Internationalizarea IMM-urilor

Internationalizarea IMM-urilor[1]

Ca o consecinta normala a dificultatilor intampinate indeosebi pe linie fiscala, IMM-urile nu si-au axat planurile de viitor pornind de la premisa unei extinderi peste granitele nationale. Chiar daca plusul de valoare adus de aceste intreprinderi este insemnat, puterea financiara redusa in comparatie cu aceea a marilor intreprinderi, a determinat, mai ales in cazul microintreprinderilor, retineri in privinta internationalizarii afacerilor.

Beneficiile internationalizarii IMM-urilor

In prelabil este necesar sa subliniez faptul ca exact aceste IMM-uri au nevoie de sprijin in eventualitatea extinderii tranfrontaliere, dispunand de resurse limitate spre deosebire de marile intreprinderi. La nivelul Uniunii Europene beneficiile obtinute de pe urma internationalizarii IMM-urilor s-au tradus in scaderea somajului, cresterea economica, majorarea nivelului de concurenta pe piata statului gazda.

In plus, deoarece IMM-urile straine sunt adeseori mai putin cunoscute publicului tinta din statul gazda, eforturile acestor subsidiare infiintate de IMM-urile mai sus mentionate sunt pronuntate, nu rare fiind situatiile in care se poate vorbi de o perceptie superioara, din partea consumatorilor, a agentilor economici straini.

Internationalizarea IMM-urilor produce efecte pozitive asupra situatiei financiare a acestor intreprinderi, cifra de afaceri inregistrand evolutii favorabile. Daca se insista pe considerarea acestui indicator drept cel mai relevant, dezvoltarea IMM-urilor poate fi considerata remarcabila:

50% dintre microintreprinderile cu subsisidiare externe au raportat cresteri ale cifrei de afaceri;

68% dintre intreprinderile mijlocii, de asemenea cu subsidiare in alte state membre, s-au incadrat pe acelasi trend;

30% dintre IMM-uri nu au inregistrat modificari ale cifrei de afaceri.

Ca o dovada suplimentara in vederea incurajarii internationalizarii IMM-urilor, trebuie mentionat ca la nivelul Uniunii Europene agentii economici care au optat pentru diversificarea si pe alte piete au obtinut cresteri superioare ale cifrei de afaceri, spre deosebire de cei care au optat pentru o atitudine conservatoare, rezumandu-se doar la piata interna. In definitiv, este mult mai usor sa ai de a face cu o piata saturata la intern decat la extern. Intr-adevar, logica trebuie dusa pana la capat, in sensul in care este posibil ca saturarea pietei interne sa se produca ca urmare a unei infuzii puternice de subsidiare ale IMM-urilor straine.

Totodata, din punct de vedere financiar, particularitatile altor state membre se pot constitui pentru IMM-urile care aleg sa se extinda, in elemente favorizante in calea eficientizarii activitatii. Astfel este posibil ca pe aceste piete externe sa se gaseasca materie prima mai buna pentru obiectul de activitate ale agentului economic. Know-how-ul va fi si el de asemenea imbunatatit, iar pe de alta parte si materia prima umana poate fi dinamizata ca urmare a parteneriatelor semnate cu IMM-uri din alte state membre.

In plus, ca o consecinta naturala a dezvoltarii tehnologiei, comunicatiilor si software-ului, accesul pe pietele externe nu mai pare un gest extrem, cu risc ridicat de insolventa datorita cunoasterii insuficiente. Dispunand de informatiile necesare prin accesarea diferitelor baze de date, IMM-urile pot lua in considerare varianta optima dintre cele avute la dispozitie, progresul tehnic continuu conferind garantia unei informari in timp real. Principalii beneficiari in acest caz vor fi tot IMM-urile care si-au infiintat subsidiare, filiale sau au creat societati mixte, cunoscute adeseori sub denumirea de joint-venture. In definitiv, date fiind distantele care se strabat pentru aprovizionarea cu produse, cat si dimensiunea financiara redusa a acestor companii, orice diminuare a costurilor este benefica. Fara ajutorul sistemelor informatice actuale, gasirea solutiei optime ar fi dificila si ar reclama costuri suplimentare de prospectie.

Date fiind toate aceste aspecte pozitive, cu actiune directa asupra cresterii economice la nivelul Uniunii Europene, internationalizarea IMM-urilor ar trebui sa fie sustinuta la maximum, prin politici economice, care sa nu se constituie in impedimente in calea dezvoltarii lor. Astfel, eliminarea barierelor fiscale este un obiectiv esential, inclusiv pe calea bunastarii consumatorilor.

Toate aceste solutii au fost precedate si de alte propuneri al caror efect se considera a fi pozitiv.

Raportul Ruding[2]. In acest caz s-a avut in vedere, pentru afacerile care intra sub incidenta impozitului pe venit, a acordarii posibilitatii de determinare a impozitului, si conform metodologiei impozitului pe profit, precum in cazul persoanelor juridice. Conform Comitetului Ruding , prin aceasta optiune s-ar fi redus distorsiunile existente ca urmare a aplicarii de cote diferite de impozitare in cazul impozitului pe venit, respectiv impozitului pe profit. Aceasta propunere nu a fost acceptata de catre statele membre

Instituirea, la nivelul intregii Uniuni Europene, de reguli generale si in acelasi timp simplificate in cazul IMM-urilor, pentru procedurile de furnizare a informatiilor, completare a declaratiilor, tinere a contabilitatii. In masura in care aceste solicitari ale autoritatilor fiscale ar fi standardizate, costurile administrative, care dupa cum am precizat reprezinta una din barierele fiscale majore ale internationalizarii IMM-urilor ar fi mult reduse;

O si mai interesanta abordare, mai ales la nivelul IMM-urilor este de mentinere, pentru o perioada, a obligatiilor declarative si a celor stipulate de legislatia fiscala din statul membru de origine, chiar daca aceste companii desfasoara activitati si in afara granitelor nationale. Ideea de la care a pornit acest proiect este de acordare a unei perioade de adaptare la cerintele fiscale ale statului membru gazda, astfel incat sa nu existe scurtcircuitari in functionarea companiilor. Aceasta prevedere ar fi de real folos in special pentru IMM-uri, ca urmare a dimensiunii si puterii financiare reduse pe care acestea le detin. Ori se stie ca adaptarea la un sistem fiscal se face cu costuri ridicate. In aceasta faza premergatoare deschiderii unui sediu permanent, agentul economic este obligat sa raporteze doar statului membru de resedinta. Ramane oricum in discutie, in eventualitatea acceptarii unui astfel de sistem, care va fi perioada acceptata pentru aceasta tranzitie. In plus nu trebuie omis faptul ca statul membru gazda poate sa ridice pretentii fata de o parte din impozitele percepute de statul membru unde exista sediul principal al companiei;

O alta propunere a fost exceptarea de la impozitare a profiturilor impozabile pentru o perioada de pana la cinci ulterior infiintarii unui sediu permanent. Impozitul care ar fi trebuit datorat in aceasta perioada ar urma sa fie platit in urmatorii ani de activitate. In acest caz este obligatoriu ca fundamentarea cadrului legal sa impuna un minimum de ani de la infiintare sau de la finalizarea perioadei pentru care s-a acordat aceasta facilitate, pentru a preintampina situatiile nefavorabile in care ulterior perioadei de exceptare, agentul economic sisteaza activitatea. Chiar si in aceasta situatie nedorita de catre administratiile fiscale, se poate opta pentru mentionarea obligativitatii platii chiar in lipsa continuarii activitatii, o solutie in acest sens fiind solicitarea adresata administratiei financiare a statului membru de resedinta, de a constitui garantii care sa certifice plata impozitului datorat. Totusi acest lucru nu este posibil decat in masura in care comunicarea intre administratiile financiare este solida si trebuie stiut faptul ca poate reclama cheltuieli (preponderent administrative) ridicate, in lipsa unui software performant.