Organizarea Parlamentului

1. Posibile clasificari ale autoritatilor publice din tara noastra.

Enumerarea:

- autoritati centrale: - Avocatul Poporului

- Parlamentul

- Presedintele Romaniei

- Guvernul

- Ministerele

- autoritati locale: - consiliile locale

- primarii

- consiliile judetene

Clasificarea tripartita:

- autoritatea legislativa

- autoritatea executiva

- autoritatea jurisdictionala

Clasificarea dupa functia fundamentala ce revine fiecarii autoritati.

- autoritatea deliberativa-functia legislativa;

- autoritatea presedintiala-functia de mediere, de reprezentare a statului, de garant al idependentei nationale si al integritatii teritoriale a tarii;

- autoritatea guvernamentala-functia de asigurare a infaptuirii politicii interne si externe, de exercitarea conducerii generale a administratiei publice;

- autoritatea de jurisdictie constitutionala-asigura conformitatea legilor cu Constitutia;

- autoritatea judecatoreasca-infaptuiesete justitia;

- autoritatea constituita in institutia Avocatul Poporului-functia de garantare a drepturilor si libertatilor cetatenesti;

O alta clasificare:

- autoritati direct reprezentative-Parlamentul, Presedintele Romaniei;

- autoritati indirect reprezentative (derivate)-Guvernul, Curtea Constitutionala.

2. Notiunea de autoritate publica.

Autoritatile publice apar ca forme organizationale care exercita functiile guvernarii, fiecare potrivit competentei stabilite de Constitutie, ceea ce le confera legitimitate si durabilitate. Ele sunt integrate unui sistem inzestrat cu forta publica de constrangere. Natura lor este diferita, putand fi determinata dupa functia pe care o realizeaza prioritar sau cu titlu principal.

3. Actele juridice ale Parlamentului.

Potrivit Constitutiei, Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni.

Legea-in sens tehnic-juridic-este acel act normativ juridic ce este adoptat de Parlament, cu o procedura prestabilita, in domenii care, prin importanta lor, tin de competenta acestuia.

Hotararea, ca varietate a actelor juridice ale Camerelor si ale Parlamentului, se deosebeste de lege. Distinctia se poate face dupa trei criterii:

- forta juridica-este inferioara legii;

- continut-legea are intotdeauna un continut normativ;

- proceedura-nu trebuie discutat si avizate in comisiile parlamentare anterior dezbaterii.

Motiunea reprezinta pozitia Camereii intr-o problema determinata.

4. Clasificarea legilor.

Legile se clasifica in:

- legi constitutionale

- legi organice

- legi ordinare.

Legile constitutionale sunt legile de revizuire a Constitutiei. Legile de modificare a Constitutiei sunt supuse unor reguli deosebite, specifice, privind:

- initiativa revizuirii

- adoptarea proiectului sau propunerii de revizuire

- intrarea in vigoare a legii de revizuire.

1.Initiativa revizuirii poate fi realizata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor si de cel putin 500.000 de cetateni care trebuie sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, in fiecare judet inregistrandu-se cel putin 20.000 de semnaturi.

Initiativa revizuirii Constitutiei este limitata atat in ceea ce priveste obiectul reglementarii cat si din punctul de vedere al timpului, al perioadei in care poate fi efectuata. Astfel, nu pot fi modificate dispozitiile Constitutiei privind:

- caracterul national, unitar si indivizibil al statului roman;

- forma republicana de guvernamant;

- integritatea teritoriului;

- independenta justitiei;

- pluralismul politic si limba oficiala;

- acele prevederi prin revizuirea carora s-ar suprima drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sau garantiile acestora.

De asemenea, constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, in timp de razboi sau in perioada prelungirii mandatului Camerelor, pana la intrunirea legala a noului Parlament.

2. Adoptarea proiectului sau propunerii de revizuire a Constitutiei se realizeaza prin vot: o majoritate calificata de doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, sau de trei patrimi din numarul membrilor Parlamentului, daca se ajunge la mediere.

3. Legea de revizuire intra in vigoare dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii.

Legile organice se adopta in domenii ce sunt rezervate constitutional:

- sistemul electoral

- organizarea si functionarea Aotoritatii Electorale Permanente

- organizarea si desfasurarea referendumului

- functionarea si finantarea partidelor politice

- organizarea Guvernului

- stabilirea infractiunilor si pedepselor

- contenciosul administrativ

- regimul juridic general al proprietatii

- statutul deputatilor si senatorilor.

Legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere-majoritate absoluta. Se interzice abilitarea Guvernului de a adopta ordonante in domenii care fac obiectul legilor organice. Se interzice adoptarea de legi organice in cazul prelungirii mandatului Camerelor, pana la intrunirea noului Parlament.

Legile ordinare-in toate celelalte domenii ale vietii sociale, Parlamentul adopta legi ordinare, cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera (majoritate simpla).

5. Organizarea Parlamentului.

Dupa constituirea legala a Camerelor se alege presedintele fiecarei Camere si apoi ceilati membri ai birourilor lor permanente.

I. Presedintii Camerelor, birourile lor permanente si Comitetul ordinii de zi.

Presedintele fiecarei camere este ales, la propunerea grupurilor parlamentare, prin vot secret, cu buletine de vot. Este declarat ales cel care a intrunit votul majoritatii deputatilor.

La Camera Deputatilor, daca nici un candidat nu a intrunit, dupa doua tururi de scrutin, votul majoritatii parlamentarilor, se organizeaza un nou tur de scrutin, situatie in care, pentru alegere, este suficienta o majoritate relativa (votul a jumatate plus unul din deputatii prezenti), in conditiile intrunirii cvorumului.

La Senat, daca la primul tur de scrutin nici un candidat nu a intrunit votul majoritatii senatorilor, se organizeaza al doilea tur unde participa doar primii doi candidati, fiind declarat ales senatorul care a obtinut cel mai mare numar de voturi din totalul voturilor exprimate.

Atributiile presedintilor:

- convoaca parlamentarii in sesiuni

- conduce lucrarile Camerei

- acorda cuvandul deputatilor, modereaza discutiile, stabileste ordinea votarii, anunta rezultatele votului

- conduce lucrarile Biroului permanent

- convoaca Comitetul ordinii de zi

- sesizeaza Curtea Constitutionala in cazul in care se considera ca o lege este neconstitutionala

- reprezinta Camera in relatiile interne si internationale

- asigura legatura ce celelalte autoritati

Vicepresedintii sunt alesi, ca si presedintii, la propunerea grupurilor parlamentare.

In vederea depunerii propunerilor, Camera stabileste numarul de locuri din Biroul permanent care revin, pe functii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuratiei politice a Camerii. Propunerile nominale pentru vicepresedinti, ca si pentru secretari si chestori, se supun votului deodata. Deci, lista candidatilor pentru Biroul permanent se supune in intregime votului si nu pentru fiecare in parte. Pentru a fi alesi la primul tur de scrutin se cere o majoritate absoluta, iar la al doilea o majoritate relativa.

Vicepresedintelui, ca si celorlalti membri ai Birourilor permanente li se poate revoca mandatul inainte de expirarea acestuia, in conditiile prevazute in Regulament, functia devenita vacanta urmand a fi ocupata la propunerea grupului parlamentar caruia i-a fost repartizata functia.

Vicepresedintii indeplinesc atributiile stabilite de Biroul permanent sau incredintate de presedintele Senatului. Ei conduc activitatea Biroului la solicitarea presedintelui sau in absenta lui.

Secretarii vegheaza, in principal:

- la redactarea proceselor verbale ale sedintelor

- intocmesc lista luarilor de cuvant

- prezinta propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate Camerelor

- efectueaza apelul nominal

- consemneaza rezultatul votului

- tin evidenta hotararilor adoptate

- vegheaza la intocmirea stenogramelor

Chestorii:

- verifica modul de gestionare a patrimoniului Camerelor

- exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate

- prezinta Camerelor proiectul de buget si incheierea exercitiului bugetar anuak

- asigura mentinerea ordinii in sediul Parlamentului.

Biroul permanent este un organ colectiv alcatuit dupa principiul independentei Camerelor, din:

- presedinte

- vicepresedinti

- secretari

- chestori.

Numarul acestora si atributiile pe care urmeaza a le indeplini sunt stabilite de Regulamentele celor doua Camere.

Biroul permanent este chemat sa organizeze desfasurarea muncii parlamentare, avand concomitent competente politice si administrative. Astfel:

- propune Camerei data inceperii si data incheierii sesiunilor parlamentare

- solicita presedintelul convocarea in sesiune extraordinara

- supune aprobarii plenului Regulamentul camerei

- primeste proiectele de legi si propunerile legislative

- transmiterea proiectelor de legi catre Camera Deputatilor

- dispune difuzarea proiectelor de legi

- intocmeste proiectul ordinii de zi

- organizeaza relatiile Camerei cu parlamentele altor state

- prezinta plenului proiectul de buget etc.

Comitetul ordinii de zi-organ intern al Camerei Deputatilor creat in anul 2001-este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora si are urmatoarele atributii:

- aproba ordinea de zi a sedintelor si programul de lucru al Camerei

- organizeaza dezbaterile prin alocarea timpului afectat luarilor de cuvant.

II. Comisiile parlamentare.

Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. De asemenea, Camerele isi pot constitui comisii comune.

Comisiile parlamentare sunt organe de lucru, dupa caz, ale Camerei Deputatilor sau ale Senatului. Comisiile comune sunt organe de lucru ale celor doua Camere.

Comisiile se organizeaza si lucreaza potrivit regulilor stabilite in regulamentele parlamentare. Sunt conduse de un birou format din:

- un presedinte

- doi vicepresedinti

- doi secretari.

Comisiile lucreaza valabil in prezenta majoritatii membrilor care le compun, hotararile adoptandu-se cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Comisiile permanente sunt constituite pe durata legislaturii. Numarul, denumirea si componenta fiecareia sunt stabilite de fiecare Camera. Membrii birourilor sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni ordinare. Fiecare senator este obligat sa faca parte dintr-o comisie, si poate face parte din cel mult doua comisii. Un deputat face parte obligatoriu dintr-o singura comisie permanenta. Calitatea de membru al unei comisii poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte.

Comisiile permanente ale Camerei Deputatilor sunt stabilite prin Regulament, in care se prevad si domeniile lor de activitate.

Sunt instituite:

- Comisia pentru politica economica, reforma si privatizare;

- Comisia pentru buget, finante si banci;

- Comisia pentru industrii si servicii;

- Comisia pentru agricultura, silvicultura, industri alimentara si servicii specifice;

- Comisia pentru drepturile omunlui, culte si promele minoritatilor nationale;

- Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic;

- Comisia pentru munca si protectie sociala;

- Comisia pentru sanatate si familie;

- Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret si sport;

- Comisia pentru cultura, arta, mijloace de informare in masa;

- Comisia juridica, de disciplina si imunitati;

- Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;

- Comisia pentru politica externa;

- Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii;

- Comisia pentru regulament;

- Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor.

Initial in Regulamentul Senatului nu erau nominalizate, identificate sau numite comisiile permanente. Dupa revizuirea Constitutiei sunt enumerate 14 comisii permanente ce au domenii asemanatoare de activitate cu cele ale Camerei Deputatilor.

Atributiile comisiilor permanente:

- examinarea si intocmirea raportului sau avizului asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative;

- efectuarea unor anchete parlamentare;

- avizarea amendamentelor la proiectele de legi sau la propunerile legislative;

- dezbaterea si adoptarea hotararilor asupra altor probleme trimise spre examinare de catre Biroul permanent;

- controlul modului in care ministerele si celelalte organe ale administratiei publice indeplinesc Programul de guvernare.

Comisiile temporare sunt prevazute de Constitutie si Regulamentele Camerelor.

Avem:

- comisiile de ancheta-pot fi constituite de fiecare Camera, potrivit Regulamentului de functionare, la cererea a cel putin o trime din membrii sai. Nu sunt organe jurisdictionale.

- comisiile speciale, altele decat cele de ancheta, pot fi constituite de Camere pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri. Sarcina pe care urmeaza sa o indeplineasca comisia speciala se stabileste prin actul de constituire, direct de catre plenul adunarii, pe cand sarcinile comisiilor permanemante se stabilesc de biroul permanent.

Comisiile de mediere erau constituite pentru situatia in care una din camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativa intr-o redactere diferita de cea aprobata de cealalta Camera. Sfera de aplicabilitate este numai la legile constitutionale.

Alte comisii comune pot fi create in situatia in care urmeaza sa elaboreze o lucrare de o deosebita importanta, un proiect de cod de legi etc.

6. Ce functii realizeaza Parlamentul Romaniei. Posibile clasificari.

Parlamentul Romaniei realizeaza urmatoarele functii:

- legiferarea-functie fundamentala;

- guvernamentala-prin determinarea politicii externe, asigurarea echilibrului financiar, numirea, desemnarea, alegerea sau avizarea unor persoane in vederea exercitarii unor importante functii guvernamentale si juridice;

- de control asupra activitatii celorlate autoritati.

7. Protectia mandatului parlamentar.

Protectia mandatului parlamentar este determinata de rolul Parlamentului in exercitiul puterii suverane.

Statutul palamentarilor are ca scop asigurarea independentei lor contra oricaror presiuni exterioare.

Independenta parlamentarului implica unele incompatibilati:

- nimeni nu poate fi in acelasi timp deputat si senator;

- calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului;

- alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.

Imunitati.

Imunitatile parlamentare constituie o protectie functionala si personala care tinde sa asigure exercitarea libera a mandatului. Ele au ca scop asigurarea independentei parlamentarului in exercitarea mandatului si punerea lui sub protectie fata de acte sau fapte abuzive ale aotoritatilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice.

Potrivit prevederilor constitutionale distingem doua categorii de imunitati:

- independenta opiniilor-lipsa raspunderii juridice pentru voturile si opiniile exprimate in exercitarea mandatului;

-inviolabilitatile-imunitati de procedura. Inviolabilitatea prezinta niste caracteristici specifice, si anume:

- nu priveste decat faptele savarsite in afara mandatului;

- nu priveste decat raspunderea penala;

- nu protejeaza pe parlamentar decat in timpul exercitarii mandatului sau.

8. Structura si functionarea Parlamentului.

Structura Parlamentului.

Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat.

Distinctii intre cele doua Camere:

- varsta la care o persoana poate fi aleasa: 33 de ani la Senat si 23 de ani la Camera Deputatilor;

- numarul membrilor fiecarei Camere;

- numarul parlamentarilor ce fac parte din birourile permanente (13 la Camera si 11 la Senat);

Fiecare Camera isi desfasoara activitatea potrivit propriului regulament, in sedinte separate, afara de cazurile in care deciziile nu pot fi luate decat in sedinte comune.

Functionarea Parlamentului.

Functionarea Camerei Deputatilor si a senatului, precum si a Camerelor reunite este reglementata de constitutie si de regulamentele parlamentare.

Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in sedinte separate.

Perioada in care Camerele isi desfasoara valabil activitatea este de 4 ani.

Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an. Prima incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. Convocarea Camerelor se face de catre presedintii acestora, cu exceptia Parlamentului nou ales, care se intruneste la convocarea Presedintelui Romaniei.

In intervalul dintre cele doua sesiuni ordinare, comisiile parlamentare si birourile permanente isi pot continua activitatea fara indeplinirea vreunei forme legale de abilitare.

Parlamentul se poate intruni si in sesiuni estraordinare la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere si a cel putin o treime din numarul deputatilor sau senatorilor. Convocarea camerelor se face de catre presedintii acestora.

Intrunirea efectiva a membrilor Camerei in sedinte se realizeaza pe parcursul a 4-5 zile consecutiv pe saptamana, potrivit programului de lucru intocmit de Biroul permanent si aprobat de comitetul ordinii de zi.

In timpul sesiunilor, Camerele lucreaza in sedinte in plen, pe comisii si in grupuri parlamentare. Cvorumul cerut de constitutie este de jumatate plus unul din membrii Camerei.

Lucrarile camerei sunt conduse de presedintele acesteia sau de un vicepresedinte care il inlocuieste, asistat obligatoriu de doi secretari.

Sedintele sun publice.

Dezbaterile constau in discutarea chestiunilor inscrise pe ordinea de zi. Dezbaterile din sedintele Camerelor se inregistreaza pe banda magnetica si se stenografiaza.

Procedura dezbaterilor poate fi comuna sau speciala.

Dezbaterile se incheie prin luarea unor decizii pe baza de vot. Votul poate fi deschis sau secret.

Deciziile se iau de fiecare Camera in parte, afara de cazurile in care Constitutia sau Regulamentele prevad obligativitatea sedintelor comune.

9. Natura juridica si durata mandatului parlamentar.

In dreptul public, mandatul semnifica o functie publica cu care titularul este investit prin alegeri, drepturile si obligatiile acestuia fiind stabilit de lege.

In sistemul nostru constitutional s-a optat pentru mandatul reprezentativ. Mandatul parlamentar nu i-a nastere printr-un contract. Mandatul este general, liber, irevocabil si definitiv.

Durata mandatului parlamentar este prevazuta in Constitutie si este de 4 ani si care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.

Inceputul mandatului parlamentar este la data intrunirii legale a Camerei din care face parte.

Incetarea mandatului parlamentar:

- la data intrunirii legale a Camerelor nou alese;

- demisie;

- pierderea drepturilor electorale;

- incompatibilitate;

- deces.

Mandatul inceteaza fie pentru toti parlamentarii deodata, la data intrunirii legale a noilor camere sau la data dizolvarii, fie pentru fiecare parlamentar in parte (deces, prin demisie sau de drept). In al doilea caz incetarea poate fi:

- voluntara

- de drept.

Incetarea voluntara poate fi:

- expresa-prin demisie

- tacita-parlamentarul accepta o functie incompatibila cu calitatea de parlamentar.

Forma individuala de incetare a mandatului poate fi:

- obiectiva (in cazul decesului, punerii sub interdictie judecatoreasca);

- subiectiva (se descopera ulterior validarii mandatului o hotarare judecatoreasca de pierdere a drepturilor electorale).

10. Drepturile si indatoririle parlamentarilor.

Drepturile si indatoririle parlamentarilor sunt prevazute de Constitutie, de regulamentele Camerelor si de Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului. O parte din aceste drepturi nu pot fi exercitate decat in colectiv sau individual.

Drepturile parlamentarilor ce pot fi exercitate individual:

- de a lua cuvantul;

- de a aduce amendamente la un proiect de lege sau la o propunere legislativa;

- de a propune votul deschis sau secret;

- de a adresa intrebari Guvernului, ministrilor etc.;

- de a se adresa cu petitii Camerelor;

- de a face parte din comisiile parlamentare;

- de a fi ales in conducerea grupului parlamentar.

Drepturile parlamentarilor ce pot fi exercitate in colectiv:

- de a propune suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei;

- de a propune o motiune de cenzura prin care se angajeaza raspunderea politica a Guvernului;

- de a face propuneri pentru alegerea presedintelui Camerei;

- de a face propuneri pentru modificarea ordinii de zi;

- de a face propuneri ca sedinta sa se desfasoare in secret etc.

Printre indatoriri, cele mai importante sunt cele privind participarea la lucrarile Camerei, la lucrarile comisiilor din care face parte, la desfasurarea activitatilor pe care le implica mandatul de deputat in colegiul uninominal in care este ales.

11. Constituirea Parlamentului. Alegerile.

Alegerile.

1. Listele electorale. Exercitarea dreptului de vot se face potrivir unor norme legale, toate drepturile electorale fiind orientate in constituirii legale a autoritatii legislative a tarii si a exprimarii vointei reale a celor chemati la urne.

Fiecare cetatean cu drept de vot este inscris intr-o lista electorala. Sunt doua categorii de liste electorale:

- permanente;

- speciale.

Listele permanente se intocmesc pe localitati de catre Ministerul de Interne prin formatiunile de evidenta a populatiei si cuprind pe toti cetatenii cu drept de vot care locuiesc aici. Ele se actualizeaza in fiecare an, fiind radiate persoanele care si-au pierdut cetatenia romana sau care au fost decazute din drepturile politice, precum si cele decedate. Odata cu schimbarea domiciliului se face inscrierea in lista localitatii respective.

Listele electorale speciale se intocmesc pentru cei ce voteaza la sectiile de votare organizate pe langa unitati militare, spitale, maternitati, sanatorii, caminele de studensi, statii CFR, autogari, aeroporturi, misiuni diplomatice, nave etc. Se refera la militari, studenti, elevi cu drept de vot si la cei aflati in strainatate.

Fiecare alegator este inscris intr-o singura lista avand dreptul, in cazul omisiunilor, inscrierilor gresite, erorilor etc., a face intampinari si contestatii.

Listele electorale constituie proba unora dintre operatiunile electorale:

- pe baza lor se stabileste numarul de alegatori;

- pe baza lor se calculeaza numarul celor care au participat la vot;

- pe baza lor se realizeaza controlul participarii la vot pentru a se preveni votul plural.

2. Cartile de alegator sunt permanente, valabile pentru toate consultarile electorale cu caracter national si se elibereaza alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente ale localitatii in care domiciliaza. Se elibereaza de MAI.

3. Circumscriptiile electorale reprezinta delimitarile geografice ale corpului electoral, la noi corespunzator unitatilor administrativ-teritoriale judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

4. Sectiile de votare se organizeaza in comune, orase si municipii, in general in raport de numarul locuitorilor. Se mai pot constitui si dupa alte criterii:

- distanta pana la locul sectiilor de votare;

- situatia speciala a unor categorii de alegatori-studenti, elevi, militari etc.

Delimitarea sectiilor se face de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor si si subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, iar numerotarea se face de catre prefecti.

5. Birourile electorale se instituie pentru organizarea si desfasurarea fiecarei campanii electorale si a fiecarui scutin.

Autoritatea Electorala Permanenta are ca scop asigurarea conditiilor logistice necesare aplicarii intocmai a dispozitiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot si a conditiilor corespunzatoarept buna desfasurare a operatiunilor electorale. Este o institutie administrativa autonoma care asigura aplicarea unitara a dispozitiilor legale privitoare la organizarea si desfasurarea alegerilor.

Biroul Electoral Central vegheaza la actualizarea listelor electorale, urmareste aplicarea dispozitiilor legale privitoare la alegeri la nivel national, rezolva unele intampinari si contestatii, primeste de la birourile electorale de circumscriptie procesele-verbale privind numarul de voturi valabil exprimate si constata daca sunt partide care nu au intrunit pragul electoral, verifica su inregistreaza rezultatul alegerilor, atesta atribuirea unui mandat de deputat si elibereaza certificatul doveditor al deputatului desemnat astfel.

Birourile electorale de circumscriptie inregistreaza candidaturile depuse in circumscriptia respectiva, face publicatiile si afisarile prevazute de lege, rezolva intampinari si contestatii, distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare buletinele de vot, stampila de control si stampila cu mentiunea "votat", totalizeaza rezultatul alegerilor de la sectiile de votare si elibereaza certificatul doveditor senatorilor si deputatilor alesi, inainteaza Biroului Electoral Central procesele verbale referitoare la rezultatul alegerilor, intampinarile, contestatiile si procesele verbale primite de la sectiile de votare.

Birourile electorale ale sectiilor de votare conduc operatiunile de votare, numara voturile, consemneaza rezultatele, inaunteaza birourilor electorale de circumscriptie procesele -verbale cuprinzand rezultatele votarii si predau judecatoriei locale, cu proces-verbal, buletinele de vot intrebuintate si necontestate, cele anulate, stampilele etc.

Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscriptie, birorile electorale ale sectiilor de votare si oficiile electorale organizate la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti sunt constituite din magistrati si reprezentanti ai partidelor care participa la alegeri.

6. Candidaturile. Propunerile de candidati se fac pe colegii uninominale, in conditiile prevazute de lege, de catre partidele si formatiunile politice care participa la alegeri. Pot participa si candidatii independenti pe baza listei de sustinatori.

7. Campania electorala incepe in momentul aducerii la cunostinta publica a date alegerilor si se incheie cu doua zile inaintea votarii. Este etapa in care sunt prezentate programele guvernamentale, sunt evaluate critic rezultatele guvernarii precedente etc. Legea stabileste o serie de obligatii pentru primari in sensul asigurarii conditiilor de exercitare a drepturilor electorale si a stabilirii locurilor pentru afisaj.

8. Desfasurarea votarii are loc conform dispozitiilor legale. Regulile stabilite au ca scop crearea conditiilor pentru exprimarea libera a optiunilor politice, prevenirea unor abuzuri, a unor ilegalitati, crearea unor suspiciuni sau situatii ambigue.

12. Intrunirea Camerelor nou alese si constituirea lor legala.

Intrunirea legala a Camerelor nou alese are loc pe dat stabilita in actul de convocare emis de Presedintele Romaniei.

Exercitiul mandatului deputatilor nou alesi este conditionat de validarea lui. Aceasta operatiune este reglementata de regulamentele Camerelor. O camera este legal constituita dupa validarea a doua treimi din mandatele de deputat sau senator.

15. Procedura legislativa.

Procedura legislativa se deruleaza in fata Parlamentului, dar este pregatita prin activitati anterioare si desavarsita prin activitati ulterioare adoptarii legii prin vot, si anume cele privind promulgarea de catre Presedintele Romaniei si publicarea, sau cele legate de punerea de acord a textelor legale cu cele constitutionale.

1. Initiativa legislativa. Initiativa legislativa apartine Guvernului, deputatilor, senatorilor, precum si unui numar de 100.000 de cetateni cu drept de vot, care provin din cel putin un sfert din judetele tarii sau in municipiul Bucuresti, inregistrandu-se cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.

Guvernul inainteaza proiecte de legi elaborate in conformitate cu regulile de tehnica legislativa si care sunt orientate in in directia realizarii programului de guvernare. Cele mai multe initiative provin de la executiv.

Parlamentarii si cetatenii pot prezenta propuneri legislative.

Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea proiectului de lege catre Camera competenta sa-l adopte, ca prima Camera sesizata.

Parlamentarii nu mai depun propunerile legislative in Camera din care fac parte decat atunci cand propunerea face parte din cele prevazute ca fiind de competenta acesteia, in calitate de prima Camera sesizata. Toate celelalte propuneri vor fi depuse la cealalta Camera, situatie care vine in contradictie cu mandatul dat parlamentarilor de catre electorat, mandat pentru o camera, si nu pentru ambele.

Propunerile legislative ale cetatenilor trebuie depuse la una sau alta din Camere.

Se supun spre dezbatere si adoptare camerei deputatilor, ca prima Camera sesizata:

- proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale;

- proiectele legilor organice.

Toate celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptarii, ca prima Camera sesizata, Senatului.

Senatul are in competenta:

- toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;

- proiectele legilor organice, altele decat cele atribuite Camerei Deputatilor.

Camera Deputatilor are in competenta ca prima Camera sesizata o parte din legile organice specificate in Constitutie si legile referitoare la ratificarea tratatelor, pe cand Senatul are in competenta cealalta parte de legi organice si toate legile ordinare.

2. Examinarea si avizarea proiectului sau a propunerii legislative de catre comisiile parlamentare.

Proiectele de legi se inainteaza Camerei Deputatilor, insotite de avizul Consiliului Legislativ, situatie in care se predau Biroului permanent ce are sarcina de a solicita acest aviz, daca nu a fost dat, precum si avizul Consiliului Economic si Social sau al altor institutii. In cazul propunerilor legislative inaintate de catre cetateni, birourile permanente solicita Curtii Constitutionale verificarea indeplinirii conditiilor constitutionale.

Toate proiectele si propunerile legislative se inregistreaza, birourile permanente trebuind a le aduce la cunostinta Camerelor, in sedinta, a le imprima si distribui membrilor lor. Apoi, acestea se trimit pentru intocmirea avizelor sau a raportului comisiilor permanente competente, stabilind si termenele de depunere a acestora.

Biroul permanent, pe baza avizului comisiei juridice, are in sarcina sa transmiterea proiectului catre cealalta camera, in cazul in care o comisie permanenta apreciaza ca nu este competenta sa dezbata proiectul ca prima Camera sesizata.

Comisia permanenta sesizata in fond isi stabileste planul de lucru privind dezbaterea si avizarea proiectului primit, numind un raportor. Comisia va face un plan al dezbaterilor, fiind obligata sa se incadreze in termenele legale. La sedintele comisiei au dreptul sa participe deputatii si senatorii care au facut propuneri, precum si, la cererea presedintelui comisiei, specialisti ai Consiliului Legislativ.

Pe perioada cat proiectele de legi sau propunerile legislative se afla la comisia sesizata, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente in scris in termen de 5 zile inainte de data stabilita pentru depunerea raportului.

Amendamentul este modificarea de forma sau de fond adusa unui text supus deliberarii. Amendamentele se prezinta in scris, anterior dezbaterii generale si sunt trimise comisiei sesizate in fond. Cele de importanta mai mica pot fi prezentate direct in sedinta Camerei.

Dupa examinarea proiectului de lege si a amendamentelor propuse, comisia intocmeste un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, modificarea sau respingerea proiectului sau a propunerii legislative, cu precizarea articolelor care intra in competenta decizionala a Camerei Deputatilor, respectiv a Senatului, in cazul in care Camera Deputatilor este Camera decizionala. Raportul se trimite Biroului permanent.

Initiatorul proiectului de lege poate sa-l retraga, pana la inscrierea acestuia pe ordinea de zi, sa-l rectifice ori sa-l modifice.

Biroul permanent care a primit raportul comisiei sesizata in fond procedeaza la includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a Camerei respective in cel mult 5 zile de la primirea acestuia in cazul in care Camera Deputatilor a fost sesizata ca prima Camera, si in termen de cel mult 7 zile pentru cele in care este Camera decizionala.

3. dezbaterea proiectului sau propunerii legislative in plenul fiecarei Camere. Dezbaterea in plen cuprinde doua etape:

a) dezbaterea generala aproiectului de lege sau a propunerii legislative;

b) dezbaterea pe articole.

a) Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative demareaza cu prezentarea motivelor care au condus la promovarea lor, a temeiurilor obiective si subiective care au determinat initierea legii, a scopurilor ce se urmaresc prin reglementare. Urmeaza prezentarea raportului comisiei permanente, sesizata in fond. Rapoartele trebuie sa cuprinda, pe langa opinia majoritatii membrilor comisiei, si parerile contrare, motivate, ale celorlalti membri din comisie.

In cazul dezbaterii generale in Senat, presedintele acetuia da cuvantul senatorilor in ordinea inscrierii la cuvant, pe cand la Camera, presedintele da cuvantul reprezentantilor grupurilor parlamentare, in ordinea inscrierii. In faza dezbaterii generale a proiectului de lege nu pot fi propuse amendamente.

De regula, dezbaterea generala, avand ca scop clarificarea aspectelor politice si de principiu ale proiectului, nu se incheie cu un vot. Ambele regulamente prevad obligativitatea presedintelui de a cere Camerei sa se pronunte prin vot atunci cand prin raportul comisiei sesizata in fond se propunere respingerea proiectului sau a propunerii legislative.

b) Se trece apoi la dezbaterile pe articole a propunerii legislative sau a proiectului de lege, cu modificarile prevazute in raportul comisiei sesizata in fond.

In cursul dezbaterilor parlamentare, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune in discutie amendamentele respinse de comisia sesizata in fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care nu figureaza in raportul acesteia.

In plenul camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativa, gramaticale sau lingvistice; nu pot fi admise amendamente de fond.

Discutarea amendamentelor incepe cu cele prin care se cere eliminarea unor texte si se continua cu cele privind modificarea sau completarea articolului dezbatut. Camera trebuie sa se pronunte asupra fiecarui amendament.

Se supun dezbaterii si votului numai articolele la care s-au facut amendamente. Textele articolelor si amendamentelor se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti.

4. Votarea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative.

Proiectul de lege sau propunerea legislativa, in forma rezultata din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare. Este un vot care priveste ansamblul reglementarii, numit vot final.

Atat constitutia cat si Regulamentele celor doua Camere prevad reguli deosebite privind votarea celor trei categorii de legi.

Legile constitutionale se adopta cu votul unei majoritati de cel putin doua treimi din numarul deputatilor-majoritate absoluta calificata.

Legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere-majoritate absoluta simpla.

Legile ordinare se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti-majoritate relativa.

Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

Dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere, care va decide definitiv.

Proiectele sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se semneaza de presedintele acesteia si se inainteaza celeilalte in vederea dezbaterii si adoptarii. Guvernul va fi instiintat cu acest fapt.

5. Semnarea proiectului sau a propunerii legislative si trimiterea spre promulgare. Legea adoptata de Camera Deputatilor, cu privire la care Senatul s-a pronuntat ca prima Camera sesizata, ori dupa caz, in calitate de Camera decizionala pentru unele prevederi, semnata de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului, se comunica cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre promulgare Guvernului, Ianaltei Cuirti de Casatie si Justitie, precum si avocatului poporului si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor si secretarul general al Senatului in vederea exercitarii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale. Dupa implinirea termenului de 5 zile, legea se trimite, sub semnatura presedintelui Camerei Deputatilor, Presedintelui Romaniei pentru promulgare.

Promukgarea legii se face de catre Presedintele Romaniei in termen de 20 de zile de la primire. Inainte de promulgare, acesta poate sa ceara Parlamentului reexaminarea legii, sau sa o trimita Curtii Constitutionale pentru verificarea constitutionalitatii. In ambele cazuri termenul de 20 de zile se intrerupe.. promulgarea se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

Reexaminarea legii poate fi ceruta o singura data.

Prin promulgare, Presedintele Romaniei atesta ca legea a fost constitutional si legal adoptata. Ea poate fi publicata, poate intra in vigoare.

6. Publicarea si intrarea in vigoare alegii. Potrivit textelor constitutionale legea intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii. De la aceasta regula este prevazuta o exceptie si anume intrarea in vigoare a legii la o data ulterioara prevazuta in textul ei.

16. Proceduri legislative speciale.

1. Reexaminarea legii. Se realizeaza la cererea Presdintelui Romaniei. In acest caz cererea se adreseaza printr-un mesaj prezidential avand ca efect repetarea procedurii parlamentare, punerea din nou in dezbatere a legii.

Legea dezbatuta trebuie votata cu o majoritate relativa-daca este o lege ordinara-sau cu majoritate absoluta daca este o lege organica. Reexaminarea este sinonima cu o noua lectura a legii adoptate, dar una in care nu este obligatorie rediscutarea intregii legi. In cazul in care Parlamentul a modificat sau completat legea, parlamentarii pot din nou sa-si exercite dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala, dupa cum si Presedintele Romaniei poate trimite legea Curtii pentru a efectua controlul constitutionalitatii ei.

Dupa ce legea a fost rediscutata se trimite din nou la promulgare. Presedintele nu poate cere a doua oara rediscutarea ei. In acest caz, termenul de promulgare este de 10 zile de la primirea de catre Presedinte a legii adoptate dupa reexaminare.

In situatia in care Curtea Constitutionala da o decizie prin care o lege sau o prevedere a ei sunt declarate neconstitutionale, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii.

2. Legile de ratificare a tratatelor internationale. Sunt adoptate cu o procedura ce se abate intr-o buna masura de la regulile de drept comun. Astfel, initiativa legislativa se prezinta sub forma incheierii unor tratate internationale de catre Presedintele Romaniei, iar continutul lor normativ nu este rodul dezbaterilor parlamentare, amendamentele fiind in principiu excluse.

In literatura de specialitate au fost considerate ca fiind specifice o serie de reguli procedurale, printre care amintim:

- competenta exclusiva a Parlamentului in materie de ratificare;

- daca un tratat negociat de Guvern si incheiat de Presedinte cuprinde o clauza contrara Constitutiei, trebuie revizuita mai intai legea fundamentala si numai ulterior poate fi ratificat;

- votul parlamentarilor vizeaza actul international, cu continutul sau stabilit pe baza de negocieri, neputandu-se decide asupra inlocuirii, adaugarii sau modificarii unor regul:

- amendamentele parlamentarilor sunt in principiu excluse;

- adoptarea se face cu o majoritate absoluta sau relativa, dupa cum tratatul cuprinde clauze care sunt de domeniul legii organice sau legii ordinare;

- trtatul trebuie supus spre ratificare intr-un termen rezonabil.

In cazul sesizarii neconstitutionalitatii tratatelor depuse la Parlament pentru ratificare, procedura parlamentara se intrerupe si se reia dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale. In cazul in care decizia este de neconstitutionalitate, Parlamentul nu poate ratifica tratatul declarat neconstitutional, solutia fiind revizuirea Constitutiei.

3. Legile financiare.

Legile bugetare nu pot fi initiate de parlamentari, elaborarea bugetului de stat fiind opera Guvernului, prin Ministerul de Finante.

Modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat nu se poate face fara un aviz consultativ de la guvern si se poate face numai in masura in care sunt indicate sursele de finantare ale eventualelor cheltuieli bugetare

Adoptarea legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurarilor sociale de stat trebuie sa se faca intr-un termen dinainte fixat, respectiv cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar.

Sanctiunea nerespectarii o constituie aplicarea in continuare a legii anului precedent.

In domeniul bugetar, Parlamentul nu poate abilita Guvernul pentru a adopta ordonante;

Dezbaterea si adoptarea legilor privind bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat se face in sedinta comunna a Camerei Deputatilor si Senatului.

4. Delegarea legislativa si aprobarea ordonantelor. Delegarea legislativa trebuie sa fie astfel reglementata incatincat Guvernul sa aiba competenta legislativa numai in limitele admise de Parlament si numai in conditiile prevazute strict de de Constitutie, aceste conditii aparand ca garantii ale realsizarii cerintelor pricipiilor separatiei puterilor in stat si statului de drept.

Garantii:

- Guvernul poate adopta ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare;

- Parlamentul poate abilita Guvernul sa adopte ordonante pentru reglementarea acelor relatii care nu formeaza obiectul legilor organice;

- legea de abilitare va trebui in mod obligatoriu sa stabileasca domeniul de reglementare si data pana la care Guvernul poate sa emita ordonante;

- ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.

Sunt supuse aprobarii ordonantele pe baza unei legi de abilitare unde se prevede expres acest lucru precum si ordonantele de urgenta. Daca ordonanta nu este supusa aprobarii pana la implinirea termenului de abilitare, efectele ei inceteaza, normele devin caduce. Dar avand in vedere ca Parlamentul poate adopta ulterior o lege de aprobare, si ca aceasta lege inglobeaza ordonanta, se reia viata ordonantei, normele ei reintrand in vigoare pe data publicarii legii.

Pentru ordonantele de urgenta, in Constitutie se prevede un termen de 30 de zile de la depunerea ei in care Camera sesizata in fond trebuie sa se pronunte, urmand ca dupa acest interval proiectul legii de aprobare sa fie luat in dezbatere la Camera decizionala, chiar daca prima nu s-a pronuntat. La ambele Camere este impusa procedura de urgenta.

Daca ordonanta sufera modificari, ea se va aplica pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare in forma initiala, iar de la aceasta data in forma pe care o ia legea in Parlament.

Daca in interiorul termenului Parlamentul respinge ordonanta in intregime, ordonanta isi inceteaza actiunea pe data publicarii legii.

5. Adoptarea legii in conditiile angajarii raspunderii Guvernului.

Guvernul poate promova un proiect de lege si prin angajarea raspunderii in fata Parlamentului. Este o procedura rapida care se finalizeaza cu aprobarea respectivului proiect de lege sau cu demiterea sa.

Principalele elemente in ceea ce priveste angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege sunt urmatoarele:

- Guvernul isi poate asuma raspunderea politica in fata Camerelor reunite in sedinta comuna;

- el este demis daca o motiune de cenzura este depusa, in termen de 3 zile de la promovarea proiectului de lege si votata de majoritatea parlamentarilor;

- daca Guvernul nu a fost demis in conditiile aratate, proiectul de lege se considera adoptat.

6. Procedura de urgenta. Este initiata fie de Guvern fie de camere. La Camera Deputatilor cererile pot fi facute de Biroul permanent, de grupurile parlamentare sau de comisiile permanente. Ele se supun aprobarii Comitetului ordinii de zi. La Senat cererile se supun aprobarii Biroului permanent.

7. Procedura de modificare a Constitutiei. Regulile de modificare a textelor constitutiei se refera la:

- initiativa legislativa;

- controlul legalitatii initiativei populare;

- contrulul constitutionalitatii initiativelor de revizuire;

- limitarea domeniilor de relatii reglementate constitutional in care poate interveni revizuirea;

- medierea;

- votarea legii de revizuire;

- aprobarea revizuirii prin referendum;

- intrarea in vigoare a legii de revizuire.

17. Alegerea Presedintelui Romaniei.

Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Alegerea Presedintelui se face prin scrutin uninominal majoritar, in doua tururi. In primulm tur este declarat ales candidatul care a intrunit majoritatea absoluta, adica cel putin jumatate plus unul sin voturile alegatorilor inscrisi in listele electorale. Cand nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al diolea tur de scrutin la care participa primii doi candidati stabiliti la primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi.

Data alegerilor se stabileste si se aduce la cunostinta publica de Guvern, cu cel putin 60 de zile inainte de ziua votarii si pana la implinirea a 5 zile de la data expirarii mandatului Presedintelui in functie.

Conditiile ce trebuiesc indeplinite pentru a fi ales in functia de Presedinte al Romaniei sunt:

- conditiile de fond:

- candidatul sa aiba drept de vot;

- persoana care candideaza sa aiba cetatenia romana;

- sa aiba domiciliul in tara;

- sa fi implinit varsta de 35 de ani;

- sa nu-i fie interzisa asocierea in partide politice;

- sa nu fi indeplinit deja, de doua ori, functia de Presedinte.

- conditiile de forma:

- candidatii trebuie sa fie propusi de partide, de formatiuni politice sau de coalitii de partide;

- atat candidaturile propuse de partide sau formatiuni politice cat si candidaturile independente pot fi depuse numai daca sunt sustinutr de cel putin 100.000 de alegatori;

- procedura demareaza daca s-a obtinut in prealabil declaratia de acceptare a candidaturii.

18. Durata mandatului Presedintelui Romaniei.

Mandatul presedintelui este de 5 ani si se exercita de la depunerea juramantului in fata Camerelor reunite ale Parlamentului. Presedintele isi exercita functiile pana la depunerea juramantului de catre Presedintele nou ales.

Mandatul poate fi prelungit, prin lege organica, in doua cazuri limitativ stabilite de Constitutie: de razboi sau de catastrofa.

19. Rolul si functiile Presedintelui Romaniei.

Rolul presedintelui:

- Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.

- Presedimtele Romaniei vegheaza la respectarea Costitutiei si la buna functionare a autoritatilor publie. Exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Functiile Presedintelui.

Functia de reprezentare. Presedintele Romaniei reprezinta statul roman.

Atributiile pe care Presedintele le exercita in vederea realizarii acestei functii:

- confera decoratii, titluri de onoare, acorda gradele de maresal, de amiral;

- incheie tratate internationale, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici;

Functia de aparare sau garantare a unor valori fundamentale ale poporului roman. Ca si functia de reprezentare, functia de garant al independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii se realizeaza tot prin intermediul exercitarii unor atributii date de Constitutie, precum si prin faptul ca i se atribuie unele calitati, cum este cea de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si cea de comandant al fortelor armate. Masurile luate de Presedinte in exercitarea atributiilor amintite trebuie aprobate sau incuvintate de Parlament, aduse la cunostinta acestuia, iar acle emise ian acest scop trebuie contrasemnate de primul ministru.

Functia de mediere. Printre procedurile constitutionale consacrate realizarii functiei de mediere amintim:

- Presedintele transmite mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii;

- Presedintele poate solicita Parlamentului reexaminarea legii adoptate, inainte de promulgarea ei;

- Presedintele poate sesiza Curtea Constitutionala cu privire la controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgarea acestora;

- Presedintele poate sa dizolve Parlamentul daca nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare, dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura;

- Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru in urma consultarii partidului care are majoritate absoluta in Parlament;

- Presedintele revoca sau numeste pe unii menbri ai Guvernului.

20. Actele Presedintelui Romaniei.

Fiind un organ al puterii executive, Presedintele Romaniei adopta indeosebi acte juridice individuale sau de aplicare. dDar, in exercitarea unor atributii, acesta poate si trebuie sa adopte si acte juridice normative. Actele juridice adoptate de Presedinte poarta denumirea de decrete normative sau de aplicare. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. ele se semneaza de catre Presedinte. In cazurile expres prevazute de lege, ele se contrasemneaza de primul-ministru.

Contrasemnarea este ceruta pentru decretele prin care:

- Presedintele inainteaza Parlamentului, spre ratificare, tratatele internationale pe care le-a incheiat:

- Presedintele acrediteaza sau recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangurilor misiunilor diplomatice;

- Presedintele Romaniei declara mobilizarea fortelor armate sau ia masuri de respingere a unei agresiuni armate declansata impotriva tarii;

- Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta;

- Presedintele confera distinctii, face avansari in gradele superioare ale armatei si confera gratierea individuala.

21. Protectia mandatului Presedintelui Romaniei.

Ocrotirea mandatului Presedintelui se realizeaza prin stabilirea unor incompatibilitati ale functiei prezidentialeccu alte functii sau profesii si prin consacrarea imunitatii acestuia.

In privinta incompatibilitatii, Constitutia prevede ca in timpul mandatului, Presedintele nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini o alta functie publica sau privata.

In privinta imunitatii. Presedintele se bucura de imunitate si nu raspunde din punct de vedere juridic pentru opiniile, actele sau faptele savarsite in exercitiul mandatului, nici pe perioada mandatului nici ulterior.

22. Proceduri si mijloace de control asupra Presedintelui Romaniei.

1. Diversitatea procedurilor.

Presedintele Romaniei trebuie sa consulte presedintii Camerelor, Parlamentul, sa incheie tratate incat, pe baza aprecierii favorabile a Camerelor, sa se treaca la ratificarea lor, sa ceara aprobarea prealabila sau ulterioara a Parlamentului pentru anumite initiative, sa aduca neintarziat la cunostinta acestuia luarea unor masuri pentru apararea tarii, sa ceara incuviintarea altora etc.

2. Incunostiintarea, consultarea si aprobarea unor acte sau fapte ale Presedintelui Romaniei.

Presedintele are obligatia de a incunostiinta neintarziat Parlamentul, printr-un mesaj, in situatiam in care a luat masuri pentru respingerea agresiunii. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.

Pentru alte situatii, Constitutia prevede necesitatea consultarii prealabile a Parlamentului sau a presedintilor celor doua Camere. Presedintele Romaniei nu poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national, decat dupa consultarea Parlamentului, dupa cum nu poate sa-l dizolve, decat dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare.

3. Suspendarea din functia a Presdintelui. Parlamentul poate sa ia masuri ce pot fi finalizate prin sanctiuni politice si juridice:

- suspendarea din functie

- punerea sub acuzare.

Suspedarea din functie poate interveni numai atunci cand Presedintele a savarsit fapte grave, prin care a incalcat prevederile Constitutiei. Propunerea de suspendare poate fi initiata de cel putin o trime din numarul parlamentarilor. Ea se aduce neintarziat la cunostinta Presedintelui. el poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa. dezbaterea propunerii se face in sedinta comuna a celor doua Camere. anterior dezbaterii, trbuie obtinut avizul consultativ al Curtii Constitutionale. Suspendarea poate fi hotarata cu votul majoritatii parlamentarilor. Votul este secret, prin bile.

4. Punererea sub acuzare a Presedintelui. Propunerea de punere sub acuzare a Presedintelui poate fi initiata de majoritatea parlamentarilor si se aduce la cunostinta Presedintelui pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa. In sedinta comuna se procedeaza la constituirea unei comisii de ancheta. comisia prezinta un raport asupra celor constatate la termenul stabilit in sedinta comuna. Camerele se intrunesc in sedinta comuna pentru a dezbate raportul in termen de 48 de ore de la depunere. Dupa incheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de ancheta se supune votului secret, prin bile. Daca se hotaraste punerea sub acuzare, Inalta Curte de casatie si Justitie are competenta de judecata. Presedintele este demis de drept la dta ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

23. Raspunderea politica si juridica a Presedintelui Romaniei.

Prima etapa a procesului demiterii o constituie suspendarea din functie a Presedintelui, atributie conferita Parlamentului. Pentru a se ajunge la suspendarea din functie, Presedintele trebuie sa fi savarsit fapte grave prin care a incalcat constitutia.

Conditiile de forma si de fond ale punerii sub acuzare sunt prevazute in Constitutie si in Regulamentul sedintelor comune. Procedura de punere sub acuzare cuprinde urmatoarele faze:

- propunerea de punere sub acuzare;

- informarea neintarziata a presedintelui privind cererea de punere sub acuzare;

- convocarea sedintei comune, informarea parlamentarilor si constituirea unei comisii de ancheta;

- convocarea unei sedinte pentru dezbaterea raportului comisiei;

- votarea hotararii privind punerea sub acuzare, cu un cvorum de doua treimi;

- solicitarea procurorului general de la Parchetul de pe langa ICCJ de a sesiza ICCJ;

- judecarea cauzei si pronuntarea hotararii de condamnare;

- demiterea Presedintelui care are loc de drept la data ramanerii definitive a hotararii.

24. Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei si interimatul functiei.

Constitutia stabileste patru cauze de incetare a mandatului, si anume:

- demisia

- demiterea din functie

- imposibilitatea definitiva a exercitarii functiilor

- decesul.

Demisia este un act unilateral de vointa prin care Presedintele decide sa renunte la functie, sa puna capat mandatului prezidential inainte de termen. Motivele sunt personale, dar ele pot fi determinate de forte exterioare, precum iminenta suspendarii sau apunerii sub acuzare. fiind un act unilateral de vointa, demisia nu este supusa aprobarii vreunei autoritati.

Demiterea din functie a Presedintelui se realizeaza potrivit Constitutiei si presupune doua etape:

- suspendarea in sedinta comuna a Camerelor;

- aprobarea suspendarii prin referndum care trebuie organizat in cel mult 30 de zile de la data aprobarii.

Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare pentru inalta tradare, in cazul in care a fost pus sub acuzare de Parlament, iar cauza a fost solutionata de ICCJ.

Imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor presupune:

- imposibilitatea exercitarii functiilor

- caracterul ei definitiv, ireversibil.

Decesul pune capat mandatului inainte de termenul pentru care Presedintele a fost ales.

Daca a intervenit vacata functiei de Presedinte, in termen de trei luni, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou presedinte. Pana la organizarea si definitivarea alegerilor se instituie interimatul functiei. Interimatul se mai instituie si in situatiile in care Presedintele a fost suspendat si atunci cand se afla in imposibitate de a-si exercita atributiile.

Interimatul se asigura in ordine de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

25. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita singur.

Amintim:

- poate cere convocarea in sesiune extraordinara a Camerei deputatilor si Senatului;

- daca primul ministru este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele desemneaza un alt membru al Guvernului ca prim ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului ministru pana la formarea noului Guvern;

- adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii;

- promulga legea adoptata de Parlament;

- poate cere Parlamentului reexaminarea legii;

- poate sesiza Curtea Constitutionala pentru controlul constitutionalitatii legii;

- poate consulta Guvernul cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita;

- este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al CSAT;

- primeste scrisorile de acreditare ale reprezentantilor diplomatici ai altor state;

- numeste trei judecatori la Curte Constitutionala;

- numeste in functii publice in conditiile prevazute de lege;

- poate solicita urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiilor;

- propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informatii;

- adopta decrete individuale sau normative.

26. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in colaborare cu Parlamentul.

Colaborarea la realizarea functiei de investitura a Guvernului are loc numai intre Presedintele Romaniei si Parlament. Procedura de investire are semnificatia formarii Guvernului ca expresie a vointei ambelor autoritati, chiar daca Presedintele nu poate refuza numirea acelui Guvern care a primit votul de incredere al Parlamentului.

In categoria atributiilor Presedintelui care se realizeaza prin colaborarea cu Parlamentul este si cea privind dizolvarea acestuia.

Tot in lumina raporturilor dintre Presedinte si Parlament trebuie privita si o alta atributie, si anume cea privind initierea unui referendum.

Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele va putea exercita atributia de revocare sau numire a unui ministru-numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului ministru.

Tot in lumina interrelatiilor Presedinte-Parlament, trebuie privita si atributia Presedintelui de a suspenda din functie pe membrii Guvernului.

27. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in colaborare cu Parlamentul si Guvernul.

Presedintele Romaniei incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului intr-un termen rezonabil.

Valabilitatea tratatelor incheiate de Presedinte este supusa urmatoarelor conditii:

- tratatele trebuie negociate in prealabil de Guvern, iar pe tot parcursul negocierilor Presedintele este informat despre stadiul lor;

- tratatele, odata semnate, trebuie supuse ratificarii;

- supunerea spre ratificare trebuie facuta intr-un termen rezonabil.

Alte atributii ale Presedintelui care se realizeaza prin colaborarea sa cu Parlamentul si Guvernul sunt cele pentru care in Constitutie se prevede aprobarea-anterioara ori ulterioara-a Parlamentului, incuviintarea sau incunostiintarea acestuia cu privire la masurile ce trebuiesc luate, precum si obligatia contrasemnarii actelor emise in exercitarea acestor atributii, de catre primul ministru.

Tot cu aprobarea Parlamentului, Presedintele poate institui starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara si in unele unitati administrativ-teritoriale. in acest caz actul trebuie contrasemnat de primul ministru.

Colaborarea dintre cele trei autoritati se poate realiza si pe un alt teren, si anume in domeniul numirii in functii publice.

28. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in colaborare cu alte autoritati sau structuri politice.

Presedintele Romaniei numeste judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al magistraturii. La lucrarile care se desfasoara in acest scop participa si ministrul justitiei, fara a avea drept de vot.

29. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in colaborare cu Guvernul.

Presedintele Romaniei coopereaza cu Guvernul. presedintele acrediteaza sau recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei la propunerea guvernului. De asemenea, la propunerea primului ministru, numeste pe unii ministri, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

Contrasemnarea decretelor prezidentiale privind conferirea decoratiilor si titlurilor de onoare, acordarea gradelor de maresal, de general si de amiral, precum si acordarea gratierilor individuale are valoarea unei colaboraei, actele respective aparand ca produs al acordului de vointe dintre Presedinte si Guvern. Contrasemnarea autentifica semnarea actului de catre Presedinte, Guvernul asumandu-si raspunderea alaturi de acesta pentru decizia luata si pentru efectele ei.

O alta atributie este cea cu privire la initiativa revizuirii Constitutiei. Presedintele poate initia revizuirea la propunerea Guvernului.

O alta atributie este participarea Presedintelui la sedintele Guvernului, la cererea primului ministru.

30. Investitura Guvernului.

Procedura de investitura se deruleaza in patru etape:

- desemnarea candidaturii pentru functia de prim-ministru;

- solicitarea votului de incredere de catre candidatul pentru functia de prim-ministru;

- acordarea votului de incredere;

- numirea guvernului, pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament. Daca nu exista o asemenea majoritate, desemnarea se va face dupa consultarea partidelor reprezentate in Parlament.

Primul-ministru desemnat se consulta in vederea intocmirii listei Guvernului cu partidul sau coalitia de partide care au sustinut desemnarea sa. Lista Guvernului si programul de guvernare se elaboreaza in cadrul acestor consultari. Singurul indreptatit sa solicite acordarea votului de incrdere este primul-ministru desemnat. Termenul in care trebuie cerut este de 10 zile.

Votul Parlamentului se refera atat la lista Guvernului cat si la program.

Programul si lista Guvernului se dezbat in sedinta comuna a Camerelor. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor. Votul este secret, cu bile.

Pe baza votului de incredere acordat de Parlament, Presedintele numeste Guvernul. Apoi, primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului depun juramantul in fata Presedintelui.

31. Functiile si actele Guvernului.

Guvernul realizeaza impreuna cu Presedintele functia executiva a statului. El asigura realizarea politicii interne si externe a tarii, in care scop exercita conducerea generala a administratiei publice. Guvernul asigura executarea legilor si a tuturor dispozitiilor legale adoptate in vederea aplicarii lor.

Guvernul contribuie in mare masura la realizarea functiei normative a statului prin colaborarea sa cu Parlamentul in procesul de elaborare si adoptare a legii si prin adoptarea de acte normative proprii: hotarari si ordonante.

Rolul Guvernului se realizeaza potrivit programului sau de guvernare.In vederea infaptuirii acestuia, Guvernul exercita potrivit legii urmatoarele functii:

- de strategie prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a programului de guvernare;

- de reglementare a relatiilor sociale prin care se asigura crearea cadrului normativ in vederea realizarii obiectivelor strategice;

- de administrare a proprietatii statului si de gestionare a serviciilor pentru care statul este responsabil;

- de reprezentare a statului pe plan intern si extern;

- de control al respectarii si aplicarii legilor in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, precum si in domeniile economic si social si al functionarii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea in subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

32. Raspunderea Guvernului.

Pentru intreaga sa activitate, Guvernul raspunde din punct de vedere politic numai in fata Parlamentului. Presedintele nu poate demite Guvernul si nu-l poate revoca pe primul-ministru.

Raspunderea politica a fiecarui membru al Guvernului este solitara cu a tuturor celorlati.

In conformitate cu prevederile legii referitoare la responsabilitatea ministeriala, pe langa raspunderea politica, membrii Guvernului pot raspunde si civil, contraventional, disciplinar sau penal, dupa caz, potrivit dreptului comun din aceste materii.

33. Raspunderea membrilor Guvernului.

In ceea ce priveste raspunderea membrilor Guvernului, trebuie sa facem o distinctie intre raspunderea penala si cea civila, pe de o parte, si raspunderea pentru fapte savarsite sau prejudicii cauzate in exercitarea functiilor lor sau ia afara exercitarii acestora.

Raspunderea penala. Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. competenta de judecata apartine ICCJ. Pentru faptele care nu au nici o legatura cu functia, urmarirea penala este declansata potrivit dreptului comun.

Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele poate dispune suspendarea din functie, iar daca un membru al Guvernului a fost trimis in judecata, suspendarea lui din functie devine obligatorie.

In caz de condamnare, membrul Guvernului este demis de drept, daca prin hotararea judecatoreasca si-a pierdut drepturile electorale. de asemenea, dupa ce Presedintele a dispus suspendarea, poate-la propunerea primului ministru-sa-l revoce din functie.

Raspunderea civila. Nu sunt prevazute reguli in Constitutie, fapt pentru care aceasta problema ramane sub incidenta dreptului comun.

34. Mandatul Guvernului. Durata functiilor Guvernului in intregul sau si durata functiei de membru al Guvernului.

Durata functiilor Guvernului, in intregul sau.

Guvernul in intregul sau si fiecare membru in parte isi exercita mandatul incepand cu dat depunerii juramantului. De la acea data inceteza complet functionarea Guvernului anterior. Odata incetat mandatul, Guvernul indeplineste, pana la depunerea juramantului de catre noul Guvern, numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice.

Incetarea mandatului Guvernului poate interveni chiar pe timpul functionarii Parlamentului. Astfel se intampla in cazul demiterii.

Durata functiei de membru al Guvernului.

Functia de membru al Guvernului inceteaza prin demisie, revocare, pierderea drepturilor electorale, starea de incopatibilitate si deces.

Demisia constituie un act unilateral de vointa, pe care un membru al Guvernului si-o manifesta in scopul incetarii mandatului sau.

Revocarea mandatului de ministru este data de Constitutie in competenta Presedintelui, care ia aceasta masura la propunerea primului ministru. Nu-l poate revoca din functie pe primul ministru.

Pierderea drepturilor electorale . Este vorba de punerea sub interdictie a debililor sau alienatilor mintal, condamnarea prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale, pierderea cetateniei romane ori obtinerea altei cetatenii, alaturi de cea romana.

Starea de incompatibilitate este determinata de exercitarea altei functii de sutoritate, cu exceptia celei de parlamentar, cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial etc.

35. Proceduri si mijloace de control al Guvernului.

Dintre procedurile si mijloacele de control asupra Guvernului, amintim:

- acordarea votului de incredere;

- intrbari si interpelari;

- motiunea de cenzura;

- angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa;

- procedurile de control pe care le presupune adoptarea ordonantelor.

Acordarea votului de incredere. Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, iar acesta dinurma intocmeste lista Guvernului si programul de guvernare. Primul-ministru desemnat cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si al intregii liste a Guvernului. Procedura are ca finalitate investirea si legitimarea Guvernului.

Intrebari si interpelari. Fiecare parlamentar poate adresa intrebari si interpelari ministrilor sau altor conducatori ai organelor administratiei publice. Intrebarile pot fi orale sau scrise, pe cand interpelarile se fac intotdeauna in scris.

Guvernul si fiecare din membrii sai sunt obligati sa raspunda la intrebarile sau interpelarile formulate de deputati si senatori. Interpelarea poate provoca o dezbatere asupra politicii Guvernului si poate fi urmata de adoptarea unei motiuni simple.

Motiunea de cenzura. Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al parlamentarilor. Ea trebuie sa fie comunicata Guvernului la data depunerii.

Dezbaterea are loc in sedinta comunaa a Camerelor dupa trei zile de la data depunerii. Motiunea trebuie adoptata cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Daca a fost adoptata, mandatul Guvernului inceteaza fortat. Daca Guvernul a fost demis, se deschide procedura pentru investirea altui Guvern.

Motiunea de cenzura constituie un instrument indispensabil controlului parlamentar.

Angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa. Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerelor reunite, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. Oportunitatea angajarii raspunderii ramane la aprecierea exclusiva a Guvernului.

Procedurile de control pe care le presupune adoptarea ordonantelor. In cazul adoptarii ordonantelor, Parlamentului ii sunt puse la dispozitie niste mijloace de control asupra activitatii Guvernului: aprobarea sau respingerea acestora printr-o lege, dezbaterea fiind un mijloc de efectuare a controlului parlamentar asupra activitatii normative a Guvernului.

Urmarirea penala a membrilor Guvernului, urmare a controlului parlamentar. daca raspunderea politica a Guvernului in fata Parlamentului este o raspundere solidara, angajarea raspunderii penele a membrilor sai priveste pe fiecare membru in parte.

Raspunderea membrilor Guvernului se caracterizeaza prin:

- este o raspundere individuala;

- inceperea urmaririi penale poate fi ceruta numai de una sau alta din cele doua Camere si de Presedinte;

- umarirea penala poate fi ceruta numai pentru faptele savarsite in exercitarea functiei lor;

- hotararea prin care se solicita urmarirea penala nu inlatura prezumtia de de nevinovatie, ea putand fi stabilita nuami de organele judecatoresti;

- judecata intra in competenta ICCJ;

- daca s.a solicitat urmarirea, Presedintele poate dispune suspendarea din functie;

- daca un membru al Guvernului a fost trimis in judecata, suspendarea lui din functie opereaza de drept.

Rolul comisiilor de ancheta in realizarea controlului parlamentar. Comisiile de ancheta pot sa determine, pe baza dezbaterilor parlamentare, luarea unei hotarari cu privire la angajarea raspunderii penale a membrilor Guvernului.

Cererea de urmarire s membrilor Guvernului se aproba cu doua treimi la Camera Drputatilor si cu majoritate absoluta la Senat.

In cazul in care una din Camere decide sa ceara urmarirea penala, presedintele Camerei va adresa o cerere ministrului justitiei pentru inceperea urmaririi penale si va instiinta Presedintele pentru eventuala suspendare din functie a membrului Guvernului.

Comisiile de ancheta pot investiga orice fapte sau imprejurari de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-o problema de interes national la un moment dat.

36. Guvernul Romaniei-organ central al puterii executive.

Potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.

Guvernul realizeaza impreuna cu Presedintele, sarcini executive sau, in colaborare cu Parlamentul, sarcini ce tin de sfera legislativului. Prin urmare, Guvernul exercita cu titlu principal functia executiva, iar cu titlu secundar o functie legislativa.

Rolul Guvernului, atat pe plan politic cat si pe plan administrativ se realizeaza potrivit programului sau de guvernare.

ca sef al administratie publice, Guvernul are de rezolvat complexe si complicate probleme de organizare a executarii legilor si de punere in actiune a acestora.

37. Raporturile dintre Guvern si Parlament in procesul de realizare a functiei de control a Parlamentului.

Controlul activitatii guvernului se realizeaza printr-un sistem de mijloace si proceduri care incepe cu informarea, continua cu intrebarile si interpelarile membrilor si se termina cu sanctionarea acestuia-demiterea. Efectul unui astfel de control este finalizat prin incetarea fortata a mandatului.

Prin adoptarea motiunii de cenzura, Parlamentul retrage increderea acordata Guvernului la investitura. La aceasta solutie extrema se ajunge dupa o perioada in care Parlamentul a utilizat toade mijloacele si metodele de control prevazute de Constitutie.

Tot la motiunea de cenzura se ajunge si in situatia angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerelor reunite.  

38. Raporturile dintre Guvern si Parlament in procesul de realizare a functiei legislative.

In realizarea functiei legislative a statului prin colaborarea celor doua autoritati, un aport importanat il are Guvernul, prin competenta sa de a adopta ordonante.

Raporturile dintre Guvern si Parlament in realizarea functiei legislative trebuie privite prin prisma conlucrarii lor din domeniul initierii, elaborarii si adoptarii legii, si prin prisma realizarii unor sarcini de legiferare a Parlamentului prin transmiterea competentei de a adopta norme juridice pentru reglementarea unor relatii ce formeaza obiect de reglementarea al legilor.  

39. Raporturile dintre Guvern si Parlament in procesul de realizare a functiei de informare a Parlamentului

Informarea este indispensabila exercitarii functiei legislative si realizarii functiei guvernamentale.

Referitor la procedeele de informare se poate face o distinctie intre:

- mijloacele aflate la dispozitia cetatenilor-petitiile;

- mijloacele aflate la dispozitia parlamentarilor-informatiile, intrebarile, interpelarile;

- mijloacele aflate la dispozitia Camerelor-rapoarte;

- mijloacele rezervate initiativei Guvernului.

41. Organizarea Curtii Constitutionale..

Curtea constitutionala se compune dintr-un numar de 9 judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani. Din 3 in 3 ani se reinnoieste cu o treime din numarul judecatorilor.

Mandatul judecatorilor nu poate fi prelungit. Acesta inceteaza:

- la expirarea termenului pentru care a fost numit sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept si de deces;

- in situatiile de incompatibilitate sau de imposibilitate a exercitarii functiei de judecator mai mult de 6 luni;

- in caz de incalcare a prevederilor art. 40 alin. 3 (interzice judecatorilor sa faca parte dintr-un partid politic) sau pentru incalcarea grava a obligatiilor prevazute in art. 41 al Legii nr. 47/1991.

In cazul in care se iveste vacanta postului de judecator va fi numit un altul de catre Presedinte sau una din Camere.

Judecatorii sunt obligati:

- sa-si indeplineasca functia incredintata cu impartialitate si in respectul constitutiei;

- sa pastraze secretul deliberarilor si al voturilor si sa nu ia pozitie publica sau sa dea consultatii in probleme de competenta CC;

- in adoptarea actelor CC sa-si exprime votul afirmativ sau negativ, abtinerea de la vot nefiind permisa;

- sa comunice presedintelui CC orice activitate ce ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care il exercita;

- sa nu permita folosirea functiei pe care o indeplinesc in scop de reclama comerciala pentru propaganda de orice fel;

- sa se abtina de la orice activitate sau manifestare contrare independentei si demnitatii functiei lor.

Numirea judecatorilor.

Trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedinte

Judecatorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioada de trei ani. Mandatul presedintelui poate fi innoit.

Membrii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.

Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul juridic superior.

Judecatorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea atributiilor lor si inamovibili pe durata mandatului. Ei nu pot fi trasi la raspundere pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor.

Judecatorii Curtii Constitutionale nu pot face parte din partide politice.

42. Enumerarea atributiilor Curtii Constitutionale. Posibile clasificari.

Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii:

- se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgare, la sesizarea Presedintelui, a unui presedinte al Camerei, a Guvernului, a ICCJ, a Avocatului poporului, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori si din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;

- se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori;

- se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori;

- hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de de neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de Avocatul Poporului;

- solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, aprimului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

- vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui si confirma rezultatele sufragiului;

- constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte si comunica cele constatate Parlamentului si Guvernului;

- da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui;

- vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatul acestuia;

- verifica indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni;

- hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;

- indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii Constitutionale.

Posibile clasificari:

- atributii de control

- atributii de constatare

- atributii de consultare

- atributii de solutionare a unor conflicte de natura constitutionala.

44. Controlul constitutionalitatii partidelor politice.

Curtea Constitutionala hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Contestatia poate fi formulata de presedintele uneia din Camere sau de Guvern. Contestatia trebuie motivata si obligatoriu trebuie sa i se alature dovezile pe care se intemeiaza.

Contestatia se judeca de plenul Curtii. Decizia adoptata in solutionarea unei contestatii care are ca obiect constitutionalitatea unui partid politic nu este supusa nici unei cai de atac. Daca s-a admis contestatia, ea trebuie comunicata Tribunalului Municipiului Bucuresti pentru radierea partidului declarat neconstitutional.

In cazul unei astfel de contestatii, Curtea Constitutionala nu are de apreciat costitutionalitatea unor texte legale, a unor legi sau norme juridice, ci activitatea partidului, programul sau politic, pentru a putea aprecia daca militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau independentei Romaniei.

45. Controlul constitutionalitatii tratatelor internationale.

Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale inainte de ratificarea acestora in Parlament, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua camere, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori.

Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.

46. Alte atributii ale Curtii Constitutionale: de constatare si de consultare.

Atributii de constatare.

Constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul functiei de Presedinte. Aceasta constatare se face in plenul Curtii Constitutionale printr-o hotarare.

Atributii de consultare.

Curtea Constitutionala da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui.

Avizul cu privire la suspendare din functie a Presedintelui se emite de plenul Curtii cu votul majoritatii judecatorilor, pe baza dezbaterii raportului prezentat de cei tri judecatori desemnati in acest scop, a propunerii de suspendare si a investigatiilor facute.

47. Principii care guverneaza reglementarea cetateniei romane.

Avem:

- egalitatea in drepturi

- lipsa relevantei directe a casatoriei in privinta dobandirii sau pierderii cetateniei;

- ius sanguinis;

- interdictia privarii arbitrarea de cetatenie;

- tempus regit actum;

- reglementarea in mod exclusiv de catre statul roman a cetateniei romane;

- unicitatea.

Egalitatea in drepturi este consacrata in Constitutie si stabileste interdictia discriminarilor bazate pe rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, aparteneta politica, avere sau origine sociala.

Lipsa relevantei directe a casatoriei in privinta dobandirii sau pierderii cetateniei. Femeia se bucura de acelasi regim cu barbatul, atat in ceea ce priveste dobandirea, cat si sub aspectul mentinerii sau al pierderii cetateniei romane. In principiu casatoria este lipsita de relevanta in privinta cetateniei.

Ius sanguinis. In majoritatea statelor de pe glob, cetatenia se dobandeste in principal prin anstere. Legiuitorul are doua posibilitati: el poate sa confere cetatenia statului tuturor celor nascuti pe teritoriul acestuia sau poate stabili ca sunt cetateni toti cei nascuti din parinti avand cetatenia statului respectiv, indiferent de locul nasterii (ius sanguinis). Dreptul roman a optat pentru aceasta din urma solutie.

Interdictia privarii arbitrarea de cetatenie. Privarea de cetatenie vizeaza pierderea involuntara a acestui statut, in urma unui act unilateral al statului, de retragere a cetateniei.

Tempus regit actum. Este un principiu de drept a carui anvergura depaseste sfera institutiei cetateniei. In baza sa, cei care au dobandit cetatenia romana pastreaza acest statut chiar si in cazul in care, in urma unei schimbari a legii, dobandirea cetateniei este legata de conditii noi, pe care dobanditorul nu le satisfacea la data dobandirii si nu le satisface nici in prezent.

Reglementarea in mod exclusiv de catre statul roman a cetateniei romane. Este o consecinta a suveranitatii. Legea romana nu poate dispune in privinta statutului de cetatean al unui stat strain al unei persoane, chiar si in cazul in care persoana respectiva este si cetatean roman. Legea straina nu poate dispune in privinta dobandirii, mentinerii sau pierderii calitatii de cetatean roman, chiar daca in cauza este un cetatean al statului respectiv. Legea romana prevede in unele cazuri posibilitatea alegerii cetateniei.

Unicitatea. Cetatenia romana este unica. Unicitatea cetateniei romane priveste atat faptul ca in principiu o persoana o persoana trebuie sa apartina unei singure comunitati politico-juridice, cat si faptul ca statul roman este unitar, si in consecinta, pe teritoriul sau nu exista entitati politice (= state federate) care ar putea conferi individului un statut de cetatenie propriu, pe langa cel de cetatean roman. Acest principiu va fi abandonat datorita integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

48. Moduri de dobandire a cetateniei romane.

Modurile de dobandire a cetateniei romane se clasifica in:

- moduri de dobandire de drept a cetateniei romane;

- moduri de dobandire a cetateniei romane prin efectul unui act juridic al unei autoritati.

Dobandirea cetateniei romane de drept.

1. prin nastere;

2. prin adoptie;

3. prin efectul dobandirii cetateniei de catre parinti.

Dobandirea cetateniei romane prin efectul unui act juridic al unei autoritati.

1. la cerere;

2. redobandirea cetateniei romane;

3. prin repatriere;

49. Pierderea cetateniei romane.

Cetatenia romana se pierde prin:

- retragere

- aprobarea renuntarii;

- alte cazuri prevazute de lege.

Pierderea cetateniei romane prin retragere. Are caracter de sanctiune. Cetatenia romana poate fi retrasa:

- persoanei care aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza prestigiul Romaniei. Se aplica numai persoanei aflate in strainatate.

- celui aflat in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania se afla in stare razboi sau cu care a rupt relatiile diplomatice.

- celui care a dobandit-o prin mijloace frauduloase.

- persoanei care este cunoscuta ca avand legaturi cu grupari teroriste sau le-a sprijinit, sub orice forma, ori a savarsit alte fapte care pun in pericol siguranta nationala.

Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii. Renuntarea la cetatenia romana se poate aproba pentru motive temeinice, unei persoane care a implinit varsta de 18 ani. Suplimentar mai trebuie indeplinite trei conditii:

- renuntatorul sa nu fie invinuit sau inculpat intr-o cauza penala si sa nu aiba de executat o pedeapsa penala;

- renuntatorul sa nu aiba debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand asemenea debite, sa le achite sau sa ofere garantii corespunzatoare pentru achitarea lor;

- renuntatorul sa fi dobandit o alta cetatenie sau sa fi solicitat una, avand asigurarea dobandirii ei.

Pierderea cetateniei romane in urma desfiintarii adoptiei. Minorul care a dobandit cetatenia romana prin adoptie pierde aaceasta cetatenie in cazul incetarii adoptiei.

Pierderea cetateniei romane prin adoptie de catre un cetatean strain. Minorul cetatean roman isi pierde cetatenia daca este adoptat de catre un cetatean strain si dobandeste cetatenia straina in conditiile legii straine, iar daca a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.

In cazul declararii nulitatii sau al anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Stabilirea filiatiei copilului gasit. Copilul gasit pierde cetatenia romana daca pana la implinirea varstei de 18 ani nu i se stabileste filiatia fata de ambii parinti, cetateni straini.

In cazul in care copilului gasit pe teritoriul Romaniei i se stabileste filiatia fata de un singur parinte, cetatean strain, celalalt ramanand necunoscut, el pierde de asemenea cetatenia romana.