Importanta economica a IMM-urilor si participarea lor redusa pe piata interna ca urmare a obstacolelor referitoare la impozitarea companiilor

Importanta economica a IMM-urilor si participarea lor redusa pe piata interna ca urmare a obstacolelor referitoare la impozitarea companiilor[1]

La nivelul Uniunii Europene exista peste 24 de milioane de IMM-uri, comunitate care reprezinta 99,8% din totalul intreprinderilor si asigura 66% din totalul angajatilor mediului privat. In aceasta categorie a IMM-urilor, microintreprinderile se afla pe pozitia fruntasa, cu o pondere de 91,3% din totalul intreprinderilor. Ca urmare a acestor realitati, se poate concluziona faptul ca IMM-urile detin un rol important pe linia coeziunii sociale si a cresterii economice, astfel incat se impun masuri rapide pe linia revigorarii acestui sector de activitate atat de amplu. Pe ansamblul economiei Uniunii Europene, se considera ca IMM-urile ofera, in comparatie cu intreprinderile mari, o crestere superioara a gradului de ocupare a fortei de munca, fapt care a determinat cautarea de solutii de catre Comisia Europeana in vederea eliminarii dificultatilor intampinate de primele.

Numeroase studii[2] au demonstrat faptul ca exista o corelatie pozitiva intre dezvoltarea economica, pe ansamblu, si cresterea importantei IMM-urilor la nivelul Uniunii Europene. In masura in care Romania va reusi pe diferite canale sa propulseze aceste categorii de intreprinderi, mediul de afaceri din tara noastra va deveni mai puternic, putand fi considerat pe buna dreptate un magnet pentru investitorii straini, si de ce nu chiar IMM-uri straine care opteaza pentru internationalizare in contextul politicii europene "Think Small First" . Corelatia are la baza "canalele" noi pe care a fost indreptata energia IMM-urilor:

IMM-urile, deoarece actioneaza adesea pe piete-nisa, isi caleaza intregul potential de cercetare-dezvoltare pentru dezvoltarea unor produse si servicii noi aferente acelor domenii. Ulterior este convenabila atat pentru IMM-uri, cat si pentru intreprinderile mari achizitionarea respectivei tehnologii de catre cei din urma;

IMM-urile au un impact pozitiv asupra concurentei de pe piata statului gazda, mai ales in termeni de specializare a factorului munca;

IMM-urile contribuie la diversificarea pietelor pe care actioneaza, intrucat produsele si serviciilor lor, chiar si obiectul de activitate se confunda adesea cu factorul de noutate. Acest concept de inovatie determina si o cresterea a productivitatii pe ansamblul economiei, tehnologii care initial erau doar apanajul intreprinderilor puternice, devenind in timp accesibile la scara larga.

La nivelul Uniunii Europene, aceste intreprinderi desfasoara activitati cu precadere pe pietele interne, astfel incat se impune extinderea si peste granitele statului membru. Pentru a ne forma o opinie trebuie subliniat faptul ca doar 3% din IMM-urile stabilite in Uniunea Europeana desfasoara activitati transfrontaliere.

Ca urmare a acestor trasaturi ale IMM-urilor, Comisia Europeana a trecut la o politica menita a conferi acestor agenti economici tot sprijinul necesar pentru dezvoltare, politica cunoscuta si sub denumirea "Think Small First". Aceasta politica este gandita in stransa legatura cu obiectivele asumate prin programul Lisabona[4], pe linia intaririi capacitatii de mentire pe piata, asigurarii unui trend crescator, crearii de noi locuri de munca si deschiderii de noi canale de dialog cu toti cei implicati.

Ca o trasatura generala, IMM-urile care au statutul de "societate mama", detin aproximativ 2.82 subsidiare, acestea din urma fiind localizate cu precadere in tarile invecinate statului membru al societatii mama.

In afara de concurenta pe piata interna a statului membru in cauza, implicarea pe Piata Comuna ar conduce la o concurenta acerba din care s-ar putea profita[5], inclusiv pentru dobandirea unei pozitii mai puternice in statul membru de resedinta.

Date fiind aceste caracteristici, pare logica implicarea mai multor factori de decizie in furnizarea de solutii pentru eliminarea piedicilor care se regasesc pe trendul ascendent al IMM-urilor. In acest sens, Comisia Europeana a subliniat in dese randuri multitudinea de deficiente generata de existenta a 27 de sisteme fiscale diferite, situatii care au determinat cresteri ale costurilor administrative, imposibilitatea exceptarii de la impozitare a unei parti din profit pe baza pierderilor inregistrate de grup in alte tari unde acesta opereaza. Comisia Europeana a subliniat importanta rezolvarii problemelor transfrontaliere, indeosebi cele fiscale.

Totusi, practica actuala a Uniunii Europene a surprins cu precadere dificultatile pe linie fiscala cu care se confrunta indeosebi intreprinderile mici si mijlocii. Chiar daca acestea sunt identice atat pentru intreprinderile mari, cat si in cazul IMM-urilor, ele afecteaza preponderent ultima categorie, ca urmare a dimensiunilor reduse, resurselor limitate si consultantei fiscale modeste. Acestea sunt:

Cresterea costurilor administrative. Chiar Comisia Europeana a subliniat faptul ca este extrem de dificil sa tratezi simultan cu 27 de sisteme fiscale care prezinta inca diferente importante. De asemenea, cu cat dimensiunea agentului economic este mai redusa, cu atat aceste costuri au un efect mai ridicat asupra situatiei operatorului. Astfel s-a demonstrat ca aceste costuri sunt invers proportionale in raport cu dimensiunea firmei, sarcina fiscala inregistrand valori ingrijoratoare in cazul intreprinderilor mici si mijlocii. Asociatia Europeana a IMM-urilor si micilor intreprinzatori a subliniat faptul ca aceste costuri administrative raportate la dimensiunile afacerii sunt de 100 de ori mai mari in cazul IMM-urilor decat al intreprinderilor mari. Partea riscanta din acest punct de vedere rezida in riscul major de insolventa datorat supradimensionarii acestor costuri. Din punct de vedere matematic, regresiile econometrice au demonstrat ca aceste costuri aferente atat impozitarii activitatii agentului economic, cat si raportarii taxei pe valoarea adaugata se afla intr-o corelatie pozitiva si puternica cu dimensiunea companiei, totusi valorile inregistrate la nivelul IMM-urilor sunt ridicate. Continuand pe aceeasi linie, s-a demonstrat ca IMM-urile care isi deschid subsidiare in strainatate se confrunta cu o serie de costuri administrative suplimentare, care cresc odata cu numarul de astfel de unitati detinute in afara granitelor statului membru de resedinta;

Inexistenta posibilitatii sau disponibilitatea limitata de preluare transfrontaliera a pierderilor, de compensare a lor, in cazul companiilor multinationale. Acest element fiscal nu doar ca impieteaza asupra infiintarii de sedii in alte state membre, dar in plus, odata ce toate demersurile de a activa pe o piata au fost finalizate, dificultati suplimentare apar si din punct de vedere al limitelor impuse pentru accesarea de fonduri, pas important in dezvoltarea ulterioara a companiei. Aceste pierderi apar de obicei la inceputul activitatii, cu precadere in cazul intreprinderilor de mici dimensiuni, cum este cazul IMM-urilor. Spre deosebire de acestea din urma, intreprinderile mari reusesc adeseori sa reporteze pierderile, prin intermediul metodele de "transfer pricing", luand in calcul profiturile inregistrate la nivelul grupului international, tehnici fiscale care in general nu sunt la indemana IMM-urilor. In plus, IMM-urile sunt in general reprezentate de afaceri de familie. Spre deosebire de impozitarea companiilor, in cazul acestor IMM-uri apar probleme cum ar fi cele legate de transferul dreptului de proprietate. Comisia Europeana a atras atentia in numeroase randuri asupra impedimentelor care pornesc de la statutul legal al unicului proprietar in ceea ce priveste masa succesorala a IMM-urilor.

Aceste elemente coroborate si cu trasaturile specifice fiecarui sistem fiscal (trasaturi care pe alocuri tind sa favorizeze actorii nationali ai pietei in detrimentul celor straini), au constituit motive temeinice pentru IMM-uri de a evita implicarea in activitati transfrontaliere. Chiar daca aceste aspecte legate de posibilitatea redusa sau imposibilitatea consolidarii pierderilor si costurile administrative reduse au o relevanta deosebita, acestea, dupa cum am precizat anterior nu sunt si unicele care influenteaza. La nivelul pietelor nationale, multe state membre aplica diferite facilitati fiscale sau chiar scutiri fiscale pentru liberii intreprinzatori sau IMM-urile interne. Ori in aceste conditii, in care nu doar ca nu se inlatura obstacolele fiscale majore, dar in plus se acorda si un "avans fiscal" competitorilor, este evident ca ecartul existent la un anumit moment dat intre IMM-urile straine si cele interne se majoreaza artificial, primele intreprinderi fiind puse intr-o situatie delicata.

Ca urmare a acestor dificultati (desi analiza poate fi extinsa si la alte obstacole inerente), participarea intreprinderilor mici si mijlocii in cadrul pietei comune este inca restransa. Aceasta constatare nu trebuie sa treaca neobservata, deoarece chiar daca intreprinderile mici si mijlocii sunt de o mai mica anvergura in comparatie cu celelalte companii, prin luarea lor in calcul s-ar obtine atat o crestere economica, cat si o reducere a somajului.

Daca in alte domenii de activitate, politicile aplicate au avut in vederea armonizarea diferitelor masuri aplicate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, fiscalitatea ramane singurul mare obstacol in calea extinderii IMM-urilor. O masura menita a stimula expansiunea transfrontaliera a intreprinderilor mici si mijlocii ar trebui, in primul rand, cautata pe linie fiscala.

Ca urmare a multitudinii de dificultati intampinate atat cu posibilitatea limitata de reportare tranfrontaliera a pierderilor, cat si cu diminuarea costurilor administrative in alte state membre, IMM-urile fie se abtin de la a dezvolta afaceri si in afara granitelor, fie suporta posibilele consecinte ale extinderii lor. Formele de manifestare in cazul primei situatii sunt adesea fie de refuz de a se implica in comertul inter-tari, fie de alegere in exclusivitate a pietei interne, chiar daca aceasta este in termeni economici inferioara. In ceea ce priveste a doua tendinta, riscul asumat este clar, fiind vorba de o probabilitate mai mare de insolventa.

Aceasta problema fiscala a ramas cam ultima de rezolvat, astfel incat toata atentia este indreptata spre masurile care urmeaza sa fie adoptate pe aceasta linie. Tendinta actuala consta in adoptarea unei strategii cu dublu impact (pe doua planuri):

a)     Masuri pe termen scurt, menite a elimina problemele de detaliu care se ivesc in activitatile transfrontaliere;

b)     Masuri pe termen lung, care ofera solutii pentru toate dificultatile aparute si care acopera un cadru general.