Mediatizarea politicului

Mediatizarea politicului

Prin mediatizare discursul politic este naturalizat, iar reprezentarea puterii prin discursul autoritatilor faciliteaza o denaturalirare facuta prin recurgerea la critica discursului. Formele in care politicul isi construieste si organizeaza ratiunile discursive sunt preluate in media. In acest caz denaturalizarea nu are loc decat la nivelul preluarii, iar naturalizarea (caracterul construit) are loc prin discursul jurnalistic. (Daniel Roventa-Frumusani, 2004, p. 104)

In contextul dezvoltarii resurselor de transmisie prin mijloacele de comunicare in masa, (radio, presa, televiziune) discursul politic cunoaste unele modificari, transformari de adaptare la conditiile mediatice actuale. Jacques Gerstlé admite ca "mediatizarea afecteaza munca guvernantilor si conduita lor in afaceri, accentuand mai ales preocuparea de a-si valoriza actiunile si urmarile lor in sensul popularitatii" (Jacques Gerstlé, 2002, p.49

Impactul televiziunii asupra politicului reprezinta un factor esential care interfereaza in tot sistemul mass-media. Prin sintagmele video-politica si video-democratia, Sartori subliniaza puterea politica a televiziunii si, deopotriva, consecintele reflectate la nivelul video-alegerilor si al politicii video-plasmuite, cu impact asupra destinului democratiei.

Problema esentiala rezida in slaba si incorecta informare a indivizilor si in "teatralizarea" excesiva a politicului. Pentru aceasta, se impun masuri urgente de accelerare a ceea ce el numeste demo-cunoastere, pentru a consolida demo-puterea. Altfel, democratia se transforma intr-un sistem de guvernare in care actioneaza nestingherit incompetenta si inte-resul privat si in care "autoritatea cognitiva" este marginalizata, iar demo-puterea este atribuita formal unui "demos golit de orice continut" (Giovanni Sartori, 1997, p. 105).

In acest sens, Giovanni Sartori preia si interpreteaza teza lui Jean Baudrillard conform careia, prin televiziune, "informatia, in loc sa transforme masa in energie, produce mai multa masa". Mai mult, regnum hominis este cu certitudine amenintat, iar omul contemporan, implicit omul politic, risca sa devina "omul vita", anuntat de Gianbattista Vico, sau omul "bolnav de gol interior idem, p. 112). Interventia este o necesitate si un imperativ si impune o "democratie competitiva si deliberativa" reala in care cetateanul trebuie sa participe activ si sa uzeze de jocul benefic al "judecatii critice" (p. 135).

Spatiul public, construit pe sistemul de circulatie al ideilor scrise supravietuieste si se adapteaza unui nou sistem comunicational. Prezentul reprezinta trecerea de la grafosfera la videosfera. Televiziunea combina ceea ce este aratat cu ceea ce este spus si asa cum afirma Bougnoux "cele mai bune fraze sunt cele mai scurte, iar pentru a ne asigura o cat mai larga audienta suntem obligati sa favoriyam senzatia in locul rationamentului, relatia in locul continutului, sclipirile spectacolului si efuziunea emotionala in locul unei expuneri impanate cu argumente" (2000, p. 115)

Trecand de la rational la senzorial, Bougnoux admite ca mijloacele de comunicare de masa "scurcircuiteaza argumentatia rationala, vizand in fiecare dintre noi omul sentimental si fuzional; ca nerabdarea si stimulii excitanti ai directului anuleaza rabdarea decalatului; ca energia semnului indicial, emotia si caldura sensibila emanate de videosfera oculteaza abstractizarea simbolurilor logico-lingvistice" (Daniel Bougnoux, 2000, p. 116

Constructia imaginii unui politician este o tema importanta in marketingul politic. Pozitionarea actorului politic este "un subansamblu al imaginii acestuia, compus din trasaturi proeminente si distinctive si prin care se realizeaza plasarea candidatului in raport cu ceilalti concurenti" (Jacques Gerstlé, 2002, p. 55