Obiectivele jurnalismului civic (valoarea de informatie)

Obiectivele jurnalismului civic (valoarea de informatie)

Modelul liberal s-a nascut din dezvoltarea ideilor iluministe, precum si din teoriile generale ale rationalismului si drepturilor naturale ale individului. Acest model isi are radacinile in scrierile lui John Milton, John Locke si John Stuard Mill (W.J. Severin, J.W. Tankard, Jr, 1988, p. 324), teoreticieni care au influentat cel mai mult ideile despre dezvoltarea presei si rolul sau in stat. Aceasta a fost vazuta ca un instrument de control asupra guvernului in primul rand, dar si ca un mijloc de satisfacere a altor nevoi ale societatii, cum este nevoia de adevar si exprimarea libera a opinilor.

1 Piata libera a ideilor

Conform doctrinei liberale rolul presei este de a forma opinii despre actele de putere, de a informa despre actiunile acestora si de a supune legilor dezbaterii deciziile clasei politice. Din acesta perspectiva, cetatenii investesc mass-media cu rolul de "caine de paza" intr-o societate in care ei nu au posibilitatea urmaririi permanente a actelor de putere.

Prin informare si aflarea adevarului ia nastere opinia publica adversativa, care prin atitudine poate impiedica manifestarile dominante ale clasei politice. Cum puterea in societatea moderna nu se afla numai in mana clasei politice, mass-media urmaresc si evolutile economice sau finaciare. Dupa Ignacio Ramonet presa nu si-a mai pastrat rolul de a patra putere in stat, ci a devenit a doua, imediat dupa puterea economica. Puterea politica, dupa acelasi autor a trecut pe locul trei. (Ignacio Ramonet, 1999, p. 44)

De fapt presa are o influenta indirecta asupra puterii clasei politice, prin oferirea unui cadru in care ideile si opinile pot circula fara constrangeri. Confruntarea genereaza posibilitatea gasirii unei solutii care sa satisfaca interesele cetateanului. Rolul sau de "watch-dog" nu se manifesta direct, ci prin formarea unei opinii publice fata de clasa politica.

Pornind de la premisa ca omul este rational, acesta va distinge dintre opiniile argumentate si celelalte pareri, va urmari valoarea de adevar si prin ascultarea unanima a acestora va reusi sa cunoasca totul despre subiect (vezi John Stuard Mill, Despre Libertate). "Teoria liberala sustine ca fiintele umane sunt capabile sa-si corecteze erorile, dar numai cand exista posibilitatea de discutie si argumentare pentru a pune in lumina fapte si adevaruri". (W.J. Severin, J.W. Tankard, Jr, 1988, p. 325).

Mass-media creaza un forum de discutie necesar sustinerii parerilor si prin mentinerea opiniei publice se poate spune ca influenta sa tine de " a patra putere" in stat. Totusi aceasta influenta trebuie sa tina seama de reactile publice pe care poate sa le provoace. Mihai Coman afirma ca "nu atat libertatea de expresie defineste puterea presei, cat responsabilitatea expresiei jurnalistice" (Mihai Coman, 1999, p. 98)

2 Sustinerea financiara a mass-media

In modelul liberal, presa este mai mult privata, iar oricine are puterea finaciara necesara are dreptul de a utiliza mass-media (W.J. Severin, J.W. Tankard, Jr, 1988, p.322). Astfel se poate asigura o libertate a ideilor fara control din partea statului sau presiuni ale diverselor grupurilor de interese. In acest caz mass-media devin institutii independente financiar, stabile pe piata economica, in care guverneza relatia cerere-oferta si care produc bunuri de interes general. Asa cum afirma M. Coman "libertatea de expresie tinde sa devina sinonima cu libertatea de a publica" (Mihai Coman, 1999, p. 97).

Tendinta secolului XX de formare a unor institutii media in care legea profitului este unanim acceptata a dus la o strangere a diveritatii de opinie in campul jurnalistic, prin conglomeratele media. Astfel cand "exista tot mai putine voci in media, este din ce in ce mai dificil ca opiniile importante si cateodata nepopulare sa castige audienta" (W.J. Severin, J.W. Tankard, Jr, 1988, p.326).

Puterea de a informa, puterea de a defini marile teme de interes national si de fixa agenda cade "in mainile unui numar tot mai restrans de propietari de presa, persoane care nu erau nici alese, nici foarte experte sau preocupate sa serveasca publicul" (Claude-Jean Bertrand, 1999, p.33).

Mergand pe aceleasi considerente se observa ca modelul liberal a pornit de la nevoia de a difuza informatii din zona politica, de a mentine un echilibru intre actiunile blocului de putere si cetateni. Prin industrializare se urmareste satisfacerea si altor nevoi ale publicului, care incep sa umbreasca premisele teoretice date de parintii acestui model.

3 Noile tendinte in media

Presa contemporana, intr-o societate care inca mai pastreaza ideile democratice (libertate, egalitate), nu se pliaza in totalitate pe modelul liberal, ci mai mult pe un model consumerist, dezvoltat de cererea excesiva de produse care sa satisfaca nevoia de evadare sau de relxare. Dupa noile regurili opinia publica nu isi mai asuma reactia adversativa fata de actele puterii decat o data la patru ani. In aceste conditii media este doar un mesager, care poarta datele discutilor politice catre cetateni in diverse foarmate: talk-show, dezbatere, jurnale informative. Insa modul in care acestea expun informatia se supune legilor divertismentului, pastrind o nota de spectacular.

Asa cum precizeaza M. Coman "logica cererii si ofertei a condus astfel la un joc dublu in care presa, pe de o parte isi alcatuieste mesajele in functie de comenzile publicului si, pe de alta, tinde sa intareasca sau (chiar) sa fabrice anumite tipuri de asteptari, convenabile ei, pentru a putea mentine permanent treaz interesul audientei" (Mihai Coman, 1999, p. 98)

Dupa Claude-Jean Bertrand, in regimul liberal presa functioneaza in trei ipostaze: ca o industrie, ca un serviciu public si ca o institutie politica. Din imixtiunea acestora se fomeaza functii, care automat au si disfunctii; "fiecarei functii ii corespunde o disfunctie datorata naturii canalului mediatic, vointei responsabilului acestuia sau comportamentului utilizatorilor" (Claude-Jean Bertrand, 1999, p. 34).

Autorul identifica sase participanti la comunicarea sociala: propietarii sau administratorii de mass-media; cumparatorii de spatiu publicitar; profesionistii: jurnalisti si realizatori; tehnicienii; utilizatorii: cetateni si consumatori; politicienii. Functiile mass-media pot fi grupate si ele in sase caregorii, dar care nu raman mereu in aceleasi granite: supravegherea mediului inconjurator; prezentarea unei imagini despre lume; tranmitere culturii; ipostaza de tribuna de dezbatere; promovarea consumului; stimularea distractiei. (Idem, p. 34-39)

4 Aplicarea valorilor civice in jurnalism

Modelul liberal a servit la formarea primelor idei generale despre ceea ce media trebuie sa reprezinte in societate. Desi la inceput acest model a fost creat in opozitie cu modelele autoritare (sau totalitarist-sovietice), si-a conturat individualitatea prin propunerea gasirii adevarului, format din opozitia parerilor si opinilor, prin dezbatere si discutii rationale, argumentate.

In timp modelul liberal a lasat mostenire valorile dupa care jurnalismul se ghideaza, functiile sale de baza si puterea pe care o are prin alcatuirea unui forum de dezbatere publica, o arena in care ideile sunt puse in folosul si la indemana individului. Respingerea sau acceptarea unei opinii se face prin aceasta invitatie la dezbatere. Insa strategiile de comunicare din lumea secolului XX fac ca aceasta confruntare a ideilor sa nu mai urmareasca adevarul universal.

Claude-Jean Bertrand considera ca doctrina liberala "aceasta utopie nu a rezistat fenomenului de comercializare" (Claude-Jean Bertrand, 1999, p.33). Desigur ca, in societatea actuala "goana dupa profit face sa dispara atat grija pentru "piata libera a ideilor" (in favoarea unei piete a efectelor), cat si raspunderea fata de informarea individului-cetatean (in favoarea interesului fata de atragerea si distrarea unui individ-consumator)" (Mihai Coman, 1999, p. 99)

5 Modelul responsabilitatii sociale

Modelul responsabilitatii sociale s-a format prin extinderea modelului liberal, "dintr-o perceptie mai realista asupra naturii umane si a mecanismelor economice" (Claude-Jean Bertrand, 1999, p. 33).

Din aceasta noua perspectiva mass-media ofera spatiul necesar reprezentorii tuturor indivizilor dintr-un stat, pentru ca oricine are ceva de spus sa se poata faca auzit. Daca media nu se sesizeaza atunci trebuie sa existe cineva care sa le oblige sa-si asume acest rol (opinia comunitatii, consumatorii sau strict etica profesionala). De aici deriva si ideea de serviciu public, in care, pe langa informare si educare, in media trebuie sa se regaseasca toti cetatenii.

M. Coman considera ca modelul de servciu public a luat nastere dintr-o datorie publica pe care media o are, prin asumarea responsabilitatilor fata de individ fara a se supune legilor pietei sau cele ale succesului prin divertisment. (Mihai Coman, 1999, p.99)

Urmand modelul liberal media s-a dezvoltat in doua directii: cea a informatiei spectacol, in care divertismentul a cucerit cererea publicului si cea in care asocierea trusturilor a dus la o diminuare a "pietei libere de idei".

Raspunsul la aceste directii a fost dezvoltarea unui serviciu public, subventionat de stat, dar care sa cedeze la nici un fel de presiuni. Interventia politica, cea economica sau de alta natura trebuie diminuata pentru a asigura o functie pe deplin responsabila de actiunea transmiterii de informatii, idei, opinii catre cetateni. Singurul mod in care presa relationeaza cu aceste domenii este prin sustinerea pe care acestia o pot acorda "fara a incerca sa le influenteze sau sa le impuna punctul lor de vedere si interesele specifice" (Mihai Coman, 1999, p. 102)

Claude-Jean Bertrand priveste dezvoltarea media data de serviciul de responsabilitate sociala, prin modul in care aceste mijloacele de comunicare se autoregleaza, iar in cazul in care ele nu reactioneaza, statul poate interveni prin actiuni legislative. Acest model a dus la dezvoltarea codurilor deontologice precum si la dezvoltarea agentiilor guvernamentale in cazul audiovizualului. Desigur ca mass-media "nu sunt considrate drept intreprinderi private obijnuite al caror succes se poate masura numai prin beneficii" (Claude-Jean Bertrand, 1999, p. 33)

Prin modelul de serviciu public media ar trebui teoretic sa se diferentieze de celelalte posturi private prin modul de finantare, continutul mesajelor, publicul tinta si statutul juridico-administrativ. Am spus teoretic deoarece "in realitate aceste distinctii de principiu nu sunt intodeauna si nici integral realizate". (Mihai Coman, 1999, p. 102). De aceea continuturile pot suferi modificari, iar grila de programe actuala poate sa nu urmeze numai directiile de informare, educare si divertisment in formele lor nealterate.

De cele mai multe ori, datorita presiunilor exercitate de cresterea audientei posturilor private, serviciul public se vede in situatia de a se plia noilor forme. In aceste conditii televiziunile nationale care asigurau serviciul public isi pot pierde statutul de "televiziuni de referinta", de "instrument indispensabile in dezvoltarea culturala a unei natiuni", precum si spatiul necesar reprezentarii vocilor opiniei publice. (Idem, p.103)