Interpretarea structurii sociale ca forma a puterii politice

Interpretarea structurii sociale ca forma a puterii politice

Modul in care indivizii percep si interpreteaza configurarea spatiului social este determinat de pozitia lor sociala, dar si de ideologia societatii respective. Puterea de a impune o anumita interpretare a structurii sociale (de exemplu trasarea unor distinctii sociale, stabilirea de clase sociale si a granitelor ce le separa) constituie o forma a puterii politice. Aceasta putere este simbolica - este puterea politica per se si consta in "puterea de a face explicite diviziuni sociale implicite, de a trasa si de impune distinctii sociale" (Pierre Bourdieu, apud David Grusky, 1994, p. 425).

Bourdieu preia metafora lui Sorokin (1926) de spatiu social privind configurarea spatiului social dupa dimensiuni verticale (clase sociale ierarhizate) si orizontale (categorii sociale diferentiate intr-un anumit strat social).

Spatiul social este rezultatul transformarilor produse de propietatile sociale ale agentilor si institutilor care functioneaza ca suport al spatiului fizic, prin distribuirea lor in interiorul sau. "Spatiul fizic nu este decat suportul gol al propietatilor sociale ale agentilor si institutiilor care distribuindu-se in interiorul sau, il transforma intr-un spatiu social, socialmente ierarhizat; intr-o societate impartita in clase, orice distributie particulara in spatiu se afla social calificata prin relatia sa cu distributia in spatiul claselor si al fractiunilor de clasa si al propietatilor lor, terenuri, cladiri, etc (spatiul social)" (Pierre Bourdieu, 1986, p. 214)

Fiecarei dimensiuni sociale (sau camp social) ii corespund forme specifice de capital. Autorul identifica trei forme de capital: capital material (posesiuni materiale si financiare), capital cultural (educatia, diferite abilitati dobandite, etc.), capital social (relatii sociale, prestigiul personal, etc). Capitalul cultural si social constituie forme de capital simbolic (idem, p.407).

Diferitele forme de capital sunt convertibile unele in altele, ceea ce permite ca indivizi pozitionati superior pe o dimensiune ierarhica (posesori ai unui anumit tip de capital, relevant pentru societatea respectiva) sa acceada la un statut ridicat si pe o alta dimensiune, intr-un alt camp social.

Bunurile simbolice (produse culturale) faciliteaza relatiile de schimb comercial, dar lasa loc pentru "acumularea capitalului simbolic drept capital economic sau politic denegat, ignorat si recunoscut, deci legitim, credit capabil sa asigure, in anumite conditii, si intodeauna la termen, profituri ieconomice" (Pierre Bourdieu, 1986, p. 203)

Pozitia indivizilor in spatiul social este privit de Bourdieu ca un habitus. Habitus-ul unui individ este un set de dispozitii care structureaza modul in care individul clasifica si se auto-clasifica si conditioneaza pozitiile sociale pe care le va ocupa. Pozitionarea sociala a individului este determinata de capitalul "mostenit" sau dobandit anterior, asadar poate fi privit ca rezultatul unor constrangeri exterioare (capitalul relational al parintilor poate inlesni dobandirea de capital economic, respectiv capitalul economic poate fi convertit in capital social). Pozitia sociala a parintilor influenteaza performanta scolara a copiilor si accesul lor in pozitii superioare ale ierarhiei ocupationale, determinand reproducerea structurii sociale (p. 408).

Pozitia sociala a individului este una interpretata, relativa la modul in care individul percepe si interpreteaza spatiul social. Pozitiile sociale subiective nu corespund pozitionarilor "obiective", pe care le-ar realiza de exemplu un cercetator din exterior dupa anumite variabile de stratificare sociala (ocupatie, venit, educatie, influenta politica). Dupa cum afirma Bourdieu "distantele sociale sunt inscrie in trup, in limbaj si in timp. Mai precis, in relatiile noastre cu trupul, limbajul si timpul." (p. 419)