Impozitarea veniturilor persoanelor fizice. Cai de optimizare a prevederilor fiscale.

Sistemul fiscal este complex, fapt care determina costuri administrative ridicate. Detalierea pe mai multe tipuri de venituri este normala daca privim in ansamblu problemele statului care in afara de a colecta venituri, este obligat sa se foloseasca de aceste parghii pentru a regla din mers disfunctionalitatile sistemului.

Paradoxuri pot aparea cu regularitate in aceste tehnici fiscale, un astfel de caz fiind acordarea in paralel a unor facilitati fiscale pentru cei care economisesc coroborate cu credite fiscale pentru creditele de consum. Altfel spus, pe de o parte se incurajeaza economisirea, iar pe de alta parte se militeaza pentru contractarea de credite.

Exemplele nu se opresc neaparat aici, o alta situatie fiind incurajarea persoanelor cu venituri reduse in demersul lor de a participa la scheme de asigurari de sanatate, desi acestea fac in paralel obiectul unui impozit pe asigurari.

Influenta impozitarii asupra gradului de ocupare al fortei de munca depinde de modalitatea de perceptie a angajatorului. Daca aceste costuri sunt incluse in cheltuielile agentului economic, costurile cu forta de munca vor creste, iar cererea pe aceasta piata va inregistra scaderi. Pe de alta parte, daca aceste costuri determina diminuarea salariului net, oferta de munca va fi aceea care se va situa pe un trend descrescator.

Transmiterea acestor costuri in ciclul de productie a bunului tine cont adesea si de nivelul de concurenta inregistrat pe respectiva piata. Daca piata este caracterizata printr-un grad mare de concentrare, transferul acestor costuri in pretul bunului in cauza este mai probabil decat in cazul pietelor caracterizate printr-o concurenta acerba. Este evident daca ne gandim ca pe o piata dezvoltata, cu multi competitori puternici, cresterea cheltuielilor prin suportarea suplimentara a acestor costuri cu forta de munca este exact ultimul deziderat.

Cadrul legal al impozitelor anticipate platite in timpul anului este obligatoriu sa fie reformulat deoarece cheltuielile administrative imense se datoreaza intr-o buna masura si sistemului deficitar care conduce la foarte multe rambursari de sume, nu neaparat ca valoare, cat mai ales ca volum. Un simplu exemplu pe cazul Romaniei este cel al impozitarii veniturilor din drepturi de autor.

In cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala, venitul net se deter­mina ca diferenta intre venitul brut, suma cheltuielilor forfetare si a contributiilor obligatorii platite potrivit legii:

Venit net = venit brut - cheltuieli forfetare - contributii obligatorii

Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuala reprezinta totalitatea inca­sarilor in bani si/sau echivalentul in lei al veniturilor in natura realizate din drepturi de proprietate intelectuala.

Cheltuielile forfetare se determina prin aplicarea unei cote procentuale asupra venitului brut.

Tabelul 1.6. Cheltuielile forfetare pentru venituri din drepturi de autor in Romania[1]

Presupun cazul unei persoane fizice care obtine in cursul anului 2007 venituri din drepturi de autor privind operele literare 2.000 lei. Aceasta nu obtine alte categorii de venituri, supuse contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, deci va datora si contributia in cuantum de 6,5% din venitul brut, adica 2.000 x 6,5% = 130 lei.

Impozitul anticipat si retinut la sursa este:

2.000 * 10% = 200 lei

Pana la 15 mai 2008, contribuabilul trebuie sa depuna Declaratia 200, pe baza careia i se vor calcula:

Cheltuielile forfetare 2.000 x 40% = 800 lei.

Venitul net este de 2.000 - 800 - 130 = 1.070 lei

Impozitul aferent = 16% x 1.070 = 171,2 lei.

Deoarece impozitul anticipat (200 lei) este inferior celui care ar fi trebuit platit pe baza venitul net (171,2 lei) rezulta o diferenta de 28,8 lei care va trebui returnata contribuabilului.

In acest moment se pune intrebarea care este logica acestei spete, deoarece 10% (impozit anticipat) reprezinta intotdeauna mai putin decat 9,6% (16% din 60%) sau 8% (16% din 50%)[2]. Chiar daca statul incaseaza anticipat sume mai mari, diferenta este redusa, iar costurile administrative de rambursare pot sa transforme aceasta actiune intr-una ineficienta. In plus nu am luat in considerare aspectele legate de intarzieri. La nivelul Uniunii Europene daca exista diferente intre sumele platite anticipat, respectiv cele finale determinate pe baza veniturilor efectiv realizate si nu sunt efectiv virate de debitor in decursul a 15 luni de la finele anului respectiv, atunci se percepe o dobanda penalizatoare de 0,5% pe luna, indiferent daca diferentele sunt in favoarea contribuabilului, respectiv administratiei fiscale.

Retinerea la sursa trebuie considerata un factor pozitiv pentru dezvoltarea mediului de afaceri din orice tara, deoarece ingradirea evaziunii fiscale va avea efecte pozitive pentru contribuabilii care constientizeaza normalitatea indeplinirii obligatiilor fiscale.

Perceptia negativa este amplificata de multe ori de sistemul complicat necesar a fi inteles in cazul rambursarilor, dar si in plus solicitarile complexe privind documentele justificative pentru astfelde actiuni. In acest caz depinde si de modul de impunere in cazul veniturilor anticipate. Daca acesta este pe cote forfetare, suspiciunile administratiilor fiscale ar trebui sa fie mai reduse (exemplul anterior). Simplificarea trebuie gandita pe fiecare impozit in parte. Daca este sa continui pe aceeasi linie a exemplelor, tot in cazul Poloniei, rambursarea de TVA se baza pe un formular cu nu mai putin de 105 campuri de completat.

In Franta, spre deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene, impozitul pe venit nu este platit sub forma retinerii la sursa, ci se plateste in trei rate lunare egale in anul urmator. Totusi, daca se doreste, se poate aplica si sistemul care exista actualmente in Romania[3].

Castigurile de capital se impoziteaza sub doua forme. Fie se includ in profitul impozabil, fie se impoziteaza separat cu o cota fixa. Exista mai multe forme sub care se prezinta aceste castiguri, in raport cu obiectul care le genereaza:

• Tranzactionarea de titluri de valoare (actiuni si obligatiuni). Cota este de 16%, la fel ca si in cazul Romaniei, dar se percep suplimentar contributii sociale obligatorii de 11%
• Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Si in acest caz sunt vizibile diferentele intre cele doua sisteme. Franta impoziteaza cu 16% venitul rezultat din vanzarea imobilelor, dar numai daca vanzarea se face contra unei sume mai mari de 15.000 euro, iar spatiul a fost detinut pentru mai putin de 15 ani. In Romania impozitul se percepe indiferent de vechime si valoarea tranzactiei, chiar daca cota este mai redusa si in plus nu percep acele contributii sociale obligatorii.

Austria este de asemenea un punct de reper pentru practica fiscala romaneasca. Venitul brut anual din salarii este defalcat in 14 parti egale, aferente celor 12 luni si in plus un salariu pentru concediu si unul de Craciun (similar celui al treisprezecelea salariu din Romania). Daca cele 12 salarii lunare se impoziteaza la sursa prin aplicarea cotei corespunzatoare transei de venit, cele doua au drept cota 6%. In aceste conditii, angajatii nu ar mai fi tentati sa lucreze la negru, fapt care implicit ar genera venituri mai mari si pentru stat.

Germania a adoptat sistemul globalizarii, in sensul in care se impun veniturile obtinute de persoanele fizice din sapte surse: salarii, investitii, rente si redevente, agricultura si activitati forestiere, comert, activitati independente, alte venituri. Pentru fiecare din cele sapte surse se determina un venit net, ca diferenta intre venitul brut si cheltuieli, pentru ca in final cele sapte surse sa se insumeze. Din acest moment insa, diferentele intre acest sistem si cel care a fost utilizat in Romania pana nu de mult sunt semnificative, deoarece mai exista si alte deduceri pana la obtinerea efectiva a venitului impozabil.

Tratatele de evitare a dublei impuneri sunt de asemenea importante. De exemplu contribuabilul german care plateste dividende sau redevente este in general obligat sa retina impozitul la sursa, prin aplicarea unei cote majorate. Nerezidentii insa pot solicita fie un certificat de exceptare de la aceste prevederi, fie rambursarea impozitului retinut peste cota normala stipulata in aceste tratate.

Intotdeauna, in aceste situatii, se va tine cont de prevederile Directivei privind dobanzile si divindendele, care precizeaza faptul ca daca aceste sunt platite catre o companie asociata din Uniunea Europeana, aspect care dupa 1 ianuarie 2007 ne intereseaza si pe noi nu se pot percepe impozite prin retinere la sursa indiferent de natura venitului.

Un loc important in impozitarea veniturilor persoanelor fizice este detinut de pensii. Daca in situatia Romaniei venitul neimpozabil este de 900 de lei, pentru Slovacia suma ajunge la 800 de euro, iar in cazul cetatenilor din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord pentru participarea la fonduri de pensii se acorda deducere fiscala in limita a 3.600 lire sterline. Chiar daca suma scutita este insemnata, in cazul contributiilor la astfel de scheme care depasesc 215.000 lire sterline se impune o cota de impozitare de 40%. In plus indiferent de sumele platite, pensia viagera este scutita de impozitare daca se incadreaza la nivelul intregii sume in limita a 1.800.000 lire sterline. Peste aceasta suma se va percepe o cota de 25%, iar daca suma se retrage integral cota devine 55%.

Pe aceasta linie a spectrului fiscal care afecteaza fondurile de pensii se regaseste si directiva europeana pentru fondurile de pensii. Criteriile dupa care actioneaza aceasta sunt:

EET (contributiile sunt scutite, veniturile si castigurile de capital ale fondului de pensii scutite, beneficiile se impoziteaza);

ETT (contributiile sunt scutite, veniturile si castigurile de capital ale fondului de pensii se impun, beneficiile se impoziteaza).

Cu alte cuvinte, contributiile atat ale angajatorului, cat si ale angajatului sunt cheltuieli deductibile, rezultatele investitiilor efectuate de fondurile de pensii sunt scutite (mai putin in Danemarca, Italia si Suedia), in timp ce la final beneficiile dupa cum am subliniat si pe cazul Marii Britanii constituie baza impozabila sub forma veniturilor persoanelor fizice.

La nivelul Uniunii Europene tendinta ca deducerea fiscala sa nu se accepte in cazul contributiilor platite catre fonduri din alte state membre a fost combatuta si pe baza cazurilor prezentate Curtii Europene de Justitie s-a decis ca statele membre nu au dreptul sa restrictioneze libertatea de furnizarea a serviciilor si libera miscare a lucratorilor prin refuzul de acordare a facilitatilor fiscale cuvenite in cazul contributiilor efectuate in alte state membre.

Impozitarea veniturilor din dobanzi

In domeniul impozitarii persoanelor fizice singura directiva adoptata s-a referit la impozitarea veniturilor din dobanzi , scopul ei fiind evitarea dublei impuneri a acestora. Directiva isi propune sa asigure impozitarea veniturilor din dobanzi platite de un platitor dintr-un stat membru catre un beneficiar individual dintr-un alt stat membru conform legislatiei ultimului stat membru. Pentru realizarea acestui obiectiv statele membre vor aplica un sistem automat de schimbare a informatiilor.

Pentru a intelege sfera de aplicare a acestei directive, trebuie sa clarificam notiunea de plata de dobanda. Astfel, conform directivei, plata de dobanda reprezinta dobanda platita sau creditata intr-un cont legata de creantele de orice fel, fie ele garantate sau nu, purtatoare de drept de participare la profiturile debitorului sau nu, si, in special, venituri provenind din obligatiuni de stat, obligatiuni si titluri pe termen lung emise de companii, inclusiv primele si premiile atasate unor astfel de obligatiuni sau titluri pe termen lung.

Sistemul de schimbare a informatiilor presupune doua aspecte:

a)     furnizarea de informatii de catre societatea platitoare a venitului. In cazul in care beneficiarul unui astfel de venit este rezident intr-un stat membru diferit de statul membru in care se afla societatea platitoare, aceasta din urma trebuie sa transmita autoritatatii fiscale din statul sau informatii de tipul: identitatea si rezidenta beneficiarului, numele si adresa societatii platitoare, numarul de cont al beneficiarului sau, acolo unde acesta nu este posibil de cunoscut, identificarea creantei si informatii referitoare la dobanzile platite.

b)     Sistemul automat de schimb al informatiilor. Acest sistem presupune ca autoritatea fiscala din statul membru unde societatea platitoare isi are sediul sa anunte, in cel mult sase luni de la data incheierii anului fiscal, informatiile mentionate mai sus autoritatii fiscale din statul membru unde isi are domiciliul beneficiarul dobanzii.

Si in acest caz al impozitarii dobanzilor, statele membre isi pun amprenta. Astfel in Grecia nu se aplica retinerea la sursa pentru platile de dobanzi catre nerezidenti[5]. Tratatele de evitare a dublei impuneri sunt cele care specifica intotdeauna pozitia fiecarei tari in raport cu aceasta chestiune, cazuri posibile fiind:

dobanda se impoziteaza doar in statul gazda sau sursa a venitului (India);

dobanda se impoziteaza doar in statul de resedinta (Marea Britanie, Austria).

Unele dintre tratate acorda exceptari pentru dobanzile platite de catre autoritatile publice, aceasta fiind o metoda de atragere a investitiilor in respectivele sectoare.

Impozitarea veniturilor din dividende

Un sistem fiscal competitiv nu inseamna doar cote reduse de impozitare. Competitivitatea se traduce de multe ori printr-un grad inalt de eficienta, transparenta si lipsa a distorsiunilor. In plus, se poate alege un sistem care sa nu impoziteze investitiile si castigurile de capital decat o singura data, chiar daca acestea sunt transferate de la persoane juridice catre persoane fizice. Astfel impozitarea dividendelor la nivelul persoanelor fizice poate fi evitata prin impozitarea o singura data la nivelul companiilor. Prin urmare, cota de impozitare a investitiilor scade. Una dintre tarile cu o politica foarte eficienta in acest domeniu este Slovacia, care dupa am precizat anterior este pe lista de posibile locatii pentru marile companii (Volkswagen). Cota de impozitare a profitului este 19%, aceasta fiind si cota de impunere a investitiilor ca urmare a exceptarii acordate in cazul dividendelor.

Sisteme de impozitare a dividendelor in statele membre ale UE

A. Sistemul clasic

In cadrul acestui sistem societatea comerciala este vazuta ca o entitate complet separata de actionarii sai prin intermediul statutului sau de persoana juridica de sine statatoare. Ca urmare, in sistemul clasic se procedeaza astfel:

se impoziteaza intreg profitul obtinut de societatea comerciala;

partea din profit distribuita ca dividend este considerata ca facand parte din venitul global al actionarului si ca urmare se va impune cu rata marginala de impozitare aferenta transei de venit corespunzatoare venitului obtinut.

Prin urmare, sistemul clasic genereaza o dubla impunere economica deplina.

B. Sistemele separate

In cadrul sistemelor separate profiturile unei companii sunt supuse impozitului pe profit, insa dividendele primite de contribuabilii individuali sunt impozitate separat de celelalte venituri ale contribuabilului cu un impozit final. Exista trei tipuri de sisteme separate:

a)     sistemul separat cu cota unica;

b)     sistemul separat cu impunere in transe;

c)     sistemul impozitului pe jumatate din venit.

a) Sistemul separat cu cota unica

In cadrul acestui sistem dividendele primite de investitorii de portofoliu sunt impozitate separat cu o cota proportionala unica. Nivelul acestei cote se situeaza pentru tarile Uniunii Europene intre 15% si 30%, mult sub rata marginala de impozitare aferenta ultimei transe de impozitare a venitului care are o valoare intre 40% si 60%.

Regula de constructie a unui astfel de sistem este ca presiunea fiscala totala generata de impozitul pe profit si impozitul pe dividende sa fie egala cu rata marginala de impozitare aferenta ultimei transe de impozitare a venitului. Astfel, daca un intreprinzator individual ar dori sa aleaga intre a-si desfasura activitatea independent (obtinand deci venituri din activitati independente) si a-si infiinta o firma in care sa fie asociat unic impactul fiscalitatii ar fi zero. Precizam insa ca aceasta neutralitate fiscala s-ar realiza numai in cazul in care intreprinzatorul independent ar realiza suficiente venituri pentru a se incadra in ultima transa de impozitare a venitului. Daca insa veniturile sale nu s-ar fi incadrat in aceasta transa, ci intr-o transa inferioara, presiunea fiscala generata de impozitul pe venitul ar fi mai mica decat presiunea fiscala totala generata de impozitul pe profit cumulat cu impozitul pe dividende.

Ca urmare, un asemenea sistem il va incuraja pe intreprinzatorul individual sa desfasoare activitati independente atata timp cat veniturile obtinute se incadreaza sub ultima transa de impozitare a venitului. In momentul in care contribuabilul atinge ultima transa de impozitare va deveni indiferent intre a continua ca intreprinzator individual sau a-si infiinta o societate comerciala in care sa fie asociat unic.

Sistemul separat cu cota unica are avantajul de a asigura o presiune fiscala totala a impozitului pe profit si impozitului pe dividende mult mai mica decat in cazul sistemului clasic, indiferent de transa de impozitare in care se situeaza individul din punct de vedere al venitului, iar pentru cei din transa superioara de venit dubla impunere economica se evita complet.

b) Sistemul separat cu impunere in transe

In cadrul acestui sistem impozitarea dividendelor se face tot separat insa pe baza unor transe de venit si nu pe baza unei cote unice.

Pentru respectarea neutralitatii fiscale a sistemului de impunere, constructia unui sistem separat cu impunere in transe trebuie sa ia in considerae doua elemente:

numarul de transe sa fie egal cu numarul transelor de impunere a venitului;

pentru fiecare transa de venit presiunea fiscala totala a impozitului pe profit si impozitului pe dividende sa fie egala cu presiunea fiscala a impozitului pe venit.

Acest sistem constituie o imbunatatire a celui cu cota unica intrucat neutralitatea fiscala este completa: si pentru cei cu venituri mici si pentru cei cu venituri mari, intrucat, indiferent de transa de venit in care s-ar situa, contribuabilului ii este indiferent din punct de vedere fiscal daca desfasoara o activitate independenta sau isi infiinteaza o firma proprie, presiunea fiscala suportata fiind aceeasi.

c) Sistemul impozitului pe jumatate din venit

Acest sistem presupune impozitarea numai a jumatate din volumul dividendelor obtinute, insa cu aceeasi rata de impozitare aplicabila in cazul impozitului pe venit. Si in cazul acestui sistem se poate obtine neutralitatea fiscala, insa aceasta depinde de ratele specifice utilizate pentru constructia sistemului fiscal.

C. Sistemul imputational

La baza sistemului imputational sta o abordare de tip destinatie in care societatea comerciala este considerata a fi destinatia, iar impozitul pe profit este o plata in avans pentru impozitul pe dividendele actionarilor. Astfel, profitul societatii comerciale se impoziteaza dupa regulile generale. Impozitarea dividendelor insa parcurge urmatorii pasi:

calcularea venitului impozabil adunand la suma dividendelor suma impozitului pe profit platit;

aplicarea cotei de impozit pe venit pentru determinarea impozitului pe dividende;

acordarea unui credit fiscal in suma de pana la 100% din impozitul pe profit platit.

Daca creditul acordat acopera integral suma impozitului pe profit platit, atunci acest sistem garanteaza evitarea dublei impuneri economice si neutralitatea fiscala pentru toti actionarii indiferent de nivelul dividendelor primite.

D. Sistemul scutirii

Acesta este cel mai simplu si comod sistem din punctul de vedere al contribuabilului. In acest caz dividendele sunt scutite de impozit, profitul fiind impozitat numai la nivelul societatii comerciale. Evident, acest sistem genereaza si cel mai scazut nivel de impozitare efectiva a profiturilor.

E. Sistemele aplicabile in statele membre ale Uniunii Europene

Pentru analizarea sistemelor aplicate in statele membre ale Uniunii Europene dividende ce pot fi platite intr-un stat "A"in doua categorii:

a)     dividendele interne, reprezentate de dividende platite de o societate comerciala cu sediul in statul membru "A" unui actionar rezident al aceluiasi stat membru "A";

b)     dividendele externe, in cadrul carora distingem:

dividende platite de o societate comerciala cu sediul in alt stat membru decat statul "A" unui actionar rezident al statului "A", numite dividende importate;

dividende platite de o societate comerciala cu sediul in statul "A" unui actionar rezident al unui alt stat membru al UE, numite dividende exportate.

a) Dividendele interne

In ceea ce priveste sistemele de impozitare a dividendelor interne nu exista o practica comuna Uniunii Europene, sistemele utilizate fiind prezentate in tabelul 1.7.

Tabelul 1.7. Sisteme de impozitare a dividendelor interne aplicate in Uniunea Europeana

Sursa: Comisia Europeana, "Dividend taxation of individuals in the Internal Market", COM(2003) 810 final pag.8

In acest tabel nu sunt incluse Finlanda si Marea Britanie, intrucat ele aplica o combinatie a sistemelor prezentate mai sus. Finlanda combina sistemul imputational cu sistemul separat astfel incat se ajunge la un sistem de scutire. Marea Britanie foloseste un sistem imputational combinat cu un sistem separat cu doua transe de impunere care pentru contribuabilii ce obtin un venit scazut conduce la scutirea de impozit.

Irlanda este singurul stat al Uniunii Europene care aplica sistemul clasic. Insa avand in vedere nivelul scazut al impozitului pe profit (12,5%) dubla impunere economica ce rezulta din aplicarea sistemului clasic are un nivel relativ scazut.

Majoritatea statelor membre ale UE-15 si ale UE-27 aplica sistemul separat de impunere a dividendelor interne, in timp ce sistemul imputational este aplicat doar in Franta si Spania la nivelul UE-15 si in Malta la nivelul UE-25. Exista si trei state in care dividendele sunt scutite de impozit, respectiv Grecia, Estonia si Letonia.

b) Dividendele externe

Conform articolului 14 al Tratatului de la Maastricht care a pus bazele Pietei Comune "piata comuna va cuprinde o suprafata fara frontiere interne in care miscarea libera a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata in conformitate cu prevederile Tratatului." In continuare, articolul 56 al aceluiasi Tratat precizeaza ca "toate restrictiile privind miscarea capitalurilor intre statele membre si intre statele membre si terte state vor fi interzise".

In cadrul Tratatului nu exista o definitie exacta a conceptului de miscare a capitalului, insa avand in vedere ca dividendul este un flux financiar generat de investitia in actiuni, plata dividendelor dintr-un stat membru in alt stat membru este considerata a fi miscare de capital. Astfel, pentru respectarea prevederilor acestui Tratat nu ar trebui sa existe diferente in ceea ce priveste impozitarea dividendelor interne sau externe.

Dividendele importate

Analiza modului de impozitare a dividendelor importate o voi face prin prezentarea diferitelor situatii ce pot aparea prin aplicarea unor sisteme diferentiate pentru dividendele interne si, respectiv, pentru dividendele importate.

A.    In cazul aplicarii sistemului de scutire pentru dividendele interne, Tratatul nu poate fi respectat decat prin acordarea scutirii si pentru dividendele importate. In cazul aplicarii sistemului imputational, acordarea creditului fiscal se face de regula numai pentru dividendele interne, dividendele importate fiind impozitate pe baza sistemului clasic, deci cu cota impozitului pe venit.

B.    Daca se aplica sistemul separat pentru dividendele interne in timp ce pentru dividendele importate se aplica sistemul clasic rezultatul va fi din nou diminuarea dividendului net importat.

Un element ce trebuie luat in considerare in momentul stabilirii mecanismului de impozitare a dividendelor importate este faptul ca in marea majoritate a statelor dividendele sunt supuse impozitului prin stopaj la sursa si, deci, baza impozabila pentru venitul din statul de rezidenta al actionarului va fi deja diminuata cu impozitul platit prin stopaj la sursa in statul sursa al dividendelor. Daca statul de rezidenta nu acorda credit fiscal pentru impozitul platit prin stopaj la sursa, dividendele importate vor fi supuse dublei impuneri juridice internationale si, deci, vor fi impozitate mai mult decat cele interne.

In concluzie, pentru a se asigura neutralitatea fiscala la impozitarea dividendelor importate trebuie respectate doua conditii:

aplicarea aceluiasi sistem de impunere si pentru dividendele interne si pentru cele importate;

acordarea de credit fiscal pentru suma impozitului pe dividende platit in statul sursa al dividendelor.

Dividendele exportate

Tratatul de la Maastricht interzice membrilor Uniunii Europene sa acorde un tratament preferential investitorilor interni fata de investitorii externi. Astfel, este interzisa impozitarea mai ridicata a dividendelor exportate fata de dividendele interne.

In cadrul acestei analize trebuie subliniat ca nu este suficienta o simpla comparatie intre ratele de impozitare aplicabile pentru dividendele interne si, respectiv, dividendele exportate. Comparatia trebuie sa cuprinda pentru dividendele interne impozitul pe dividende platit prin stopaj la sursa si eventualul impozit pe venitul global iar pentru dividendele exportate numai impozitul platit prin stopaj la sursa.

Impozitarea veniturilor din planurile "Stock option"

Anterior precizam importanta pe care ar trebui s-o acorde angajatorii propriilor salariati, ca o conditie sine qua non in vederea cresterii performantelor firmei. La prima vedere aceasta s-ar putea realiza pentru acordarea unor facilitati fiscale directe sau diminuarea cotelor de impozitare. Totusi, aceste actiuni, daca este sa fie puse in practica se realizeaza la nivel global, adica pentru intreaga masa a salariatilor. Modul in care insa patronii, dornici sa pastreze stabilitatea in interiorul companiei si sa fidelizeze angajatii prin acordarea unor pachete salariale, actioneaza, poate consta in acordarea unor autoturisme de serviciu, a unor telefoane mobile, dar si a unor SOP. In Romania, toate aceste avantaje sunt considerate venituri neimpozabile, cu specificatia ca primele doua categorii este obligatoriu sa fie insotite de dovada utilizarii in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu.

Referitor la ultima categorie, care reprezinta si punctul de pornire a discutiei pentru prezentul subcapitol, nici acestea nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, la momentul angajarii si implicit la momentul acordarii. Astfel salariatului i se induce sentimentul conform caruia participa la managementul firmei, iar munca lui determina un randament sporit care se rasfrange inclusiv asupra persoanei lui.

Practica europeana in domeniu este vasta, aspectele fiind numeroase doar daca este sa tin cont de momentul la care se considera avantaj un astfel de plan. Bunaoara, poate fi vorba de data angajarii, data la care conditiile de exercitare a optiunii inceteaza, momentul vanzarii actiunilor obtinute exercitarea optiunii, pentru a preciza doar cateva dintre ele.

Din punct de vedere fiscal interpretarea este valabila atat pentru optiuni "in the money", cat si pentru optiuni "out of money". Stock option reprezinta o optiune de tip call . Acestea sunt oferite angajatilor, cu o serie de limitari. Beneficiul este generat de acordarea gratuita a acestei optiuni sau la un nivel inferior valorii sale de piata si se obtine in situatia exercitarii optiuni sau a vanzarii actiunilor. Valoarea optiunii se determina pe baza urmatorilor parametri: pretul spot, pretul strike, maturitatea, volatilitatea, rata dobanzii, plata dividendelor si restrictiile impuse.

Data impozitarii

Beneficiile acestor optiuni sunt impozitate la diferite momente, functie de specificul fiecarui stat membru. Aceste momente pot fi:

Data acordarii optiunii;

Data la care optiunea nu mai prezinta conditionari;

Data la care optiunea este exercitata;

Data la care actiunile achizitionate prin intermediul optiunii sunt vandute;

Data la care inceteaza restrictiile privind vanzarea.

Ca urmare a acestor aspecte se pune adeseori problema evitarii dublei impuneri in cazul in care statele de resedinta, respectiv gazda impoziteaza la momente diferite beneficiile acestor stock options plans[9].

Conform prevederilor OECD, statul gazda are dreptul sa impoziteze o parte din beneficiu, care reprezinta venit obtinut ca urmare a desfasurarii de activitatii in acest stat, chiar daca impozitarea are loc la un moment la care angajatul nu mai desfasoara activitati in acest stat. Prin urmare, pentru evitarea dublei impuneri statul de resedinta trebuie sa acorde credit fiscal. Din acest punct de vedere, Romania, ca stat care nu cuprinde in venitul brut aceste avantaje[10], ar trebui sa includa in tratatele de evitare a dublei impuneri parafate cu alte state, conditiile in care acestea din urma nu pot beneficia de credit fiscal.

SOP-urile reprezinta conform parerii generale un element al pachetului salarial si trebuie tratate in consecinta. Totusi detinerea si exercitarea ulterioare ale optiunii reprezinta o decizie de investitii.

Figura 1.3. Perceptia fiscala in cazul SOP

Problema legata de incadrarea fie pe castig de capital, fie pe venit asimilat salariilor la momentul instrainarii depinde si de prevederile fiecarui stat in parte. In momentul in care o tara trateaza drept castig din capital, iar mai multe opteaza pentru cuprinderea in pachetul salarial, riscul se poate manifesta fie sub forma dublei impuneri, fie sub forma exceptarii totale. In plus ar trebui sa se ridice intrebari daca la acest moment al instrainarii cumparatorul este chiar angajatorul.

O dificultate majora este legata si de situatia in care detinatorul isi schimba resedinta pe parcursul detinerii optiunii sau actiunilor. Un angajat poate fi rezident in diferite state membre la momentul acordarii optiunii de catre angajator, la data la care conditionarile inceteaza sau atunci cand optiunea este exercitata ori actiunile dobandite prin intermediul optiunii sunt vandute. Fiecare dintre aceste tari are dreptul sa solicite recunoasterea ca stat membru de resedinta si in consecinta sa doreasca impozitarea acestor venituri. Ca o regula generala, un stat membru impoziteaza un venit pe criteriul rezidentei daca respectivul contribuabil este rezident al acelui stat la momentul in care venitul se considera ca a fost obtinut de catre contribuabil, conform legislatiei interne a statului in cauza.

Figura 1.4. Aparitia situatiei de dubla impunere a beneficiilor din SOP

Indiferent de modalitatea de solutionare aleasa, consturile de conformare si administrative sunt ridicate fapt care afecteaza in final angajatii care desfasoara activitati in diferite state.

Dificultatile nu se opresc aici deoarece pot aparea situatii in care instrainararea intervine ca urmare a unei fuziuni sau achizitii sau actiunile achizitionate prin intermediul optiunii sunt evaluate la preturi diferite functie de bursa de valori luata in considerare. In acest ultim caz prevederile sunt destul de clare, valoarea de referinta urmand a fi stabilita in raport cu valoarea actiunii asa cum se prezinta ea pe bursa de valori a statului in cauza, dar exista situatii in care interpretarea este strict o problema a politicii fiscale interne, deoarece nu exista nicio abordare a acestor chestiuni in tratatele fiscale. Un exemplu in acest caz este cel al evaluarii deductibilitatii cheltuielilor angajatorului, ocazionate de buna functionare a SOP.