LA CE SCOALA A INVATAT - Presedintele Bill Clinton - este bursier Rhodes

LA CE SCOALA A INVATAT

PRESEDINTELE CLINTON

Presedintele Bill Clinton este bursier Rhodes; este membru al Comisiei Trilaterale; si membru al Consiliului pentru Relatii Externe. In 1979 a infiintat o scoala speciala 'a guvernatorului statului Arkansas'. Si a participat la intalnirile grupului Bilderberg care au loc in fiecare an cand intr-o tara, cand in alta.

Ce inseamna ca Bill Clinton este bursier Rhodes?

Cecil Rhodes, finantat de bancherii Rothschild, a stors o avere din minele de aur si diamant din Africa de Sud. A avut toata viata doua dorinte: sa-si mareasca averea si sa subjuge toate natiunile lumii intr-o singura mare colonie a vorbitorilor limbii engleze. Biograful lui explica scurt ca 'Rhodes dorea pur si simplu sa aiba toata lumea sub el.' Prin testament a infiintat o bursa pentru tineri vorbitori de limba engleza care sa se dedice realizarii dorintei lui. Un bursier Rhodes este un ostas care lupta pentru realizarea guvernului mondial. 'Dintre cei 1372 de bursieri Rhodes americani pana in 1953,' scrie Rene Wurmser, '431 au ocupat posturi inalte in invatamant (31 dintre ei au fost presedinti la diverse universitati); 113 in guvern; 70 in presa si radio; si 14 au fost sefii altor fundatii' (cf. Gary H. Kah, En Route to Global Occupation - Pe drumul Ocupatiei Globale, p. 22; aceasta sursa va fi abreviata de aici incolo GHK). Recent, comisia premiului Nobel a fost infiltrata si premiul Nobel a fost pervertit si acordat cu predilectie globalistilor si dusmanilor natiunilor (GHK, ibidem).

In 1991 Bill Clinton a participat la adunarea grupului Bilderberg la Baden-Baden. Cine face parte din grupul Bilderberg?

Acesta este un grup ascuns si anonim de conspiratori, numit Bilderberg dupa hotelul din Oosterbeck, in Olanda, la care au fost descoperiti pentru prima data in 1954 de catre un cercetator. Primul presedinte le-a fost Bernhard, sotul reginei Tarilor de Jos, Iuliana, care-a abdicat recent in favoarea fiicei sale. Regina Iuliana si familia ei (Casa de Orania) sunt extrem de bogati; Iuliana are 5 % din actiunile companiei Royal Dutch Shell, cu o valoare de 425 milioane de dolari in 1978 si are actiuni si in Exxon, cea mai mare companie petrolifera din lume. Bernhard, sotul Iulianei, a apreciat acum cativa ani ca cea mai mare sarcina ce-i sta inainte este de a 're-educa oamenii sa renunte la parte din suveranitatea lor supunandu-se unui guvern supranational' (apud AW, p. 9).

Dupa fiecare intalnire a grupului Bilderberg, guvernele celor care-au participat la aceste adunari secrete isi schimba politica. In 1966, de exemplu, un grup de persoane necunoscute la vremea aceea au participat la sesiunea Bilderberg - si dupa opt ani fiecare dintre acesti ilustri necunoscuti a devenit cel care dirijeaza politica unui stat. Ei sunt: Henry Kissinger din America; Olaf Palme din Suedia; Bieusheuval din Tarile de Jos; Gerald Ford din America; Helmuth Schmidt din Germania de Vest; Rumor din Italia; si Giscard D'Estaing din Franta (care a participat la sedinta din 1968). In 1971, cei care-au participat la sesiunea Bilderberg au fost: Henry Kissinger, George Ball, Cyrus Vance, David Rockefeller, Robert Anderson (presedintele de la ARCO), si Edmond de Rothschild din Franta. In 1975 cei care-au participat au fost Garrett Fitzgerald, Ministrul de Externe al Irlandei; Denis Healey, Ministru de Finante britanic; Robert McNamara, de la Banca Mondiala; David Rockefeller; Edmond de Rothschild; Margaret Thatcher, ulterior Prim Ministru britanic; Theodore Hesbugh, presedintele Universitatii Notre Dame; si William F. Buckley Jr., despre care marele public american isi inchipuie ca e un 'ziarist independent conservator.' De remarcat prezenta permanenta a suprabancherilor Rockefeller si Rothschild.

La sesiunea Bilderberg din 21 Mai 1992 de la Evian, in Franta, Henry Kissinger a relevat ca 'azi americanii ar fi indignati daca trupele Natiunilor Unite ar intra in Los Angeles sa faca ordine; maine vor fi recunoscatori! individul va renunta la drepturile lui daca i se va garanta siguranta de catre un guvern mondial.' Nu s-a dovedit ca Bill Clinton a participat la sesiunea din 1992, caci in 1992 aparea in public candidand la presedintie, dar sprijinitorii lui au participat.

Intr-unul din discursurile lui electorale, Bill Clinton s-a referit la mentorul lui, Carroll Quigley, ale carui precepte el ca presedinte la va pune in practica. Carroll Quigley descrie in cartea sa Tragedy and Hope (Tragedie si Speranta) o retea internationala de oameni puternici care urmaresc 'sa creeze un sistem mondial de control financiar care sa fie in mana unor persoane particulare ce stapanesc toate sistemele politice ale tuturor tarilor si intreaga economie a intregii lumi' (p. 324). Quigley nu se sfieste sa descrie aceasta conspiratie a suprabancherilor internationali, caci in opinia lui este un lucru bun ca toate natiunile sa fie sclave unui grup de bancheri foarte puternici si suprabogati care sa jefuiasca toate popoarele de rodul muncii si geniului lor creator. El arata cum ei 'au organizat in anii 1909-1913 societati semi-secrete, numite ale Mesei Rotunde In 1919 au infiintat Institutul Regal al Afacerilor Internationale Si in Statele Unite (unde este cunoscut sub numele de Consiliul Relatiilor Externe) in anii 1919-1927' (p. 132). Bill Clinton, elev si emul al lui Quigley, este de ani de zile membru al Consiliului Relatiilor Externe si al Comisiei Trilaterale, create de David Rockefeller impreuna cu alti membri ai Consiliului Relatiilor Externe. In raportul pentru anul financiar 1990-1991 (adica de la 1 Iulie 1990 la 30 Iunie 1991), presedintele Peter Tarnoff scrie ca 'America va avea de-a face cu alte nationalitati intr-o maniera pe care guvernele lor n-o vor putea controla'. Si tot in acest raport, la p. 17, William G. Hyland scrie despre 'sfarsitul imperiului comunist si nasterea noii ordini mondiale' (apud AW).

Ce este Consiliul Relatiilor Externe? Este o organizatie infiintata la 29 Iulie 1921, care numara astazi circa 2400 de membri din elita financiara si guvernamentala. Articolul 2 al statutelor acestui Consiliu al Relatiilor Externe (numit de aici incolo CFR, adica Council on Foreign Relations), obliga toti membrii sa pastreze strict secret conspirator si stabileste ca toate intrunirile, lucrarile si actiunile lor vor fi secrete. Scopul CFR-ului este sa instituiasca un guvern mondial si secretul este impus de faptul ca poporul american nu era inca pregatit sa renunte la suveranitate si sa intre in sclavie globala. Sarcina principala a CFR-ului este sa altereze mintea poporului astfel incat sa devina dispus sa se supuna unui sistem socialist (comunist) mondial in care sa intre in mod oficial si Statele Unite. Printre fondatorii CFR-ului au fost multi dintre semnatarii tratatului de la Versailles, apoi John Foster Dulles, secretarul de stat al presedintelui Eisenhower, Christian Herter, secretarul de stat care i-a urmat, si asa mai departe. Banii CFR-ului vin de la J.P. Morgan; John D. Rockefeller; Bernard Baruch; Paul Warburg; Otto Kahn; si Jacob Schiff. Cititorul altor carti de istorie nemasluita vor recunoaste printre acesti bancheri numele celor care au finantat revolutia bolsevica: in 1915, Rockefeller, Morgan si Frank Wanderlip, Otto Kahn si Dupont de la National City Bank au infiintat la New York o corporatie al carei scop era coordonarea finantarii revolutiei bolsevice din 1917. La 14 Februarie 1916, 62 delegati ai revolutionarilor bolsevici s-au intrunit la New York ca sa planifice revolutia bolsevica si sa obtina fondurile necesare, ocazie cu care s-a pronuntat numele lui Jacob Schiff - (cf. Nicola M. Nicolov, The World Conspiracy - Conspiratia Mondiala, p. 201).

In Studiul No. 7 din revista CFR-ului Afaceri Externe (Foreign Affairs) din 25 Noiembrie, 1959, CFR-ul declara intentia sa de a 'stabili o noua ordine mondiala.' Acesta este lozinca pentru instaurarea guvernului mondial. Membrii CFR-ului au fost printre fondatorii Natiunilor Unite: Edward Stettinius, secretar de stat american, John Foster Dulles, Nelson Rockefeller, Adlai Stevenson si Alger Hiss, spionul sovietic care a fost primul presedinte al Natiunilor Unite. Si tot dintre membrii CFR-ului se recolteaza cadrele de conducere ale Statelor Unite. Din 18 secretari ai trezoreriei, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari de stat, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari ai apararii, 9 au fost membri ai CFR-ului; din 11 directori ai Central Intelligence Agency (Agentia Centrala de Spionaj, numita de aici incolo CIA), 7 au fost membri ai CFR-ului. Sase din cei 7 sefi supremi ai academiei militare americane, toti comandantii supremi ai fortelor aliate din Europa, si absolut fiecare ambasador american la NATO au fost membri ai CFR-ului. Posturile cheie din guvernul civil american sunt ocupate tot de membrii CFR-ului, indiferent de partidul care e la putere, cel Democrat sau cel Republican. Alternarea acestor doua partide la conducerea tarii este o mascarada care, in cuvintele lui Carroll Quigley, 'ii lasa pe alegatori sa creada ca ei intr-adevar ar avea vreo libertate de alegere' (p. 73); din 1952 incoace, aproape fiecare candidat la presedintie si vice-presedintie, cu exceptia lui Ronald Reagan, a fost membru al CFR-ului, sau al Comisiei Trilaterale si al grupului Bilderberg. Aceasta situatie s-a exacerbat sub Bush si Clinton; nu numai in guvern, adica in ramura executiva, domina membrii CFR-ului, dar si in ramura legislativa, in Congresul si Senatul american; iar parlamentarii americani care refuza sa execute ordinele acestui partid unic suprem al Statelor Unite, ca Larry McDonald, sunt asasinati.

Din 1921 incoace, printre directorii CFR-ului au fost Walter Lipmann, Adlai Stevenson, Cyrus Vance, Zbigniew Brzezinski, Robert O. Anderson, Paul Volker, Theodore M. Hesburgh, Lane Kirkland, George Bush, Henry Kissinger, David Rockefeller, George Schultz, Alan Greenspan, Brent Scowcroft, Jeane Kirkpatrick, Richard Cheney; daca cetateanul american ar fi mai informat si mai putin indobitocit de un sistem de scolarizare corupt si o mass-media perfida, ar recunoaste in aceasta lista presedinti, secretari de stat, secretari ai apararii si, mai important, eminentele cenusii care dirijeaza din umbra marionetele prezidentiale - in special numele lui Rockefeller. Timp de 36 de ani, David Rockefeller a fost in comitetul de directie al CFR-ului, a fost presedinte intre 1970 si 1980, dupa care a ramas presedinte onorific pe viata si intreaga tanara generatie de Rockefelleri se pregateste sa-i duca opera mai departe: David junior, John D. junior si Rodman C. Rockefeller sunt actualmente membri si ei. Si tot familia Rockefeller detine monopolul petrolului si reprezinta cea mai puternica forta financiara in America.

La intrunirea din 30 Mai 1919, cand s-a hotarat infiintarea CFR-ului la o intrunire a varfurilor conferintei de pace de la Paris sub conducerea lui Edmund de Rothschild, intentia originala a fost de a crea o organizatie mondiala; dar s-a hotarat sa se creeze organizatii surori separate - CFR-ul in Statele Unite, Institutul Regal de Afaceri Externe la Londra, Institutul de Relatii in Pacific, pentru extremul orient, Institutul de Politica Externa din Hamburg si Centrul de Studii de Politica Externa de la Paris; toti conducatorii acestor institute trebuie sa intruneasca aprobarea lui Rothschild. Desi impartiti in aceasta constelatie de organizatii, toti membrii lor sunt plasati in guvernele tarilor occidentale si din extremul orient pentru ca sa realizeze acelasi scop comun: 'sa creeze un singur sistem socialist (comunist) mondial in care sa inglobeze Statele Unite ca parte integranta' (Phoebe Courtney, apud GHK, pp. 30-33). Separarea intr-o constelatie de organizatii surori a fost dictata de Rothschild pentru ca analistii lui l-au avertizat ca popoarele nu erau inca pregatite in 1919 sa renunte la libertate si suveranitate nationala si sa devina sclavii acestei oligarhii bancare internationale. Dar dupa 70 de ani de indoctrinare si de varsare de sange in razboaie cauzate si dirijate de clica bancherilor internationali, in numele salvgardarii pacii, se crede ca lumea este pregatita sa faca acest pas.

OPINIA PUBLICA

Nu era pregatit publicul american in prima jumatate a acestui secol sa-si vanda prosperitatea, libertatea si integritatea spirituala pentru un blid de linte; acum insa este. Pregatirea lui s-a facut prin doua arme de atac permanent si necrutator asupra culturii crestine occidentale, care-a ridicat Europa si toate continentele populate de europeni la cea mai inalta treapta de civilizatie cunoscuta in istorie. Aceste arme sunt mass-media si invatamantul.

Reprezentatul Oscar Callaway a aratat in 1915 in Congressional Records (unde se consemneaza sau ar trebui sa se consemneze toate declaratiile facute oficial in Congresul American) ca in Martie in acel an grupul financiar al lui J.P. Morgan a convocat 12 indivizi proeminenti in publicistica si le-a trasat sarcina de-a intocmi o lista a tuturor ziarelor influente din America. Pe lista lor s-au aflat 179 de publicatii, dintre care au inceput sa selectioneze pe cele cheie. Au ajuns astfel la concluzia ca trebuie sa cumpere 25 dintre ele. Fiecareia i s-a plasat apoi un redactor care sa editeze si cenzureze tot ce se publica despre armata, militarism, finante si despre orice problema de interes national sau international. Dupa acest inceput, aparitia altor forme de mass-media a continuat tot sub egida conspiratiei: la televiziune, de exemplu, principalele canale aveau in 1980 in pozitii cheie membri ai CFR-ului: la CBS erau 12, la NBC erau 8, la ABC erau 5, la RCA erau 7; agentiile de stiri aveau 5 la Associated Press si 1 la United Press; la ziarele mari erau 8 la The New York Times, 3 la The Washington Post, 5 la Dow Jones care are The Wall Street Journal si asa mai departe; revistele populare ca Fortune, Life, Money, People, Sports Illustrated, Time au 8; Newsweek are 3; Reader's Digest are 2; si asa mai departe. Aceste publicatii si statii de radio si televiziune dau stirile fabricate si cenzurate de catre membrii CFR-ului dupa directivele CFR-ului; si ofera publicului seriale si documentare culturale si istorice masluite, in care rescriu istoria dupa directivele CFR-ului. Whittaker Chambers, fost conspirator comunist, scrie: 'probabil ca nu exista nici in ziar sau revista importanta in America care sa nu fie intr-o oarecare masura infiltrata de comunism' (Witness - Marturie, p.475, apud RE, p. 202). Este deprimant gradul in care este infiltrata societatea americana de armata conspiratorie a CFR-ului si Comisiei Trilaterale. Dar nu toti acesti membri, scrie Ann Wilson, impartasesc suta la suta dorinta de putere absoluta asupra unei lumi pauperizate si indobitocite, pe care o nutreste elita 'Noii Ordini Mondiale' ca Rockefeller, Kissinger, Brzezinski; unii dintre ei, zice ea, au devenit membri din carierism sau lacomie (AW, p. 25).

Scolarizarea publica este preconizata in Manifestul Partidului Comunist si realizata in America cu mare succes. Iata cum descrie ziarul Computerworld (editorialul din 8 Octombrie 1990) acest succes: 'Din fiecare cinci tineri de 18 ani, unul e analfabet - tot al cincilea. Anul trecut, o selectiune de elevi americani de 13 ani s-au clasat pe ultimul loc la matematica, pe locul 9 la partea stiintifica si pe locul 11 la temele de casa intr-un grup de elevi din 11 tari. La o singura competitie s-au clasat copiii nostri pe locul intai - la vizionatul televiziunii - caci ai nostri privesc la televizor peste 5 ore zilnic.' Dupa ce-i scapa acest adevar, redactorul trece sa dea vina pentru acest fiasco pe 'lipsa de fonduri.' Dar educatia nu duce lipsa de fonduri in Statele Unite. Dimpotriva, toate fundatiile scutite de impozit cheltuiesc sume mari in domeniul educatiei, domeniu dominat tot de Rockefelleri si asociatii lor. Rezultatele pe care le deplange ziarul Computerworld se obtin din cauza felului in care se cheltuiesc fondurile arhisuficiente alocate scolarizarii in Statele Unite. Caci in scolile si universitatile americane accentul nu se pune pe alfabetizare, pe scris, citit si socotit, ci pe degradarea, abrutizarea si indobitocirea sistematica a elevilor si studentilor, pentru a-i face sa accepte 'Noua Ordine Mondiala.'

In 1932 William Z. Foster, presedintele Partidului Comunist al Statelor Unite, scria in cartea sa Toward a Soviet America - Spre o America Sovietica: 'scolile, colegiile si universitatile vor fi coordonate si stranse sub un Departament National al Educatiei cu ramurile lui statale si locale. Programa analitica va fi schimbata, se vor elimina religia, patriotismul si alte astfel de trasaturi ale ideologiei burgheze.' Bertrand Russell preconiza distrugerea liberului arbitru la copii prin folosirea alimentatiei, injectiilor si instructiei. Si Asociatia Nationala a Educatorilor din Statele Unite arata, in raportul sau din 1970: 'scolile vor deveni clinici in care se vor aplica tratamente psiho-sociale individuale copiilor care includ mijloace biochimice si psihologice de invatare, caci se vor introduce droguri in mod experimental ' (RE, pp. 382-383). Vazandu-si copiii cum se intorc acasa de la scoala publica transformati cu incetul in brute analfabete, in indivizi imorali, violenti si drogati, unii parinti dispusi la sacrificii materiale de dragul copiilor lor au cautat sa-i inscrie la scoli particulare care apartin diferitelor confesiuni religioase. Acesti parinti platesc de doua ori: odata platesc scoala publica de care vor sa-si fereasca copiii si apoi platesc scoala particulara pe care o aleg. La 20 Mai 1979 Curtea Suprema a anulat o lege introdusa la cererea acestor parinti care le-ar fi usurat o parte din taxele scolare publice. Caci guvernul este preocupat in mod special de a rapi parintilor posibilitatea de a-si creste copiii dupa ideile lor. 'Educatorii vor prelua formal cresterea copiilor de la varsta de 2 ani', preconiza Asociatia Nationala a Educatorilor din Statele Unite pentru anii 1970; iar Robert C. Wood, membru al CFR-ului si presedinte al Universitatii din Massachusetts, preconiza chiar varsta de 1 an. Presedintele Nixon declara ca 'primii cinci ani din viata copilului trebuie sa fie in mod special in atentia guvernului federal'.

Ce se intampla cand parintii refuza sa-si lase copiii sa fie indoctrinati cu ideologii care contravin moralei lor? In 1970, sase copii au fost smulsi din familiile lor si plasati in camine de adoptie pentru ca parintii lor obiectau la 'educatia sexuala' care se face copiilor mici. In 1972, o fetita a fost smulsa de langa tatal ei care cauta s-o fereasca de un mediu de criminalitate ridicata. In 1981, copiii unui pastor au fost fortati sa mearga din nou la scoala din care tatal lor cautase sa-i scoata pentru ca copiii erau supusi unui mediu de homosexualitate si abuz de stupefiante cu care tatal lor nu era de acord (cf. RE, p. 389). Parintilor nu li se permite sa-si creasca copiii cum cred ei; mai competenti in materie sunt profesorii, care au doua organizatii: Asociatia Nationala a Educatorilor si Federatia Americana a Profesorilor. Platforma Asociatiei Nationale a Educatorilor contine urmatoarele puncte:

1) sa creasca copiii in spiritul comunitatii globale;

2) sa promoveze Natiunile Unite;

3) sa promoveze Declaratia de Independenta;

4) sa nu permita parintilor sa se eschiveze de la a plati de doua ori taxele scolare daca vor sa-si dea copiii la alte scoli;

5) sa promoveze medicina socialista;

6) sa nu permita nici o legislatie care sa usureze situatia grea a scolilor particulare;

7) scrisul, cititul si socotitul sa nu ocupe in nici un caz mai mult decat un sfert din programa analitica in clasele primare;

8) sa-i invete pe copii cum sa evite impregnarea fetitelor in cursul actului sexual;

9) sa-i invete sa nu aiba idei religioase ci idei umaniste laice;

10) sa incadreze copiii prescolari in crese care apartin guvernului federal;

11) sa sporeasca controlul federal asupra educatiei.

Asociatia Nationala a Educatorilor se opune cu tarie la idea ca parintii ar avea ceva de spus cu privire la ce li se baga in cap copiilor lor. Profesorilor care nu sunt de acord cu aceste puncte, Asociatia le da sa inteleaga ca 'daca ar continua sa predea in clasa ar dauna copiilor, invatamantului si lor insisi'.

Cealalta organizatie, Federatia Americana a Profesorilor, a primit aprobarea Partidului Comunist American inca din 1937.

Filozofia de baza a sistemului de invatamant din Statele Unite a fost rezumata magistral astfel: 'scolile guvernului cheltuiesc cat mai multi bani si impartasesc cat mai putine cunostinte posibil caci cheltuind mult isi arata puterea, iar mentinerea elevilor in ignoranta le permite cercurilor elitiste din guvern sa monopolizeze puterea' (Medford Evans, apud RE, pp. 390-391).

COMISIA TRILATERALA

In deceniile anilor 1950 si 60, cu tot secretul conspirator al CFR-ului, publicul, mai putin tamp decat acuma dupa treizeci de ani de continua spalare a creierului, incepuse sa ridice intrebari cu privire la activitatile CFR-ului. In special incepuse sa observe ca producatorul american sufera economic. Ca un mijloc de diversiune, David Rockefeller a infiintat in 23 si 24 Iulie 1972 Comisia Trilaterala - in care Bill Clinton este membru. Cei opt delegati din partea Statelor Unite care-au participat la sedinta de infiintare a Comisiei Trilaterale in castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, 'cooperarea trilaterala stransa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a alina saracia mondiala, astfel permitand evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global' (apud RE, p. 232). Cele trei 'laturi' sunt America, Europa Occidentala si Japonia. Prin aceasta comisie de 'dezvoltare economica si comerciala' s-a realizat ca mare parte din averea poporului american sa treaca in mainile bogatasilor japonezi si arabi si aceasta fara sa se ascunda nationalitatea noilor stapani ai pamantului si bogatiilor Americii, astfel incat, daca muncitorul american se vede pauperizat, sa dea vina pe seicul arab sau pe magnatul japonez si nu pe bancheri ca Rockefeller si stapanii lor din umbra. Arabii, care nu s-au putut niciodata intelege intre ei in trecut in ciuda religiei lor comune, dintr-odata au cazut de acord in 1973 cand au impus embargo-ul petrolului, pe care companiile americane il extrageau si rafinau din teritoriul tarilor arabe. Printii si seicii n-aveau nimic de facut decat sa imparta venitul cu Rockefeller si asociatii lui pentru ca sa se-mbogateasca. Cea mai mare parte din venit s-a intors in America, unde cativa seici arabi au devenit vice-presedinti ale megabancilor americane si europene. Apoi tot aceasta criza petrolifera creata artificial a sporit bogatia Japoniei, ale carei masini, laudate in cor de mass-media pentru ca consuma putin, au alungat de pe piata americana masinile americane, distrugand industria grea americana si facand someri din milioane de americani. O mare parte din acest profit din nou s-a reintors in America (si in Europa) unde magnatii japonezi au cumparat suprafete mari de pamant si industrii intregi. Astfel embargo-ul petrolului arab a servit de minune planurilor de a saraci creatorii si purtatorii civilizatiei crestine occidentale si a instaura guvernul mondial, pregatit prin conceptul de 'interdependenta economica mondiala' de catre Comisia Trilaterala (GHK, pp. 44-45). In realitate, petrolul arab nu este nici pe departe atat de necesar cum este facut cetateanul de rand sa creada, caci in Statele Unite se afla zacaminte mari de petrol. Guvernul american interzice insa exploatarea lor pe motiv ca 's-ar distruge mediul inconjurator.' Cand scopul este ruinarea si aservirea muncitorului american, mediul inconjurator este protejat cu strasnicie de catre guvern; cand scopul este ruinarea si aservirea fermierului american, mediul inconjurator este distrus cu mare zel de catre acelasi guvern, care impune folosirea celor mai nocive si mortale insecticide si ingrasaminte chimice, a caror toxicitate este asa de grava incat efectul lor distrugator va dura multe secole. Dar ce conteaza ca frumoasa natura a Americii va fi transformata in desert mort - cata vreme elita bancara internationala isi va vedea visul cu ochii: nu vor mai exista decat ei si imensa gloata de sclavi din imensele cazarmi urbane asemeni celor pe care le construia si Nicolae Ceausescu pe vremea cand darama satele Romaniei.

Cel care-a scris carta Comisiei Trilaterale si i-a fost primul director (1973-1976) a fost Zbigniew Brzezinski, consilierul presedintelui Carter in ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma (vezi mai jos, p. 86) si el doreste sa construiasca societatea dupa principiile lui Karl Marx si-l admira pe illuminat-ul Teilhard de Chardin. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, poporul american va accepta scaderea nivelului de viata. Cele trei 'laturi' ale Comisiei Trilaterale si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de 'regate') 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma (vezi mai jos, p. 86). Comisia Trilaterala are 325 de membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni in loja Grand Orient. Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale, ca si ale francmasoneriei in general, includ asasinatul politic sau macelul in masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat in impuscare accidentala a unui avion intreg), care, in ciuda conspiratiei guvernamentale si-a conspiratiei tacerii in mass-media, incepuse sa dezvaluie in public activitatea Comisiei Trilaterale intre 1981 si 1983, a provocat o reactie. La 15 Decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere in revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si-a incheiat cu cuvintele: ' aceste interese lucreaza de coniventa cu stapanii din Kremlin ca sa creeze ceea ce ei numesc 'noua ordine mondiala'. Organizatii particulare ca Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Dartmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala in cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida in faptul ca au pus stapanire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System oricine poate vedea cum [bancherii de pe ] Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii Punctul de vedere al puterii instaurate se cheama azi globalism. dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale n-au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale in fata celor ce au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune nici rele in sine si nu sunt luate in considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientate in spre realizarea acestei unice lumi globale, avand contopirea Uniunii Sovietice cu Statele Unite ale Americii in centrul ei Tot ce conteaza in ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica apt descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: indatorare si monopol. Acesta nu e adevarat capitalism. E calea concentrarii economice si sclaviei politice' (GHK, pp. 48-49).

Jesse Helms le-a vorbit americanilor, dar cuvintele lui se adreseaza tuturor natiunilor. Este sfasietor sa vezi cum se grabesc romanii sa se vanda puterilor distrugatoare si dusmane ale bancherilor internationali, care sub pretextul 'ajutorului economic', 'imprumutului necesar pentru reconstruirea industriei', le vor rapi suveranitatea nationala, stapanirea asupra pamantului Romaniei si in cele din urma, statutul de om liber. Caci grabindu-se sa se indatoreze la bancherii internationali, romanii isi pun drept garantie ('collateral') - nimic altceva decat pamantul stramosesc, teritoriul Romaniei si dreptul de a fi cetatean roman. Caci scopul declarat al guvernului mondial, al Noii Ordini Mondiale, este 'sa treaca pamantul in proprietatea altora' ('to change the tenure of the land.')

Dintre realizarile Comisiei Trilaterale, se pot cita:

1) Tradarea si exilarea sahului Iranului, care reusise sa aduca prosperitate si stabilitate in Iran astfel incat daca petrolul iranian se epuizeaza in decurs de-un secol, Iranul ar fi putut continua sa prospere cu o economie echilibrata in granitele proprii. Eliminarea sahului a lasat portile deschise agentilor sovietici si fanaticilor dementi si setosi de sange, ayatollah-ilor. Sahul a fost convins sa-si investeasca banii in banca lui Rockefeller, Chase Manhattan; si Carter l-a trimis pe generalul american Robert E. Huyser, comandant adjunct al fortelor din Europa, sa le ceara generalilor iranieni sa nu se opuna loviturii de stat a lui Khomeini. Dupa cateva ore generalii iranieni au fost impuscati. Mai mult, cand primul ministru iranian Amir Hoveida a cautat sa arate in parlament ca Ayatollah Khomeini care-a preluat puterea era un impostor care se dadea drept Ayatollah Khomeini, a fost tarat afara din parlament si impuscat pe loc (adevaratul Ayatollah avea un deget mijlociu lipsa; impostorul n-are nici un deget lipsa). Michael Goloniewski, expert polonez, afirma ca impostorul care a trecut drept Ayatollah Khomeini a fost un agent sovietic (RE, pp. 237-242).

2) Exacerbarea terorismului comunist in Africa de Sud, unde ambasada americana a devenit cartierul general al criminalitatii si terorismului armat impotriva populatiei pasnice.

3) Predarea Canalului Panama unui dictator marxist. Numai dobanda pentru datoriile dictatorului panamez Torrijos fata de bancile americane Chase Manhattan, First National City Bank, Bank of America, Banker's Trust, First National Bank of Chicago, Republic National Bank of Dallas si Marine Midland Bank (a lui Sol Linowitz, care-a conceput tratatul de cedare a canalului) insuma 39 % din bugetul sau national. Cedand Canalul Panama lui Torrijos, acesta isi putea plati datoriile fata de aceste banci din taxele ridicate de la vapoarele care-l folosesc. Ce-a pierdut poporul american au castigat bancile sus-numite; caci in tratatul de cedare a Canalului Panama catre Torrijos, guvernul Statelor Unite s-a obligat sa-i plateasca lui Torrijos milioane de dolari pentru ca a acceptat sa primeasca Canalul. Jumatate din bancile care i-au dat bani cu imprumut falitului Torrijos aveau cel putin un membru al Comisiei Trilaterale in comitetul de directie. Dintre cei 16 senatori americani care erau la ora aceea membri in CFR, 15 au votat sa i se dea canalul lui Torrijos.

4) Tradarea Nicaraguei. Somoza, presedintele ales al Nicaraguei si izgonit de conspiratia sandinista, a vazut cu uimire ca 'exista o conspiratie care planuieste in mod intentionat sa distruga forma de guvernare republicana' si s-o inlocuiasca cu dictatura totalitara comunista (Anastasio Somoza, Nicaragua Betrayed - Nicaragua Tradata, p. 291). Pentru ca a cautat sa avertizeze publicul american de felul in care guvernul american introduce treptat dictatura totalitara, Somoza a fost asasinat la cateva saptamani dupa aparitia cartii sale. 'In 9 luni comunistii au facut mai mult rau in Nicaragua decat a facut Somoza in 10 ani', scrie un fost conducator sandinist. 'Circa 12.000 de oponenti politici au fost aruncati in inchisoare, sute de oameni pur si simplu dispar. Comunistii dicteaza toate amanuntele vietii in Nicaragua. In fiecare zi junta acapareaza mai multa avere. Au confiscat peste un milion de acri de pamant arabil, dar mai putin de a cincea parte din pamant e cultivata azi. Peste doua luni vom muri de foame' (The Review of the News,  30 Iulie 1980, apud RE). Principala preocupare a sandinistilor, in afara de jaf si asasinat, pare sa fie exportul de revolutie in El Salvador, Honduras, Guatemala si Costa Rica. Totusi, declarandu-se satisfacut ca 'regimul marxist din Nicaragua nu ajuta gherilelor comuniste din El Salvador si Guatemala', Carter le-a dat sandinistilor 75 milioane de dolari in 1980 (ibidem, 24 Septembrie 1980).

Dar in 1980 Comisia Trilaterala a hotarat ca nu mai este util Carter ca presedinte. Lui Ronald Reagan, ne-membru al Comisiei Trilaterale, i s-a permis sa castige in mod spectacular alegerile, desi declarase ca 'interesele [Comisiei Trilaterale] sunt angajate de partea bancherilor internationali si-a companiilor multinationale' si nu e de parere ca se cuvine ca un anumit grup de interese sa ocupe posturile cheie in stat - deci nu va numi membrii Comisiei Trilaterale in posturi cheie. Dar pe cine-a recomandat Reagan in posturile cheie dupa alegeri? Dintre cele 59 de numiri ale lui Reagan, 28 erau membri in CFR, 10 in grupul Bilderberg si 10 in Comisia Trilaterala, iar vice-presedintele pe care si l-a ales, George Bush, ulterior presedinte, este membru atat in CFR cat si in Comisia Trilaterala. In administratia Reagan au inflorit 64 membri ai CFR-ului, 6 ai Comisiei Trilaterale, 6 ai ambelor si 5 fosti trilateralisti (RE, pp. 246-248 si AW, pp. 40-66).

La alegerile din 1992, poporului american i s-a permis sa vada trei candidati la presedintie: democratul Bill Clinton, republicanul George Bush si independentul Ross Perot. Despre Ross Perot nu se stie sa fie membru in vreunul din aceste grupuri; a fost recomandat pentru CFR de catre George Bush, dar nu apare pe lista membrilor; poate n-a acceptat el, poate nu l-au acceptat ei. Bush apare pe lista CFR-ului ca fost membru. Clinton insa este membru si in CFR. Si in Comisia Trilaterala si in grupul Bilderberg si este si bursier Rhodes.