Intensificarea Programului Parteneriatului pentru Pace al NATO

Intensificarea Programului Parteneriatului pentru Pace al NATO

Initiativa Parteneriatului pentru Pace a reusit, intr-un mod inegal, sa exercite o influenta pozitiva asupra stabilitatii si securitatii in Europa si sa favorizeze imbunatatirea relatiilor de buna vecinatate. PpP a devenit de fapt un element permanent dinamic al arhitecturii europene de securitate.

Pe la mijlocul anului 1996, Alianta a decis sa consolideze rolul Parteneriatului, urmare a impulsului adus si a succeselor inregistrate. In primavara anului 1997, ministrii de externe si ai apararii din tarile aliate au lansat o serie de masuri care au adus PpP o imbunatatire calitativa si acesta a fost intarit in domeniul politic, securitatii, dar si in planurile militar si institutional.

Intensificarea PpP face parte integranta din procesul de adaptare externa a Aliantei. Cu stabilirea unor relatii speciale intre Alianta si Rusia, dar si intre Alianta si Ucraina, el contribuie la crearea unor conditii propice unei consolidari a dispozitiilor relative la securitatea in Europa.

Domenii de cooperare

Cooperarea in cadrul PpP intensificat acopera un larg evantai de posibilitati, atat in domeniul militar, cat si in cel mai larg, al problemelor ce tin de aparare, dar nu in mod strict de ordin militar. Domeniile de cooperare care figureaza in prezent in Programul de lucru al Parteneriatului sunt urmatoarele

Aspecte operationale, materiale si administrative ale standardizarii;

Conceperea, planificarea si operatiunile in materie de mentinere a pacii;

Consultarea, comanda si conducerea operatiunilor (incluzand sistemele de informare si comunicare);

Controlul democratic al fortelor si structurile de aparare;

Elaborarea planurilor si bugetelor de aparare;

Exercitiile militare si activitatile de antrenament conexe;

Exercitiile nou militare si activitatile de antrenament conexe;

Instruirea lingvistica;

Geografia militara;

Gestionarea/controlul spatiului aerian;

Gestionarea crizelor;

Razboiul electronic;

Infrastructura militara;

Instructia, formarea si doctrina militara;

Logistica de consum;

Deplasari si transport;

Planificarea, organizarea si gestionarea activitatilor nationale de cercetare si tehnologie pentru aparare;

Planificarea, organizarea si gestionarea programelor nationale de achizitie de materiale de aparare si cooperarea internationala in domeniul armamentelor;

Planurile civile de urgenta (incluzand starea de pregatire pentru catastrofe);

Politica si strategia de aparare;

Probleme relative la apararea antiaeriana;

Servicii de sanatate;

Suport meteorologic pentru fortele NATO ale partenerilor;

Sisteme de navigatie si de indentificare, aspecte, proceduri si terminologie ce tin de interoperabilitate;

Fiecaruia din domeniile de mai sus ii corespund numeroase evenimente organizate fie de organismele civile sau militare ale NATO, fie de tarile membre NATO sau partenere. Aceste evenimente - in 1998 aproape de 2000 - constituie lista de posibilitati din care partenerii pot alege pentru programele lor individuale de parteneriat. Practic toate organismele NATO participa in mod direct sau indirect la PpP si desfasoara lucrari comune cu tarile partenere ale Aliantei.

Obiectivele programului intensificat[2]

Obiectivele generale ale PpP intensificat sunt urmatoarele:

a dezvolta consultarea politica in cadrul PpP;

a stabili un rol mai operational pentru PpP;

a asigura o asociere mai stransa intre partenerii la procesul de luare de decizii si de planificare in cadrul PpP.

Pentru a atinge toate aceste obiective, au fost adoptate o serie de masuri de intariri, care vizeaza nu numai dezvoltarea programului existent, dar si imbunatatirea calitativa a naturii parteneriatului.

Intensificarea consultarilor politice si luarea de decizii

Crearea Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (CPEA), un nou mecanism de cooperare care inlocuieste Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic a reprezentat in sine o evolutie semnificativa a consultarii in cadrul PpP. CPEA se reuneste in diverse configuratii si la diferite niveluri, consultarile putand sa aiba ca subiect o problematica vasta. Celelalte masuri de intarire prevad in special:

Implicarea crescanda a partenerilor, elaborarea si supravegherea politica a operatiunilor viitoare ale PpP conduse de NATO la care doresc sa ia parte;

Punerea la punct a unui cadru politico-militar pentru operatiunile PpP;

Regandirea posibilitatilor oferite partenerilor de a fi asociati la procesul decizional atat in sanul Comitetului director politico-militar al Parteneriatului pentru Pace, cat si in cadrul altor organisme competente. Posibilitatile de asociere pleaca de la simplu schimb de opinii la o participare activa si deplina la cautarea unui consens asupra deciziilor.

Noul rol operational al Parteneriatului pentru Pace

Pentru a face PpP mai operational, au fost luate numeroase alte masuri de intarire. Cele mai importante sunt urmatoarele :

Participarea tarilor partenere alaturi de aliati la operatiunile PpP care vor fi aprobate de Consiliul Atlanticului de Nord;

Largirea temelor exercitiilor PpP ale NATO pentru a aborda toata gama de noi misiuni ale Aliantei, incluzand operatiunile de sprijinire a pacii;

Asocierea partenerilor la planificarea si conducerea activitatilor PpP, incluzand exercitiile PpP ale NATO si alte operatiuni PpP, prin implementarea uor elemente de stat-major ale PpP in diverse cartiere generale ale NATO. Tarile partenere vor fi astfel in masura sa joace in aceste domenii roluri de nivel international, si isi vor asuma functii internationale la Celula de coordonare a Parteneriatului (CCP), in cadrul Statului-major militar international al NATO;

Posibilitatile de participare a elementelor de stat-major ale PpP la planificarea exercitiilor, la dezvoltarea conceptelor si doctrinelor si operatiunilor Forte operationale interarme multinationale (CJTF);

Posibilitatea de a asocial resortisantii din tarile partenere la activitatile cartierelor generale ale CJTF;

Imbunatatirea acordurilor cu privire la misiunile nationale de legatura ale tarilor partenere la sediul NATO ca parte a misiunilor diplomatice in mod oficial acreditate pe langa NATO;

Dezvoltarea Procesului de planificare si evaluare (PARP) dupa sistemul de planificare a apararii al NATO, incluzand elaborarea directivelor ministeriale si obiectivele parteneriatului. Adoptarea acestor masuri trebuie sa se desfasoare concomitent cu multiplicarea posibilitatilor de a spori transparenta intre participantii la PARP.

Elaborarea unor modalitati care sa permita in principiu extinderea campului de actiune si a orientarii Programului NATO pentru investitii in domeniul securitatii pentru a include in cadrul acestuia proiectele Parteneriatului;

Largirea campului de activitati de cooperare regionala desfasurate in cadrul parteneriatului, incluzand consultarile pe probleme de interes pentru securitatea regionala si cooperarea practica.

Obiectivul care consta in operationalizarea parteneriatului, in virtutea deciziilor luate in 1996 si 1997, pentru a intensifica PpP, se concretizeaza in mai multe moduri. Una din aceste masuri importante, aplicate in mod rapid, a fost implementarea unor elemente de stat-major ale PpP (PSE) in diverse cartiere generale ale NATO, la nivelurile strategic si regional.

A doua faza a procesului, care vizeaza sa implanteze PSE la nivel sub-regional, este in studiu. Fiecare PSE se compune dintr-un nucleu de ofiteri provenind din tarile aliate si partenere, avand un statut international, care lucreaza impreuna la planificarea exercitiilor si executarii altor functii de cooperare. Treizeci si opt de tari partenere si treizeci si sapte de ofiteri din tarile membre NATO fac parte din cele 8 PSE stabilite pana in prezent.

Ofiteri provenind din tari partenere au fost detasati la Celula de coordonare a parteneriatului (CPP) de la Mons; beneficiind de un statut international, ei indeplinesc sarcini de stat-major alaturi de colegii lor din tarile membre NATO.

Tarile partenere sunt reprezentate la reuniunile Comitetului militar in configuratie CPEA / PpP de ofiteri superiori, care isi desfasoara activitatea in cadrul misiunilor tarilor partenere stabilite de NATO, desemnati ca reprezentanti militari ai tarilor lor.

Aceste aranjamente diferite, combinate cu alte masuri cum ar fi imbunatatirile Procesului de planificare si de evaluare (PARP) al PpP, intensificarea exercitiilor NATO/PpP si elaborarea unui cadru politico-militar pentru operatiunile PpP, care se desfasoara in contextul mai larg al revizuirii conceptului strategic al Aliantei, se afla la baza unei cresteri semnificative a rolului operational al PpP.