Modificarea tratatelor internationale

Modificarea tratatelor internationale

Adaptarea tratatelor. Continutul oricarui tratat international este expresia unui anumit echilibru intre obligatiile partilor, care reflecta, intr-o buna masura, imprejurarile concrete din momentul incheierii sale. Transformarile numeroase si rapide pe care le inregistreaza relatiile internationale contemporane impun, nu de putine ori, adaptarea continutului tratatelor la evolutiile societatii internationale.

Termenii utilizati pentru a desemna asemenea adaptari variaza si sunt uneori echivalenti: modificare, amendare, revizuire. in general insa 'modificarea' este termenul generic, prin care se indica orice schimbari aduse textu¬lui unui tratat, in timp ce 'amendarea' tinde sa se refere la anumite modificari partiale si de mai mica importanta, iar 'revizuirea' sa desemneze modificari substantiale si extinse ale textului unui tratat.

Admisibilitatea, de principiu, a transformarii textului unui tratat, oricare ar fi intinderea sa, depinde de vointa partilor. in cazul tratatelor bilaterale, partile pot decide, atat la incheierea tratatului cat si in cursul aplicarii sale, asupra conditiilor in care pot interveni anumite modificari. in ceea ce priveste tratatele multilaterale, modificarea lor ridica o serie de probleme referitoare la conditiile concrete de realizare. in oricare dintre cazuri, exista insa doua reguli generale cat priveste modificarea tratatelor:

- Drice tratat poate fi modificat numai cu acordul partilor;

- Pentru ca modificarile sa fie efective, acest acord trebuie sa parcurga in general, etapele prevazute pentru incheierea tratatului (negociere, adoptare, ratificare, intrare in vigoare), fara a se impune insa un paralelism perfect intre procedurile urmate cu prilejul incheierii si acelea necesare pentru a face efectiva modificarea tratatului.

Art. 39 al Conventei de la Viena stabileste urmatoarele: 'Un tratat poate fi amendat prin acordul partilor. Afara de cazul in care tratatul nu dispune altfel, regulile enuntate in partea a Il-a ('incheierea si intrarea in vigoare a tratatelor'- n.n.) sunt aplicabile unui astfel de acord'.

Modificarea tratatelor multilaterale. De regula, partile la un tratat multilateral precizeaza in cuprinsul acestuia procedura concreta de urmat pentru modificarea sa ('clauze de revizuire'): initierea modificarilor si conditiile de negociere si adoptare a textului amendamentelor, numarul de ratificari sau aprobari necesare pentru intrarea in vigoare a amendamentelor,depozitarul acestora etc.

In principiu, respectul suveranitatii statelor si libertatea lor de vointa, ca temei al fortei obligatorii a tratatului, au impus ca modificarile unor tratate multilaterale sa nu poata interveni decat in urma acordului tuturor statelor parti. in prezent aceasta cerinta este respectata in cazul tratatelor incheiate intre un numar redus de state. Este, de exemplu, cazul Tratatului Constitutiv al Comunitatii Economice Europene (Tratatul de la Roma (1958), care impune regula unanimitatii prin articolul 236, alin. 2.

In general, prin aplicarea regulii unanimitatii pentru modificarea tratatelor multilaterale, un numar redus de state (sau chiar un singur stat) ar putea bloca adoptarea textului tratatelor, impusa de anumite conjuncturi obiective si dorita de majoritatea statelor parti.

Cresterea continua a participantilor la tratatele multilaterale, dintre care multe sunt astazi universale, ca si imperativele de adaptare a continutului acestora la schimbarile ce intervin in domeniile concrete ale colaborarii multilaterale, au condus la renuntarea la cerinta unanimitatii, in ce priveste modificarile tratatelor multilaterale, astfel incat asemenea modificari sa poata deveni efective cu acordul majoritatii statelor parti.

De exemplu, Conventia impotriva torturii, adoptata sub egida ONU in 1984 (art. 29, alin. 1), poate fi modificata cu votul majoritatii simple a statelor parti. Tratatul asupra Antarcticii din 1959 (art. 12, alin.b) poate fi modificat de majoritatea simpla a statelor parti, cu conditia votului afirmativ al anumitor state care beneficiaza de un regim privilegiat. Tratatul de la Tlatelolco, privind denuclearizarea Americii Latine, poate fi modificat de o majoritate de 2/3 a statelor parti.

In aceste cazuri, solutiile pot fi diferite, in ceea ce priveste opozabilitatea modificarilor aduse tratatului fata de statele 'minoritare'. intr-o prima ipoteza, tratatul poate sa prevada ca modificarile nu sunt opozabile statelor 'minoritare'. Exista insa si tratate multilaterale, cum sunt actele constitutive ale organizatiilor internationale, care prevad opozabilitatea fata de toate statele membre a modificarilor adoptate cu o majoritate calificata. in asemenea cazuri, statele aflate in minoritate nu au alta alternativa decat sa respecte tratatul in forma modificata sau sa se retraga din organizatie28.

Pentru cazurile in care tratatele nu contin clauze exprese privind modificarea lor, Conventia de la Viena distinge doua ipoteze: aceea a unor amendamente deschise tuturor partilor initiale si aceea a modificarilor privind numai anumite state, rezultate dintr-un acord inchis, intervenit intre acestea.

In prima ipoteza (art. 40 al Conventiei de la Viena), chiar daca propunerea de modificare vine din partea unui singur stat sau a unui numar redus de state, celelalte state parti la conventia multilaterala sunt libere sa adopte fata de aceasta o atitudine favorabila, acceptand deci modificarile, sau pot sa le respinga. in acest din urma caz, in cadrul aceluiati tratat multilateral vom avea urmatoarele grupe de relatii conventionale:

a) intre partile care au acceptat modificarile se vor aplica prevederile tratatului modificat;

b) intre partile care au respins modificarile se va aplica tratatul in forma initiala;

c) intre partile din prima categorie (care au acceptat modificarea tratatului) si cele din a doua categorie (care nu au acceptat-o) se vor aplica dispozitiile la care ambele categorii de state sunt parti, respectiv dispozitiile tratatului initial.

Cea de-a doua ipoteza (art. 41 al Conventiei de la Viena) se refera la cazurile in care un numar mai restrans de state, parti la un tratat multilateral, pot incheia intre ele acorduri inchise, prin care deroga de la dispozitiile tratatului multilateral. Este, de exemplu, cazul acordurilor privind uniuni vamale sau zone monetare, care deroga de la regulile generale ale GATT sau ale statutelor FMI ori al unor acorduri tehnice speciale.

Pentru protejarea drepturilor celorlalte parti la tratatul multilateral general, Conventia de la Viena impune respectarea anumitor conditii, legate de incheierea acordurilor derogatorii, cu caracter restrans:

- o asemenea posibilitate sa fi fost prevazuta de tratatul initial;

- modificarile continute de acordul derogator sa nu fie incompatibile cu obiectul si scopul tratatului initial;

- modificarile sa nu impiedice realizarea dispozitiilor tratatului multilateral initial, intre celelalte state, care nu au devenit parti la acordul derogator.

Modificarea Cartei ONU. Un regim juridic special a fost avut in vedere in legatura cu posibilitatea modificarii Cartei ONU. Astfel, Carta face distinctie clara intre amendarea si revizuirea sa.

Articolul 108 se refera la 'amendamente' ale Cartei, concepute ca modifi¬cari de mai mica importanta. Acestea 'vor intra in vigoare pentru toti Membrii Natiunilor Unite (s.n.) cand vor fi fost adoptate cu o majoritate de doua treimi din membrii Adunarii Generale si ratificate, in conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala, de doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membrii permanenti ai Consiliului de securitate'.

Pana in prezent au fost amendate articolele 23, 27 si 61 ale Cartei. Prin amendamentul la art. 23 s-a sporit de la unsprezece la cincisprezece numarul membrilor Consiliului de Securitate, iar prin doua amendamente succesive ale art. 61 a crescut de la 18 la 54 numarul membrilor Consiliului Economic si Social. Amendamentul la art. 27 dispune ca hotararile Consiliului de Securitate in problemele de procedura sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri, cuprinzand si voturile concordante ale celor cinci membri permanenti ai Consiliului.

Articolul 109 se refera la posibilitatea 'revizuirii' Cartei, deducand din conditiile in care aceasta ar putea avea loc, ca ea ar privi modificari ale ansamblului dispozitiilor Cartei. Potrivit acestui articol, revizuirea ar urma sa se realizeze in cadrul unei Conferinte Generale a Membrilor Natiunilor Unite, care ar putea fi convocata in urma votului a doua treimi din membrii Aduna¬rii Generale si a oricaror noua membri ai Consiliului de Securitate. Intrarea in vigoare a unor asemenea modificari ale Cartei ONU ar urma sa aiba loc dupa ratificarea acestora de catre doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membrii permanenti ai Consiliului de Securitate. Pana in prezent, nu s-a luat o decizie in legatura cu convocarea unei conferinte generale de revizuire a Cartei2