Incetarea tratatelor internationale

Incetarea tratatelor internationale

Consideratii introductive. in mod obiectiv, tratatele nu sunt incheiate odata pentru totdeauna. Caracterul lor temporar tine de evolutia relatiilor internationale, de modul in care aceasta evolutie este perceputa de state, in general si in cadrul fiecarui raport conventional. Tinand insa seama de necesitatile stabilitate in raporturile internationale, carora le corespunde tocmai institutia tratatului, cauzele de incetare a efectelor acestuia sunt riguros si restrictiv abordate, atat prin clauze exprese in tratat, cat si in lipsa acestora, prin practica conventionala a statelor.

In acest sens, in Conventia de la Viena (art. 42, alin. 2) se arata ca: 'Stingerea unui tratat, denuntarea sa sau retragerea unei parti nu pot avea loc decat in aplicarea dispozitiilor tratatului sau a prezentei Conventii' (s.n).

Privitor la cauzele de incetare a efectelor tratatelor se face distinctia intre: incetarea tratatelor prin vointa partilor, independent de vointa lor, ca urmare a ruperii relatiilor diplomatice, a razboiului sau constatarii nulitatii lor.

incetarea tratatelor ca urmare a vointei partilor poate avea loc atat in conformitate cu clauzele exprese ale tratatelor, cat si ca urmare a unor imprejurari ce pot interveni in cursul aplicarii tratatului.

Tratatul poate fi incheiat pe o durata determinata, la implinirea careia isi inceteaza efectele.

Tratatul pentru constituirea Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului, incheiat in 1949, a stabilit valabilitatea sa pe o perioada de 50 de ani. Tratatul dintre SUA si Republica Panama privind regimul juridic al Canalului Panama, incheiat in 1977, urmeaza sa ia sfarsit la 31 decembrie 1999.

In cele mai multe cazuri, tratatele care contin clauze privitoare la incheierea lor pe o anumita perioada - 3 ani, 5 ani, 10 ani - prevad si o clauza privind tacita reconductiune. Conform acesteia, la implinirea perioadei pentru care tratatul a fost incheiat, acesta se considera reinnoit, pe perioade identice, daca nici una dintre parti nu isi manifesta intentia de a pune capat tratatului la expirarea perioadei respective.

De exemplu, artcolul 7, alin. 2 din Acordul Comercial intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Coreea, aprobat prin hotararea Guvernului Romaniei nr. 1015 din 10 septembrie 1990, prevede: 'Acest acord va ramane in vigoare pentru o perioada de 5 ani si va continua sa fie valabil daca nici una din partile contractante nu notifica in scris, cu 6 luni inainte, intentia sa de incetare a valabilitatii acestui acord'.

Tratatele isi pot inceta efectele ca urmare a unei conditii rezolutorii, expres prevazuta in cuprinsul lor. Prin conditie rezolutorie se intelege un eveniment viitor si incert, care daca si atunci cand se produce, face sa inceteze tratatul30.

Articolul 11 al Tratatului de la Varsovia, incheiat in 1949, prevedea ca acesta isi va inceta efectele la intrarea in vigoare a unui tratat general european de securitate colectiva.

In mod exceptional, tratatele isi mai pot inceta uneori efectele ca urmare a manifestarii unilaterale de vointa a uneia din parti, prin denuntare sau retragere. Denuntarea sau retragerea unilaterala dintr-un tratat ridica problema facultatii unei parti la tratat de a se elibera de un regim conventional printr-un act unilateral. Practica conventionala a dat un raspuns negativ la aceasta problema, in sensul ca nu exista un drept de denuntare unilaterala a tratatului, in absenta unei clauze exprese in tratat, care sa permita acest lucru, ori fara asentimentul celorlalte parti contractante.

Aceasta solutie a fost retinuta, de exemplu, de Protocolul de la Londra din 1871, prin care nu s-a recunoscut dreptul Rusiei de a denunta unilateral Tratatul de la Paris din 1856, care prevedea demilitarizarea Marii Negre si, ca urmare, limitarea dreptului Rusiei de a avea o flota de razboi in Marea Neagra.

Conventia de la Viena, in articolul 56, stabileste regula generala conform careia 'un tratat care nu contine dispozitii cu privire la stingerea si la denuntarea sa sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denuntari sau retrageri'. De la aceasta regula conventia prevede totusi doua exceptii:

- atunci cand se poate determina intentia partilor de a admite posibilitatea denuntarii sau retragerii;

- atunci cand dreptul la denuntare poate fi dedus din natura tratatului.

In cazurile in care partile nu au convenit, prin clauze exprese, conditiile in care tratatul isi poate inceta efectele, la acest rezultat se poate ajunge, in cursul executarii sale, prin exprimarea acordului de vointa al tuturor partilor.Referitor la forma in care trebuie exprimat un asemenea acord, de carte fiecare parte la tratat, nu exista o regula de drept international. Conventia de la Viena (art. 54.b) vorbeste doar despre 'consimtamantul tuturor partilor'. In interpretarea acestei dispozitii a conventiei, Comisia de Drept International a apreciat ca exprimarea consimtamantului partilor pentru incetarea tratatului poate imbraca si forma unui acord in forma simplificata.

O situatie intermediara, prin raport cu incetarea (definitiva) a tratatului, o constituie suspendarea acestuia. in practica, cele mai frecvente clauze exprese de suspendare se gasesc in tratate economice si se refera la suspendarea anumitor dispozitii din tratat, si nu la ansamblul acestuia. Este vorba despre asa-zise 'clauze de salvgardare' care permit unui stat, in anumite situatii exceptionale, cand intampina dificultati in indeplinirea unora din angajamentele asumate, sa suspende temporar aplicarea acestora. (De exemplu, art. XVI din Statutele FMI sau art. XIX al Acordului General pentru Tarife si Comert).

Incetarea unui tratat sau suspendarea acestuia se poate realiza si tacit, ca urmare a incheierii intre aceleasi parti a unui tratat cu acelasi obiect.

Conform Conventiei de la Viena, pentru a se produce aceasta 'inlocuire', intre cele doua tratate se cere indeplinita una din urmatoarele conditii (art. 59):

- sa rezulte din tratatul nou, sau sa fie stabilit in alt fel, ca materia trebuie sa fie guvernata de acest tratat, sau

- dispozitiile tratatului nou sa fie incompatibile cu cele din tratatul anterior, astfel incat sa fie imposibil sa se aplice ambele tratate in acelasi timp.

Violarea tratatului de catre una din parti poate antrena incetarea acestuia sau suspendarea efectelor lui. in practica, s-au invocat adesea situatii de violari neinsemnate pentru a se denunta unilateral tratate care nu mai conveneau uneia din parti. Aceasta a facut ca in Conventia de la Viena sa se limiteze posibilitatea invocarii violarii tratatului la cazurile in care se poate dovedi ca este vorba despre o violare substantiala.

Art. 60, alin. 3: 'in sensul prezentului articol, o violare substantiala a unui tratat este constituita de:

a) o respingere a tratatului neautorizata de prezenta conventie; sau

b) violarea unei dispozitii esentiale pentru realizarea obiectului sau scopului tratatului.

Incetarea tratatelor independent de vointa partilor intervine in situatii care fac imposibila executarea lor, ca urmare a disparitiei obiectului saupartilor la tratat si ca efect al schimbarii fundamentale a imprejurarilor.

Disparitia totala si permanenta a obiectului tratatului sau a uneia din parti sunt cauze obiective care duc la caducitatea tratatului. in lucrarile pregatitoare ale Conventiei de la Viena, Comisia de Drept International -referindu-se la disparitia obiectului tratatului - a evocat, ca exemple ipotetice, secarea unui fluviu in legatura cu care ar fi existat un tratat pentru construi¬rea unui baraj si disparitia unei insule care facea obiectul unui tratat.

Referitor la disparitia uneia din partile tratatului, un exemplu recent este acela al disparitiei Republicii Democrate Germane, ca urmare a unificarii Germaniei. in conformitate cu art. 12 al Tratatului bilateral din 31 august 1990, intervenit intre cele doua state germane, toate tratatele incheiate de RDG urmau sa fie supuse unui examen individual si este de presupus ca din ansamblul acestora, tratatele politice, incheiate cu statele membre ale fostului 'bloc socialist' si-au incetat efectele. (V. de exemplu, Ph. Bretton, Les problems juridiques internationaux poses par l'unification de l'Allemagne, in RGDIP, nr. 3/1991, p.688.)

Schimbarea fundamentala a imprejurarilor. in general, se sustine ca orice tratat ar contine o clauza tacita conform careia tratatul este in vigoare atat timp cat imprejurarile raman identice cu cele din momentul incheierii sale (omnis conventio intelligitur rebus sic stantibus). Cu alte cuvinte, schimbarea imprejurarilor afecteaza validitatea tratatului si ar putea conduce la incetarea acestuia32. Atunci cand toate partile la tratat exprima acest punct de vedere, tratatul inceteaza prin acordul lor.

Invocarea clauzei rebus sic stantibus (schimbarea imprejurarilor) intervine atunci cand numai una din parti considera ca noile imprejurari sunt de natura sa conduca la incetarea tratatului.

Conventia de la Viena (art. 62) admite invocarea schimbarii imprejurarilor pentru iesirea dintr-un tratat numai atunci cand este vorba despre o 'schimbare fundamentala', care afecteaza radical executarea tratatului. Partea care invoca incetarea tratatului prin efectul schimbarii fundamentale a imprejurarilor trebuie astfel sa dovedeasca:

- ca imprejurarile care au suferit schimbari constituisera baza esentiala a consimtamantului partilor de a se lega prin tratat si

- ca schimbarea a transformat radical natura obligatiilor.

Invocarea schimbarii fundamentale a imprejurarilor este interzisa (art. 62, alin. 2 al Conventiei) in cazul tratatelor care stabilesc frontierele dintre state si atunci cand aceasta schimbare rezulta dintr-o violare a tratatului tocmai de catre partea care cere iesirea din tratat.

Ruperea relatiilor diplomatice si consulare, ca si razboiul pot crea, in ceea ce priveste anumite tratate, o imposibilitate de executare si pot conduce la incetarea acestora.

In general, ruperea relatiilor diplomatice sau consulare nu conduce automat la incetarea tratatelor dintre statele in cauza. Fac exceptie tratatele a caror executare implica existenta relatiilor diplomatice si consulare intre parti.

In cazul conflictelor armate se pot crea imprejurari care sa afecteze nu numai aplicarea tratatelor dintre statele beligerante, ci si intre alte state. Cu toate acestea, datorita complexitatii situatiilor care pot apare ca urmare a razboiului, Comisia de Drept International in cadrul careia s-a negociat Conventia de la Viena, nu a retinut nici o dispozitie in aceasta privinta. Din practica internationala pot fi deduse unele consecinte ale razboiului asupra situatiei tratatelor :

- Tratatele bilaterale dintre beligeranti, mai ales cele privind relatiile economice si financiare, isi inceteaza aplicarea;

- Tratatele multilaterale sunt suspendate in raporturile dintre beligeranti si raman in vigoare in raporturile dintre nebeligeranti precum si in raporturile dintre beligeranti si nebeligeranti;

- Tratatele bilaterale sau multilaterale privind regulile de purtare a razboiului vor ramane evident in vigoare. La fel, nu se poate admite incetarea tratatelor privind frontierele, intrucat aceasta ar echivala cu admiterea implicita a recurgerii la forta ca mijloc de reglementare a unor probleme internationale.

O alta cauza de incetare a tratatelor intervine atunci cand se constata nulitatea acestora, problema care va fi tratata in sectiunea urmatoare.