NAFTA si MERCOSUR

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Stiinte Politice

NAFTA si MERCOSUR

Intrebari de cercetare. Ipoteza

North American Free Trade Association (NAFTA) a fost infiintata in timpul administratiei Clinton, in 1994, dar a fost, de fapt, promovata inca din anii 1980 de catre presedintelui George Bush. In 1988 Canada deja semnase un tratat privind comertul cu Statele Unite ale Americii iar Mexicul s-a alaturat 6 ani mai tarziu[1]. Aceasta zona de liber schimb favoriza cele trei state implicate, SUA, Canada, dar mai ales Mexic. Mexicul a trecut printr-o schimbare remarcabila prin politicile promovate de NAFTA, valoarea exporturilor sale catre SUA s-a marit de patru ori. Se poate considera ca MERCOSUR, piata comuna din sudul continentului american, a fost influentata de modelul NAFTA daca analizam scopul celor doua organizatii, mijloacele folosite si contextul istoric in care cele doua s-au format.

Astfel, lucrarea de fata a pornit de la urmatoarele intrebari de cercetare: In ce sens a influentat politica externa a Statelor Unite ale Americii statele din America de Sud si politica externa a acestora in domeniu economic? Putem considera NAFTA, ca produs al politicii externe americane in domeniul economic, un exemplu institutional care a inspirat liderii politici in legatura cu scopul, mijloacele si politicile ce ar trebui urmarite de organizatia MERCOSUR? Din ce motive s-a creat o noua zona de liber schimb in afara emisferei nordice a continentului american?

Pe baza acestor intrebari de cercetare am formulat o ipoteza de cercetare pentru a analiza problema relatiilor politice si economice dintre America Latina si Statele Unite ale Americii. Ipoteza este urmatoarea: Daca NAFTA a reprezentat un model pentru organizatia MERCOSUR, atunci putem spune ca politica externa a Statelor Unite ale Americii, in domeniu economic, are o influenta nemijlocita asupra politicii statelor din America de Sud.

Bibliografia legata de NAFTA si MERCOSUR este in principal formata din articole aparute in ultimii ani, pentru ca subiectul este unul recent si inca se mai evalueaza efectele pe care cele doua organizatii le au asupra statelor implicate. Am considerat ca este utila cercetarea interactiunilor dintre aceste organizatii si am studiat in acest sens reviste internationale de specialitate, asa cum sunt "The ANNALS of the American Academy of Political and Social Science", "Journal of Interamerican Studies and World Affairs", "European Journal of International Relations", "Latin American Politics and Society". Pentru analize cantitative in ce priveste rezultatele politicilor promovate de NAFTA sunt utile cercetarile World Bank din volumul "Lessons from NAFTA for Latin American and Caribbean Countries".

NAFTA

In anii 1980 Statele Unite ale Americii a acordat statelor din America Latina imprumuturi menite sa finanteze proiecte de dezvoltare a regiunii, printr-un program de "import substitution industrialization". Doctrina se referea la promovarea investitiilor si implementarea de politici guvernamentale care sa scada competitia externa[2]. Aceste imprumuturi nu au putut fi returnate, insa, de statele contractante. NAFTA a fost considerata in acel moment solutia pentru a transforma un risc financiar pentru SUA intr-o oportunitate de investitie pentru viitor.

Zona de liber schimb avea scopul de a facilita comertul dar in special de a extinde oportunitatile americane de investitii in Mexic, urmand ca in viitor organizatia sa atraga si alte state din emisfera sudica, precum Brazilia, un jucator care devenea din ce in ce mai important pe scena internationala din punct de vedere economic.

NAFTA a fost proiectata de cateva organizatii din Statele Unite ale Americii: Council of Foreign Relations, American Bankers Association, U.S. Business Roundtable si National Association of Manufacturers. Intre principalele sale obiective se regasesc urmatoarele actiuni: promovarea competitiei in cadrul zonei de liber schimb, cresterea oportunitatilor de investitii in cele trei tari dar si stabilirea unui cadru pentru extinderea Asociatiei[3]. In anul 1990 au inceput in mod formal negocierile intre Mexic, Canada si SUA . Viitorul Asociatiei era acela de a ingloba si alte economii de la sudul frontierei americane.

Acest proiect de extindere urma sa se numeasca Free Trade Area of the Americas (FTAA) care sa functioneze inainte de anul 2005. Progresul de la NAFTA catre FTAA a fost, insa, foarte restrans pentru ca sfarsitul anilor 1990 a fost nefavorabil pentru statele latino-americane: Brazilia a suferit in urma deprecierii monedei in 1997, iar Argentina a trecut in 2001 printr-o criza economica.

Brazilia, Chile si Argentina au fost printre primele state care s-au declarat interesate de accederea la NAFTA. Cu toate acestea, presedintele Clinton a manifestat indiferenta fata de statele latino-americane, el nu a vizitat nici macar Mexicul in timpul primului sau mandat de presedinte, si raspunsurile prezentate de administratia sa statelor care doreau sa semneze tratatul au incurajat resentimentele cauzate de tratamentul preferential aplicat Mexicului .

In ciuda succeselor inregistrate in Mexic privind programe de investitii si dezvoltare, s-au adus critici dure guvernului american pentru ca nu promoveaza, dupa modelul Uniunii Europene, libera circulatie a persoanelor[6] si pentru ca dupa crearea NAFTA numai nordul Mexicului a cunoscut o crestere intr-un dezechilibru notabil fata de zona sudica. In urma analizelor in legatura cu nivelul comertului dintre SUA si Mexic s-a observat o crestere a exportului in ambele sensuri, dar in special catre Statele Unite care importa de 4 ori mai multe produse din Mexic in perioada 1994-2008 .

MERCOSUR

MERCOSUR a fost infiintata, ca organizatie de cooperare si dezvoltare economica, prin tratatul de la Asuncion, din 26 ianuarie 1991, intre Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay[8]. Tratatul stabilea ca va fi formata o piata comuna intre cele patru state partenere iar o diversificare a domeniilor de cooperare va avea loc. Abia in 1994 s-a stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto structura institutionala a organizatiei iar in 1995 s-au eliminat toate tarifele comerciale si s-a adoptat un tarif extern comun pentru statele membre. Cu toate ca a fost semnat inainte de North American Free Trade Agreement, Tratatul de la Asuncion nu a reprezentat decat un cadru conform caruia urma sa se desfasoare cooperarea. Efectele tratatului si ale protocolului au putut fi simtite mai tarziu prin intensificarea schimbului intre state.

Obiectivele MERCOSUR sunt stabilirea liberei circulatii a bunurilor, serviciilor, factorilor de productie si persoanelor, eliminarea de tarife intre statele participante si coordonarea politicilor macroeconomice si sectoriale. Spre deosebire de NAFTA, acest tratat nu mentioneaza in mod direct extinderea organizatiei. Mecanismele folosite pentru atingerea obiectivelor nu au fost aplicate cu succes in perioada 1991-2008 iar componenta de integrare nu a evoluat. Din acest punct de vedere obiectivele organizatiei nu au fost atinse inca.

Politica externa a SUA si influenta asupra MERCOSUR

Cu toate ca Tratatul de la Asuncion a avut loc inainte de semnarea NAFTA, inainte de anul 1995 atunci cand a fost instituit tariful extern comun pentru statele MERCOSUR, SUA ar fi putut actiona pentru a atrage statele interesate din America Latina pentru a extinde zona de liber schimb. Cu toate acestea, raspunsul administratiei Clinton nu a fost destul de prompt pentru a da acestor tari o alternativa reala la organizatia de integrare care lua forma. Astfel, Chile, Bolivia, Columbia, Ecuador si Peru au optat sa se asocieze la MERCOSUR iar din 2005 Venezuela a fost acceptata ca membru[9].

Cronologic, negocierile pentru NAFTA au inceput inaintea celor pentru formarea MERCOSUR. SUA negocia cu Mexic inca din 1985 pentru liberalizarea comertului unilateral, in timp ce acest pas a fost facut intre statele MERCOSUR abia dupa 1986[10]. Faptul ca Mexicul era tratat preferential a cauzat indignare mai ales pentru statele mari din America de Sud.

Politica externa americana a generat NAFTA pentru ca produsele industriale si serviciile Statelor Unite depindeau de existenta unor piete externe pentru cresterea castigurilor. In anumite cazuri era nevoie ca linii intregi de productie sa fie relocate in alte state unde materiile prime puteau fi obtinute usor si incorporate in procesul industrial[11].

Acest exercitiu de deschidere a pietei de investitii pe un numar restrans de sectoare a fost incercat din 1985 cu Mexic, FTAA fiind proiectul ce avea sa extinda NAFTA. Scopul final al acestei politici externe ameriane era de a asigura o prezenta puternica a SUA si a investitiilor sale in America Latina[12].

Dupa formarea celor doua organizatii, MERCOSUR a fost invitata in 1995 la o cooperare cu Uniunea Europeana. Comisia Europeana a elaborat doua Strategy Papers (pentru perioadele 2002-2006 si 2007-2013)[13] privind nivelele de cooperare intre cele doua organizatii si progresele inregistrate de MERCOSUR. Cele doua strategy papers indica in mare parte aceleasi obiective privind dezvoltarea organizatiei latino-americane: realizarea pietei comune si cresterea nivelului de integrare.

In consecinta, putem privi aceste indicii ca pe o ezitare a statelor sud-americane. Politica externa a SUA, prin promisiunea negocierilor pentru FTAA, a cauzat aceasta ezitare si progresul foarte slab inregistrat de MERCOSUR.

In plus, daca abordam subiectul negocierilor dintre statele MERCOSUR si Statele Unite ale Americii pentru FTAA, avem un argument care sa sustina teza conform careia progresele inregistrate de organizatia latino-americana sunt minime. In 2002-2003 negocierile au avut loc in special intre reprezentantii SUA si Brazilia, considerati purtatorii de cuvant a celor patru parteneri. SUA a raspuns negativ propunerilor de a negocia cu statele sud-americane capitole cheie de politica economica: arbitraj, facilitarea comertului, acces la piata economica americana si la piata de servicii. Rezultatul acestei neintelegeri a fost o apropiere intre Brazilia si SUA pentru ca cea dintai a fost de acord cu faptul ca nu se poate negocia un acord uniform si care sa contina o paleta larga de aspecte legate de politicile economica si comerciala pentru toate statele din America Latina[14]. Intrucat interesele statelor erau foarte diverse Brazilia a inceput negocieri cu Statele Unite. Acest lucru a dus la disensiuni si la fragmentarea gruparilor subregionale prezente la discutii.

Exista, insa, si autori care vad in legatura dintre UE si MERCOSUR un indiciu al incercarii de distantare fata de America de Nord. Jean Grugel considera ca organizatia sud-americana este un proiect alternativ la NAFTA si FTAA iar statele membre incearca extinderea activitatii economice a organizatiei si diversificarea domeniilor de cooperare. Realizarea uniunii vamale intre Brazilia si partenerii sai nu se constituie nicidecum intr-un pas catre cooperarea cu nordul, ci ca o alternativa la aceasta.

Argumentul expus anterior pare sa fie sustinut de faptul ca dupa semnarea acordului de cooperare cu UE, MERCOSUR a primit ajutor financiar de la aceasta si, in plus, exista intalniri anuale la nivelul factorilor de decizie ai celor doua organizatii[15]. Ultimul Summit intre MERCOSUR si Uniunea Europeana a avut loc chiar in decembrie 2008. Acest efort de mentinere a relatiilor economice si politice denota interesul statelor latino-americane pentru alternativa oferita de europeni la politica externa americana .

Politica externa americana legata de NAFTA contine un element disputat de politologi: partea americana a insistat asupra pastrarii restrictiilor la granita dintre SUA si Mexic pentru a preveni migrarea fortei de munca din cea de-a doua tara catre prima[17]. Studiile realizate asupra cazurilor de migrare a fortei de munca demonstreaza ca politica americana in acest domeniu a cauzat un efect contrar celui propus initial. Prin contrast, Uniunea Europeana a reusit integrarea statelor si generarea de investitii in tarile mai putin dezvoltate penru a stopa migratia.

In urma experientei North American Free Trade Association si a insuccesului inregistrat de politicile promovate, MERCOSUR a optat pentru crearea unei uniuni vamale in care circulatia sa nu fie constransa pentru cetatenii din statele partenere. Se poate considera, in consecinta, ca politica externa a SUA a influentat politica externa a statelor care fac parte sau sunt asociate la MERCOSUR

Concluzii

Politica externa a Statelor Unite ale Americii in timpul administratiei George Bush Senior a promovat NAFTA ca solutie la limitarea riscurilor de investitii americane in statele Americii Latine. Mexic era considerat primul pas catre realizarea unei Free Trade Area of the Americas (FTAA) inainte de 2005.

Astfel, am urmarit reactia statelor importante din sudul continentului american fata de aceasta politica si influenta acestei organizatii asupra politicii externe din domeniul economic.

Exista dispute in legatura cu modul in care a fost constituit MERCOSUR. Asa cum am observat, piata comuna a sudului este considerata fie o alternativa la asociatia de liber schimb, fie o reactie negativa la politica externa americana favorabila Mexicului sau o incercare de a aduce impreuna la nivel subregional statele latino-americane pentru a inlesni in viitor o posibila FTAA.

Exista argumente care sa sustina toate cele trei posibilitati enuntate dar ceea ce este important este faptul ca oricare dintre variante demonstreaza ipoteza de la care a pornit aceasta lucrare: Daca NAFTA a reprezentat un model pentru organizatia MERCOSUR, atunci putem spune ca politica externa a Statelor Unite ale Americii, in domeniu economic, are o influenta nemijlocita asupra politicii statelor din America de Sud.

In consecinta, chiar daca NAFTA a fost un model negativ sau pozitiv pentru organizatia MERCOSUR ceea ce este sigur este faptul ca cea dintai a exercitat o influenta asupra celei din urma. Prin urmare, NAFTA, ca rezultat al politicii externe a Statelor Unite ale Americii, a avut o influenta nemijlocita asupra rezultatului politicii externe in domeniu economic a statelor din America de Sud, MERCOSUR.

Mercado Comun del Sur, asa cum este numita de membrii sai, a pornit de la asocierea a doar patru state latino-americane, Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay, dar inglobeaza astazi un numar mult mai mare de state, fie ca acestea au devenit membrii cu drepturi depline (Venezuela) sau se regasesc in structura sa ca membri asociati (Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador, Peru). Toate aceste state sunt implicate in organizatie si isi definesc politica externa in functie de evolutia politicilor propuse de aceasta. Nu este, deci, gresit sa consideram ca prin influentarea politicilor MERCOSUR sunt influentate si politicile externe din domeniul economic ale statelor din America de Sud.

In ceea ce priveste viitorul politicii externe americane, administratia Obama isi propune deschiderea unei noi perioade de parteneriat cu statele din America de Sud, un parteneriat pe probleme de crestere economica, de energie si securitate regionala[18]. Este posibil ca aceasta administratie prezidentiala sa nu doresca o divizare a statelor din emisfera sudica, precum cea incercata de George W. Bush in 2002-2003 pentru incheierea de acorduri bilaterale avantajoase, ci continuarea proiectului FTAA care a fost devansat pe locul doi in fata razboiului impotriva terorismului de dupa 11 septembrie 2001.

Indiferent care va fi directia de politica externa aleasa, aceasta cercetare demonstreaza ca si politica externa a statelor sud-americane va fi afectata. Ceea ce ar trebui cercetat in continuare este modul exact, negativ sau pozitiv, in care este exercitata influenta.

Bibliografie

Lucrari de specialitate

CRAWLEY, Andrew, "A Biregional Agenda for the Twenty-First Century" in Journal of Interamerican Studies and World Affairs, Vol. 42, No. 2, Summer 2000

FERNANDEZ-KELLY, Patricia, "NAFTA and Beyond: Alternative Perspectives in the Study of Global Trade and Development" in The ANNALS of the American Academy of Political and Social Science, nr. 610, March 2007

GRUGEL, Jean B., "New Regionalism and Modes of Governance - Comparing US and EU Strategies in Latin America" in European Jounal of International Relations, October 2004

LEDERMAN, Daniel (coord.), Lessons from NAFTA for Latin American and Caribbean Countries, The World Bank, Washington, 2005

MASSEY, Douglas, FERNANDEZ-KELLY, Patricia, "Borders for Whom? The Role of NAFTA in Mexico-US Migration" in The ANNALS of the American Academy of Political and Social Science, nr. 610, March 2007

PHILLIPS, Nicola, "U.S. Power and the Politics of Economic Governance in the Americas" in Latin American Politics and Society, Vol. 45, No. 4, 2003

WEINTRAUB, Sidney, "US-Latin American Economic Relations" in Journal of Interamerican Studies and World Affairs, vol. 39, no. 1, Spring 1997

Internet

www.mercosur.int

www.nafta-sec-alena.org

www.cfr.org

www.europa.eu

www.mercopress.com

www.whitehouse.gov