene,Claudia, Dumitresc Maria, Vranceanu ,Alexandra (1997) - Terminologiile stiintifice- delimitari, modalitati de abordare, caracteristici, Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XLVI

Bidu-Vranceanu, Angela (1995) - Dinamica vocabularului romanesc dupa 1989. Sensuri "deviate" ale termenilor tehnico-stintifici, in "Limba si literatura", vol I, p. 38-45

Bidu-Vranceanu, Angela (1990) - Relatiile dintre limbajele tehnico-stiintifice si limbajul literar standard, in Limba si literatura, 3-4

Bidu-Vranceanu, Angela (1978) - Observatii priviind metodele de cercetare a lexicului social politic, Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XXVII

Bogza- Irimie, Rodica (1978) - Emitator-Receptor in textile politice din timpul revolutiei de la 1848, in Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XLVII

Coseriu, Eugen ( El Hombre y su lenguaje .Estudios de teoria y metodologia linguistica,Madrid Editorial Gredos

Coseriu, Eugen (1996)-Limbaj si politica, Revista de lingvistica si stiinta literara, nr 5,p 10-27

Coseriu, Eugen (1997)- Sincronie, diacronie si istorie. Problema schimbarii lingvistice, versiune in limba romana de N. Saramandu, Bucuresti, Editura Enciclopedica

Coseriu, Eugen (2004)-Teoria limbajului si lingvistica generala- cinci studii, editura Enciclopedica, Bucuresti

Coteanu, Ion (1990- a) - Terminologi tehnico - stiintifice. Aspecte. Probleme, in " Limba romana", XXXIX, nr 2

Coteanu, Ion (1990- b) - Despre popularizarea termenilor tehnico-stiintifici, in " Limba romana", XXXIX, nr 3

Coteanu, Ion (1978) - Un model analitic al limbajului social - politic, , in Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XLVII

DEX₂ = Dictionarul explicativ al limbii romane. Academia Romana, Institutul de Lingvistica " Iorgu Iordan ", editia a II-a, Bucuresti, Univers Enciclopedic, 1996.

Forascu, Narcisa (1978) - Aspecte ale aplicarii metodelor semnaticii moderne la studiul lexicului social-politic din secolul al XIX-lea, Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XLVII

MDN = MARCU, Florin, Marele dictionar de neologisme, Bucuresti, Saeculum, 2000.

NDN = MARCU, Florin, Noul dictionar de neologisme, Bucuresti, Editura Academiei, 1997

Slama -Cazacu, Tatiana (2000) - Stratageme comunicationale si manipularea, Iasi, Editura Polirom

Stoichitoiu- Ichim, Adriana (2001) - Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica, influente, creativitate, Bucuresti, Editura All

Seche, Mircea (1978) - Aspecte ale lexicului politic in lexicografia romaneasca de la jumatatea secolului al XIX-lea, , in Analele Univesitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, an XLVII

Stoichitoiu- Ichim, Adriana (2004) - Strategii lexico-semantice in discursul politic actual, in Pana-Dindelegan, Gabriela (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii romane actuale,Bucuresti, EUB

Stoichitoiu- Ichim, Adriana (2003) - Observatii privind semantismul termenului lider in romana actuala, in Analele Univesitatii Bucuresti, in Limba si literature romana "

Stoichitoiu- Ichim, Adriana (2002) - Influenta limbii engleze in terminologia politica a romanei actuale, in Aspecte ale dinamicii limbii romane actuale, vol 2, Ed. Universitatii din Bucuresti, p. 299-323