Argument introductiv

Actualmente, asistam oare la declinul crestin democratiei europene ori chiar la 'decesul crestin democratiei' prefigurat de Massimo D'Alema, intr-un interviu din Iunie 2002 acordat Institutului de Studii Internationale al Universitatii Berkeley ? Crestin democratia a incetat a mai constitui o alternativa politica viabila sau 'ansamblul valorilor mostenirii europene' de care vorbea Primul Ministru norvegian Kjell Magne Bondevik ?

In fata acestor incertitudini devine evidenta necesitatea unei analize aprofundate si obiective a fenomenului crestin democratiei europene, ab initio .

"Dintre toate familiile politice existente astazi in Europa, nici una nu este mai rau inteleasa decat democratia crestina"[2]. Motivele ce i-ar fi putut prilejui lui David SEILER o asemenea concluzie sunt lesne de identificat :

a)      literatura politica de specialitate este deficitara in materia Crestin Democratiei, in contrast cu abundenta analizelor centrate pe Social Democratie

b) eterogenitatea sistemului doctrinar crestin-democrat : aporturile suprapuse ale Evangheliilor si textelor sacre, ale Enciclicelor papale, ale gandirii protestante (in special in economie), ale unor ganditori si oameni politici din secolul XIX (Jacques Maritain, Henri Bergson, Nikolai Berdiaev). In acelasi timp, lipsa omogenitatii ideologiei crestin-democrate se datoreaza faptului ca aceasta se sustrage clivajului stanga-dreapta, imprumutand idei din doctrina Bisericii Catolice (spiritualul trebuie sa prevaleze materialului, iar economicul sa se afle in serviciul individului), din doctrina conservatoare (pesimismul in privinta naturii umane, atasamentul fata de dreptul la proprietate si fata de persoanele investite cu autoritate), din doctrina liberalismului economic (in perioada razboiului rece, CDU-CSU german si DC italian abandoneaza anti-capitalismul lor initial pentru a se converti la economia de piata ; apare astfel "economia sociala de piata" initiata de Ludwig Erhard )

c) contradictiile termenului "crestin democratie"[4] : atributul "crestin" trimite la valorile religioase pe baza carora sa se intemeieze statul crestin , pe cand atributul "democratie" contine ideea unui stat secular acuzat ca a desacralizat valorile crestine (diversitatea vocatiilor personale a devenit pluralism politic impersonal, egalitatea obligatiiilor morale a devenit egalitatea sanselor, iar taina conciliaritatii s-a transformat in parlamentarism si talk-show)

d) dilemele democratiei de tip crestin[5] dovedesc criza identitara din interiorul miscarii : o prima dilema o reprezinta interpretarea catolicismului intr-o maniera nationalista ; a doua dilema se refera la riscurile contopirii religiei cu politicul ; in al treilea rand, se manifesta ruptura dintre valoarea universala declarata a crestinismului si numarul mic de aderenti ai religiei crestine comparativ cu adeptii altor confesiuni (astfel, ecumenismul proclamat premisa a doctrinei crestin-democrate se contrazice cu limitarea acestui ecumenism exclusiv la teritoriile crestine ce reprezinta o minoritate pe Glob) .

Dificultatile de la nivel ideologic anterior mentionate sunt amplificate de evenimente negative precum : disparitia partidelor crestin-democrate de pe scena politica franceza, colapsul de la sfarsitul anilor `80 al DC-ului italian (macinat din interior de coruptie si legaturile politicului cu Mafia), alunecarea CDU-ului german inspre conservatorism sub impactul secularizarii societatii occidentale

In incercarea unei definiri a Crestin Democratiei

Conceptul de democratie crestina este greu definibil datorita inexistentei unui document programatic oficial - echivalentul Manifestului comunist pentru comunisti, de pilda - care sa enunte orientarea doctrinara / principiile directoare ale crestin democratilor.

Din acest considerent, literatura politica de specialitate abunda in perspective de abordare a fenomenului crestin democrat. Astfel, unii teoreticieni il apreciaza drept un curent in politica crestina ce accepta ca realitate moderna ineluctabila separarea Stat - Biserica . Se reclama de la o traditie milenara pentru a extrage din ea principii care - ameliorate si facute mai credibile - sa convina regimurilor democratice parlamentare . In aceasta perspectiva :rolul Bisericii este de intr-ajutorare a indivizilor ; politica crestina urmareste crearea conditiilor sociale pentru o viata echilibrata ; scopul organizarii politice este de a face posibila moralitatea publica si privata. Democratia crestina este conservatoare in masura in care militeaza pentru mentinerea ordinii existente (ceea ce exprima credinta intr-o ordine naturala a Creatiei ) si progresista prin faptul ca recunoaste necesitatea reformelor.

Alti teoreticieni, precum Michael Fogarty, califica crestin democratia o miscare ce in sanul crestinatatii moderne se ocupa de aplicarea principiilor crestine in domeniul social, politic si economic si in care laicul crestin se bucura de respectabilitate autonoma

Roger Aubert defineste democratia crestina drept un efort de adaptare a crestinilor la lumea moderna sub aspect social si politic .

De asemenea, Derek Urwin prezinta crestin democratia ca pe o ideologie politica ce combina conceptiile de democratiei politica si drepturi individuale cu perspectiva crestina referitoare la justitia sociala si economica .

Data fiind multitudinea perspectivelor teoretice asupra crestin democratiei, se impune apelul la o definire prin explicitarea titulaturii de crestin democratie : atributul de democratie ilustreaza atentia fata de interesele populare ori punerea in discutie a ierarhiilor sociale traditionale, in timp ce atributul de crestina exprima adeziunea la o morala politico-sociala de inspiratie religioasa. Asadar, putem conchide ca democratia crestina reprezinta o incercare de combinare a principiilor crestine cu politicile democratice .

Originile si Evolutia Crestin Democratiei

a) Secolul XIX

Miscarea crestin democrata incepe sa se manifeste pe scena politica dupa 1945, dar radacinile sale sunt mult mai vechi.

Astfel, sursa crestin democratiei poate fi identificata in clivajul Stat - Biserica generat de Revolutia Nationala (1789) si constand in opozitia dintre statul-natiune centralizator si privilegiile institutionale ale bisericilor ori in conflictul secular vs. Religios pentru controlul asupra educatiei / invatamantului : timp de secole, Biserica (fie ea romano-catolica, luterana ori reformata) si-a arogat dreptul de a reprezenta latura spirituala a individului si de a controla educatia copiilor intr-o maniera dogmatica. Odata cu Revolutia Franceza insa, dezvoltarea invatamantului obligatoriu sub egida statului secular centralizator intra in conflict cu drepturile puterilor religioase, generand miscari de protest ce se vor constitui in partide protestatare de aparare religioasa. Acestea criticau tentativa statului de a influenta in mod direct cetatenii si in special copiii, fara consultarea parintilor ori a autoritatilor spirituale . Rezistenta religioasa a Bisericii la dominatia centrului s-a concretizat in crearea unor retele organizatii paralele (Verzuiling, cum se numeau ele in Olanda ), adica scoli, sindicate, cluburi sportive, case de editura, ziare.

De pilda, in secolul XIX in Franta se formeaza Federation Nationale Catholique Confederation Francaise des Travailleurs Chretiens precum si alte miscari Actio Catholica .

In Belgia, ia nastere Jeunesse Ouvriere Chretienne ; in Germania ia nastere Uniunea Sociala Catolica a lui Wilhelm Kettler - episcop de Mainz, Uniunea de Cercetasi a lui Adolf Kolping, Volksverein fur das Katolische Deutschland (Alianta Populara Catolica)[14].

Incepand din 1870, catolicismul politic, bazat pe ideea ca este in avantajul Bisericii sa participe la procesul politic modern, devine o semnificativa forta politica in Germania, Elvetia, Belgia si Austria . Miscarile catolice se opuneau secularismului liberal , casatoriei civile, controlului etatic al educatiei. In acelasi timp, catolicismul politic se opunea socialismului considerat a se baza pe materialism si conflict social .

In ciuda catolicismului militant al secolului XIX, initial Biserica era ostila gruparilor politice catolice , acuzate ca ar contribui la dezvoltarea unei democratii condamnate de Papalitate ca fiind una din cele mai erori ale timpului nostru . In 1832, Papa Grigore XVI il condamna pe Lamennais si pe cei ce in numele religiei incearca sa atate pretutindeni flacarile inovatiei si progresului . De asemenea, Papa Pius XI condamna in paralel Actiunea Catolica Franceza si miscarea initiata de Marc Sangnier (unul din predecesorii crestin democratiei moderne). Mult timp, Papalitatea a incercat a-i impiedica pe catolici sa se implice activ la viata politica , ajungand chiar a le interzice catolicilor italieni sa participe la alegeri, prin Enciclica Non expedit . Doar sub presiunea necesitatii (Biserica isi pierdea din influenta) si datorita faptului ca experienta Zentrumului german s-a dovedit pozitiva, Papa face concesii si permite candidatilor catolici sa se prezinte la alegerile din 1909 si 1913 .

b) Perioada interbelica

Intre razboaie, catolicismul politic se dezvolta in Italia si genereaza crestin democratia asa cum o cunoastem astazi. Primul Partid de acest gen a fost fondat in 1919 de preotul Luigi Sturzo ce credea in concilierea catolicismului si democratiei. Partito Popolare Italiano era independent de Biserica si promova reforma sociala pe baza invataturilor catolice. Dotat cu un program original ce pune accent pe descentralizare, subsidiaritate , si declarandu-se aconfesional, partidul lui Don Sturzo prefigureaza partidele crestin democrate postbelice marcate de programe cu continut antifascist dar pastrand principiile catolice si personaliste interbelice .

Luigi Sturzo poate fi considerat pe buna dreptate un precursor al dimensiunii transnationale si europeniste a politicii in general si al democratiei crestine in special . In acest sens, el este autorul propunerii ca partidele democratice din diverse tari sa manifeste tendinte internationaliste in spiritul crestinismului.

Tot in perioada interbelica sunt introduse in Italia lucrarile filosofului francez Jacques Maritain, care va imprima miscarii principiul personalismului ce se dorea o a treia cale intre individualismul liberal si colectivismul socialist . Personalismul contine ideea ca indivizii se pot dezvolta deplin doar prin responsabilitate fata de ceilalti semeni, in special fata de familie si comunitate .

b)      Perioada postbelica

Dupa 1945, crestin democratia castiga o putere electorala considerabila si domina guvernarea in multe tari Vest-europene.

Motivele pentru care miscarea democrat crestina devine o forta politica majora sunt[21] :

reactioneaza impotriva fascismului, desi in primii ani ai fascismului, Biserica parea dispusa a-i sprijini pe dictatori (vazuti ca instrumente de prevenire a raspandirii comunismului ateist )

se dorea o contrapondere la adresa comunismului

aducea in plus apelul la absolut fata de apelul traditional al unui partid moderat

regimurile ateiste fusesera total discreditate (de pilda, Germania)

pareau ca ofera posibilitatea unei schimbari reale fara a propune masuri extremiste de stanga sau dreapta

nu mai era considerat un partid exclusiv catolic

beneficiaza de sustinerea Bisericii Romano-Catolice (ce detinea influenta in state unde majoritatea populatiei era catolica : Italia, Sudul Germaniei, Belgia)

a reprezentat un element de coeziune pentru grupurile aflate la centrul spectrului politic

in fostele tari ale Axei, crestin democratia a beneficiat de suportul puterilor ocupante (de pilda, in Germania)

Pana la Al doilea Razboi Mondial, miscarea crestin democrata se adresa in principal crestinilor catolici, dar in perioada postbelica se reorganizeaza si capata un caracter mai cuprinzator, deci isi extinde mesajul si spre alte categorii sociale. Astfel, crestin democratii se bucura de succes electoral in fostele zone dominate de nazism si de Partidul Comunist, adica acolo unde valorile catolice se aflasera in pericol. Zonele includ o mare parte a Europei Vestice continentale, dar in special Germania, Italia, Austria si statele Benelux . A existat un partid crestin democrat francez dupa razboi, absorbit ulterior de miscarea gaullista , pe cand in Spania si Portugalia au functionat partide modeste dupa sfarsitul dictaturii din anii 70.

Trebuie mentionat faptul ca partidele crestin democrate postbelice nu sunt exclusiv catolice. In Germania Federala, 40% din membrii CDU sunt protestanti, o situatie similara intalnind si la partidele crestin democrate olandeze si scandinave .

Declinul crestin democratiei incepe in 1960 pe fondul eroziunii generale a ideologiilor politice, a stabilitatii internationale si a secularizarii. Rata declinului parea a se stabiliza in anii 80, dar pana atunci majoritatea partidelor vor fi inceput procesul de autodefinire drept miscari moderate si pragmatice in care ideologia de inspiratie crestina continua sa ocupe un loc, dar nu unul dominant.

In perioada postbelica, democratia de inspiratie crestina din Europa a prilejuit aparitia a doua mari partide de guvernamant : in Germania federala sub imboldul lui Konrad Adenauer si in Italia sub imboldul lui Alcide de Gasperi. Crestin democratii francezi regrupati in Mouvement Republicain Populaire au jucat un rol major in timpul celei de-a IV-a Republici, dar aparitia Republicii V le-a fost fatala . De asemenea, CDU-ul german (Uniunea Crestin Democrata) este surclasat in 1969 de catre social-democrati, astfel incat putem spune ca doar crestin democratii italieni au exercitat puterea politica un timp mai indelungat .

In statele protestante ale Europei de Nord (exceptie facand Tarile de Jos) si in statele ortodoxe, familia politica crestin democrata este quasi-inexistenta[24] .

In Spania si Portugalia, legaturile catolicismului conservator cu dictaturile lui Franco si Salazar au determinat pierderea bazei sociale si politice a crestin democratiei in 1974-1975 (exceptie fac Tara Bascilor si Catalunia unde catolicismul social si nationalismul regional coabiteaza) .

Caracteristicile doctrinare ale crestin democratiei

In primul rand, crestin democratia se doreste o cale de mijloc, o a treia cale (The Third Way) intre liberalism si socialism, intre capitalism si marxism. Acestea din urma descriu doua forme de materialism contrare Invataturilor Bisericii[25] : ofera o conceptie despre om, potrivit careia politica este in primul rand o chestiune economica . In opozitie, crestin democratii acorda individului si colectivitatii o pozitie centrala. Esenta politicii trebui sa fie respectul pentru viata, demnitatea umana si pentru nevoile materiale si spirituale ale individului . Asadar, in ierarhia valorilor crestin democrate inspirate de doctrinele religioase, spiritualul prevaleaza materialului iar economicul trebuie sa se afle in serviciul individului.

In al doilea rand, crestin democratia acorda o importanta deosebita valorilor educatiei si moralei.Astfel, mult timp in Germania, Italia ori Franta, rolul invatamantului confesional ramane considerabil ceea ce deseori a generat conflicte intre Biserica si Stat. In Franta anilor 1981 - 1984, conflictul pentru controlul asupra educatiei intre catolici si Stat se dovedeste a fi o lupta intre dreapta si stanga politica. In Germania, pana la sfarsitul anilor 60 au fost numeroase conflicte in Landurile ce aveau ca responsabilitate politicile educative. In Italia abia din 1983 invatamantul religios nu mai are caracter de obligativitate in scoli.

De asemenea, problemele familiale si morale s-au aflat mult timp in centrul atentiei doctrinei crestin democrate : casatoria, divortul, avortul erau domenii in care legea Bisericii constituia norma crestin democrata.

In al treilea rand, Roger Aubert ii descrie pe crestin democrati drept personalisti, pluralisti, ostili centralizarii etatiste, ostili exceselor nationalismului, partizani ai reformelor durabile [27] .

Crestin democratii sunt sustinatori ai federalismului si subsidiaritatii, ce aveau sa devina principii de baza ale integrarii europene. Principiul subsidiaritatii este formulat pentru intaia oara in Enciclica Quadragesimo Anno din 1931 :

Dupa cum nu se pot lua de la particulari, pentru a fi transferate comunitatii, atributiile de care acestia sunt capabili sa se achite din proprie initiativa si cu mijloace proprii, tot asa s-ar comite o nedreptate , tulburandu-se in acelasi timp ordinea sociala, daca s-ar retrage gruparilor de ordin inferior, pentru a fi incredintate unei colectivitati mai mari si cu rang superior, functiile pe care acestea ar fi in masura sa le realizeze

Subsidiaritatea conceputa ca principiu al stiintelor politice dobandeste semnificatie numai abordata la nivel federal . Astfel, la nivel federal, subsidiaritatea apare ca principiu de repartizare a competentelor intre statul federal si statele componente, iar ideea transpusa in planul relatiilor Comunitatea Europeana - state membre inseamna distribuirea competentelor intre Comunitate si statele ce o compun .

In acelasi timp, doctrina crestin democrata are un caracter europenist : oameni politici precum De Gasperi, Adenauer, Schumann au construit Europa, o Europa Vaticana stigmatizata de comunisti in anii 50 , dupa cum remarca Yves Meny. Crestin democratii au fost dintotdeauna sustinatorii uniunii economice si politice europene cu scopul de a intari cooperarea si a evita razboiul.

De asemenea, in perioada postbelica, miscarea crestin democrata adopta economia keynesiana, iar Ministrul german de finante crestin democrat Ludwig Erhard introduce versiunea economiei sociale de piata (Sozial Marktwirtschaft) ce consta intr-o combinatie dintre economia de piata libera (in cadrul Actiunii Concertate[29]) si o retea extinsa de beneficii sociale gandite sa sustina competitivitatea economica nationala, dar si redistributia resurselor publice .

In sfarsit, se poate spune ca familia politica crestin democrata se afla la confluenta a doua curente : catolicismul social ce precede si insoteste constituirea unei miscari catolice sustinuta de Papa Leon XIII in Enciclica Rerum Novarum din 1891 si catolicismul liberal ce apara drepturile Bisericii in confruntarea cu acele curente moderate generate de revolutiile liberale .

Partidele crestin democrate

Daniel SEILER identifica trei trasaturi[31] ce diferentiaza partidele crestin democrate de alte familii politice :

interclasismul - partidele crestin democrate dispun de o baza militanta si electorala ce se raspandeste in ansamblul claselor sociale (burghezie, clasa de mijloc, muncitorime, taranime), deoarece apartenenta la catolicism si nu apartenenta la o clasa sociala este factorul hotarator in acordarea voturilor democratiei crestine

orizontalitatea - se refera la caracterul eterogen al ideologiei crestin democrate, deoarece partidele acestei familii politice acopera intreg esicherul politic de la dreapta la stanga

pozitia 'balama' - eterogenitatea ideologica si sociala a formatiunilor crestin democrate le-a facilitat incheierea unor coalitii / aliante politice si le-a asigurat postura de pivot al marii majoritati a guvernelor din Italia si Benelux.

Klaus Welle, Secretarul General al Partidului Popular European, considera ca putem vorbi de trei poli ai Crestin Democratiei Europene : CDU/CSU , partidele din Benelux si DC italian .

a) Fondatorii CDU-ului german au fost inspirati de neintelegerile confesionale si de necesitatea cooperarii dintre catolici si protestanti . Prin urmare, partidele Uniunii se vor autodefini prin respectul fata de valorile social-crestine, liberale si conservatoare . Dupa o serie de confruntari intre K. Adenauer si Jakob Kaiser, Uniunea capata o clara pozitie fata de Social Democratie. Una din convingerile de baza ale crestin democratilor germani este ca nu trebuie sa existe un alt partid democratic situat mai la dreapta de formatiunea lor. La nivel international, acest lucru se reflecta in disponibilitatea crestin democratilor de a coopera cu partide conservatoare.

CDU si CSU au petrecut 13 ani in opozitie (1969-1982) dupa ce fusesera 20 ani la guvernare . In acest timp nu au permis aparitia unor partide populare liberale puternice la dreapta lor.

b) Partidele crestin democrate din Benelux se situeaza in centrul esicherului politic, la distanta egala de liberali si socialisti. Partidele si-au dezvoltat organizatii paralele de tipul federatiei fermierilor, miscarii muncitoresti, sindicatelor, ori chiar un sistem de banci si companii de asigurare crestine .

CSV din Luxemburg a stat la putere din 1919 incoace, iar Partidul Crestin Popular si Partidul Social Crestin din Belgia au condus tara de la finalul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

c) Democrazia cristiana din Italia a reunit catolicii indiferent de vederile lor politice, fapt care a generat o lipsa de omogenitate in interiorul partidului. Crestin democratii italieni acceptau apropierea de social democratie, dar respingeau cooperarea internationala cu conservatorii. Incepand din 1960 a participat la coalitii de centru-stanga, aflandu-se la putere de la sfarsitul Razboiului Mondial pana in 1990

Iata, asadar, cele trei modele de Crestin Democratie ce au caracterizat aceasta familie politica incepand cu 1945 : partide populare axate pe valori liberale, conservatoare si social-crestine ; partide social crestine de centru situate intre ideile liberale si socialiste ; si federatii ce reunesc catolici indiferent de inclinatiile lor politice.

Europenismul si internationalismul partidelor crestin democrate

Vocatia internationalista si europenista a crestin democratiei este certificata de fondarea unor organizatii transnationale care sa inlesneasca colaborarea partidelor acestei familii politice. Este vorba de 1) Noile Echipe Internationale (NEI) devenite ulterior Uniunea Europeana a Crestin Democratilor (EUCD), Partidul Popular European (PPE), Internationala Crestin Democrata.

● Inca din perioada imediat postbelica, democratia crestina se angajeaza intr-o 'ferventa militanta europenista' prin intermediul organizatiilor politico-militare create oficial in 1947 sub denumirea de Nouvelles Equipes Internationales si devenite parte constitutiva a Miscarii Europene in 1948.

In primii ani dupa 1945, familia democratica de inspiratie crestina constata necesitatea construirii unei Europe Unite, in care unul din elementele-cheie era reconcilierea franco-germana.

Finalitatea demersulului crestin democrat de unificare a Europei era prezervarea Europei de o noua experienta totalitara si realizarea idealului de pace intre natiuni . Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi si Robert Schuman - trimitatea crestin democrata ce a edificat Europa comunitara - sustin ca salvarea Occidentului crestin depinde de reconcilierea franco-germana si propun drept solutie a situa sub o autoritate comuna productia franco-germana de carbune si otel, doua industrii indispensabile in cazul unui razboi.

Acestea sunt premisele reunirii fortelor politice de inspiratie crestina in plan transnational, in cadrul NEI. Constituite formal in martie 1947, Noile Echipe (sau Uniunea Internationala a democratilor crestini) aveau sa organizeze o serie de conferinte cu rol fundamental in afirmarea procesului de integrare europeana. Totusi, actul constitutiv prevede ca scop central al NEI stabilirea unei legaturi intre miscari si persoane de tendinta crestina si democratica ; asadar, finalitatea europeana a NEI nu este enuntata de la fondare. Abia incepand cu Al doilea Congres NEI (1948) se initiaza orientarea europenista a Noilor Echipe : crearea unei Europe pe temeiurile moralei crestine, a unei Europe fondate pe 'principiile responsabilitatii persoanelor si subsidiaritatii, a unei Europe federale ce va prezerva identitatile nationale si autonomia statelor in multe domenii, conciliind supranationalitatea si respectul specificitatii natiunilor' .

● In 1976, la Luxemburg, este constituit Partidul Popular European ce reunea partidele de inspiratie crestin democrata in vederea reprezentarii lor in Parlamentul European. Initial, membership-ul PPE se limita la partidele crestin democrate traditionale, adica crestin democratii

italieni, germani si cei din Benelux . Ulterior insa, colapsul DC italian, afirmarea Partidului Popular spaniol, largirea Uniunii Europene in 1995 , precum si integrarea partidelor conservatoare in Europa Nordica, toate aceste evenimente au modificat structura PPE. Astfel, nucleul ideologic al Partidului Popular este constituit din crestin democratie (Christleije Volksparti si Partidul Social Crestin din Belgia, Christen Demokratische Appel din Tarile de Jos, Partidul Crestin Social din Luxemburg etc) si partide populare (Partido Popular / Spania , Populari Italiani , Osterreichische Volkspartei /Austria ) ce dezvolta politici axate pe perpectiva crestina asupra conditiei umane .

Aceasta eterogenitate pericliteaza cooperarea in cadrul PPE ? Raspunsul este negativ deoarece partidele ce alcatuiesc PPE impartasesc a) aceleasi valori (reunite intr-un program coerent) si

b) opozitia fata de Social Democratie .

Astfel, din cele 21 partide ce alcatuiesc PPE, 11 se opun clar social democratilor, opt dintre ele nu-si exprima preferinta ori opozitia fata de posibile aliante guvernamentale cu social democratii, si doar doua partide (Fine Gael si Populari Italiani) sunt dispuse la aliante cu social democratia .

In plus, o alta trasatura comuna partidelor crestin democrate italiene, germane si a celor din Benelux este de a fi detinut vreme indelungata monopolul asupra puterii politice, gratie situarii lor la centrul sistemului politic.

In privinta programului, toate partidele componente ale PPE impartasesc teluri comune :

- implementarea unei politici ce combina integrarea europeana cu interesele nationale si regionale, progresul economic cu progresul social, libertatea cu responsabilitatea, traditia cu modernitatea, disponibilitatea de aparare cu lupta pentru asigurarea pacii

- integrare europeana axata pe ideile lui Adenauer, de Gasperi si Schuman

- opozitia fata de extremismul de dreapta ori de stanga

- dreptul oricarui individ de a-si cultiva talentul, abilitatile, de a-si dezvolta intregul potential personal, indiferent de origine, sex, rasa, nationalitate, varsta, pozitie sociala, convingeri personale

- largirea UE atat in beneficiul statelor candidate cat si in avantajul statelor membre ; procesul largirii trebuie sa includa statele Central si Est europene ce au optat pentru democratie, stat de drept, economie sociala de piata

- reforma institutionala la nivelul Uniunii Europene bazata pe principiile libertatii, democratiei, responsabilitatii, egalitatii, justitiei, solidaritatii si subsidiaritatii

- politica economica care sa vizeze cresterea si competitivitatea ca preconditii esentiale ale diminuarii somajului

- reforma modelului social european : sporirea asistentei sociale, egalitatea (in familie si la locul de munca) a femeilor si barbatilor , lupta impotriva saraciei si excluderii sociale

- mobilitatea elevilor/studentilor in cadrul UE (exchange programs) , echivalarea diplomelor, dreptul oricarui individ la acces in invatamantul superior

- cooperare in scopul diminuarii criminalitatii si terorismului

- responsabilitatea Europei pentru asigurarea climatului de pace si stabilitate (implementarea politicii externe si de securitate comune europene) .

● A treia organizatie cu caracter transnational ce regrupeaza partidele crestin democrate este Internationala Crestin Democrata, fondata in 1961 sub titulatura de Uniunea Mondiala Crestin Democrata. Internationala este continuatoarea Noilor Echipe Internationale si a Uniunii Europene a Crestin Democratilor .

Internationala crestin democrata include partidele politice ori organizatiile ce functioneaza pe principiile umanismului crestin si integral, adica un umanism deschis transcendentei si devotat comuniunii, fratiei. Aceasta implica din partea partidelor :

1. recunoasterea irevocabila a demnitatii oricarei persoane, indiferent de sex, varsta, culoare, statut economic / social / cultural ori convingeri personale

2. recunoasterea si promovarea drepturilor individuale inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului

3. orientarea politicii lor in concordanta cu valorile umanismului etic si crestin, in principal cu valorile adevarului, libertatii, responsabilitatii personale, justittiei si solidaritatii

4. asigurarea pacii

5. recunoasterea si afirmarea naturii sociale a fiintei umane, ce traieste in comunitati

6. urmarirea binelui comun ca principiu calauzitor al puterii politice , publice

7. apararea democratiei ca unica forma de organizare ce garanteaza participarea tuturor la viata publica

8. recunoasterea necesitatii concilierii intereselor individuale cu cele ale intregii societati, prin intermediul principiilor subsidiaritatii, solidaritatii, justitiei si a economiei de piata ecologice

9. promovarea formelor de organizare comunitare si participative

10. in vederea indeplinirii obiectivelor sus-mentionate se impune adoptarea unei pozitionari centriste ce pemite implementarea unor politici actuale care sa introduca orice schimbari se impun in societate .

Contributia Crestin Democratiei la edificarea Europei Unificate

Democratia crestina a jucat un rol motor in constructia europeana, imprimandu-i vointa politica, lansand-o in 1950 si relansand-o apoi in mod constant. O serie de elemente proprii doctrinei crestin democrate au fost preluate la nivel european : metoda democratica (vointa unei constructii europene etapizate si bazate pe consimtamantul mutual al statelor ce aveau sa fie incluse in proiectul european) ; termeni crestin democrati aveau sa fie preluati in vocabularul european (notiunea de 'comunitate' e preluata in sensul crearii unei comunitati de destin ; principiul 'subsidiaritatii' devine principiu de baza al organizarii social-politice europene, fiind imprumutat din doctrina sociala a Bisericii) .

Liderii fondatori ai Europei au fost toti membri ai partidelor crestin democrate : Schuman, De Gaperi, Adenauer au initiat 'fara indoiala unicul proiect geopolitic autentic al secolului XX' . Unica problema ce nu putea fi solutionata din punctul de vedere al Crestin Democratilor era excluderea Europei Centrale si de Est. Viziunea lor originala asupra Europei unite includea aceste state, dar realitatea dominatiei sovietice a acestui spatiu le-a transformat visul in himera. Actualmente, datorita noii etape a extinderii europene, exista posibilitatea ca Europa prefigurata de Parintii Fondatori ai Comunitatii Europene si de Tratatele de la Roma sa devina realitate. Ceea ce uimeste este faptul ca dorinta de a include statele central si est europene a supravietuit timp de 50 de ani diferitelor evenimente istorice, economice, politice.

Crestin Democratia ca proiect european de viitor

Esenta politicii crestin democrate pentru secolul XXI a fost enuntata cu prilejul Congresului Internationalei Crestin Democrate din Noiembrie 1998, desfasurat la Madrid.Astfel, zece principii ar trebui sa ghideze partidele crestin democrate in Mileniul trei :

● Societatea moderna se caracterizeaza prin erodarea normelor si prin relativizarea lucrurilor ori comportamentelor. Desi toleranta si diversitatea sunt valori crestin democrate, totusi ele nu trebuie sa devina sinonime cu permisivitatea negativa si destructiva.

● Politicile familiale actuale pun tot mai mult in seama statului si a institutiilor sale sarcina ingrijirii copiilor. Pentru a permite parintilor sa petreaca mai mult timp cu copiii lor, se impune un proiect de sprijin financiar al persoanelor ce doresc ramana acasa cu copiii sub trei ani. Familia este celula societatii, ea trebuie sa fie sustinuta dar nu inlocuita de institutiile statului.

● Politica actuala tinde sa se profesionalizeze si sa se elitizeze. Participarea electorala este in declin, ceea ce ar putea conduce la excluderea si alienarea oamenilor de domeniul politic.

In acest sens, crestin democratii trebuie sa intareasca si sa responsabilizeze societatea civila .

● Partidele crestin democrate trebuie sa contrabalanseze efectele negative ale globalizarii si competitiei, urmarind un echilibru intre nevoia de reforma si modernizare, si oferirea de servicii de inalta calitate .

● Guvernele crestin democrate trebuie sa mareasca fondurile destinate statelor sarace si sa le anuleze datoriile.

● Combinarea cresterii economice cu prezervarea mediului inconjurator nu sunt doua obiective ce se exclud in mod inerent.

● Integrarea europeana trebuie sa insemne unitate in diversitate. In primul rand, trebuie dezvoltat un sistem de cooperare interstatal, dar care sa prezerve caracteristicile nationale si libertatea propriilor optiuni (integrare diferentiata) . In al doilea rand, nu trebuie permisa manifestarea in Europa a unor noi bariere ideologice ori de status economic .

● Crestin democratia trebuie sa schiteze propuneri concrete pentru a face fata sfidarilor globalizarii.

● Asigurarea pacii si stabilitatii internationale este o necesitate si o datorie morala a miscarii crestin democrate.

● Crestin Democratia reprezinta A Treia Cale , caci telul politicii sale nu este nici piata, nici statul, ci fiinta umana. Pentru crestin democrati, ideologia politica incepe cu intelegerea nevoilor materiale si spirituale ale omului .

In plus, proiectul doctrinar de viitor al crestin democratilor mai include necesitatea restructurarii prioritatilor politice prin asigurarea accesului pe viata al tuturor la educatia continua ; implementarea unei noi economii sociale de piata constand intr-un nou contract intre politica si cetateni (scopul noii economii sociale de piata este crearea unei 'we society' bazate pe ideea ca oportunitatile individuale si oportunitatile colective sunt interconectate)[40].

Epilog

Pentru a construi o Europa puternica e nevoie de apelul la valorile inscrise in traditia 'batranului continent', caci altfel puterea poate capata valente negative, fapt demonstrat de istorie: Europa este leaganul democratiei , al domniei legii si al drepturilor omului, dar si sursa a doua razboaie mondiale, precum si a unor regimuri totalitare.

Printre valorile cu rol decisiv in modelarea societatii europene se includ cele crestin democrate. Ele constituie mostenirea noastra si obligatia noastra de a face in viitor optiunile pe care democratia crestina le-a facut in trecut si care au construit Europa Unita.

Mentinerea miscarii crestin democrate drept contrapondere a paradigmei socialiste este esentiala pentru asigurarea echilibrului politic european si in vederea unei posibile alternante la postura de principala forta politica europeana.

Ramane de vazut daca - parafrazandu-l pe Hurdes - viitorul Europei va fi crestin [democrat] sau nu va fi deloc

CRESTIN DEMOCRATIA IN ROMANIA

** Daniel Barbu, « De ce nu este posibila o Democratie Crestina in Romania ? », in Dilema, nr.194/1996

Se vorbeste despre insuccesul crestin democratiei in Romania de azi datorita urmatorilor factori (adevaratele piedici ale oricarui partid crestin democrat la noi) :

1.Crestinismul romanesc este socotit de majoritatea apologetilor sai nu atat o viziune despre persoana umana, despre drepturile libertati si drepturile creante inscrise genetic in natura umana, cat rezultatul unei sinteze unice si irepetabile, un fel de produs istoric si organic, bun exclusiv pentru romani si care le apartine numai si numai lor

morala nationala

2.slaba urbanizare pana in 1948 => uniformitate comportamentala => diferentierea, dizidenta fiind vazute ca fenomene suspecte, anormale, neromanesti

3.crestinismul romanesc nu recunoaste autonomia politicului (indeletnicire dpdv. moral) => Statul si Biserica nu se exclud reciproc, nu sunt entitati cu putinta a fi izolate

4.Biserica Ortodoxa nu are traditie de rezistenta fata de stat ; mai mult, Statul a scutit BOR de cocnurenta Bisericii Greco Catolice, i-a garantat securitatea

lipsa componentei morale, a demnitatii si tolerantei in societatea romaneasca

BIBLIOGRAFIE

MENY, Yves, Politique comparee, Ed. Montchrestien, 1993

PORTELLI, Hugues, Les regimes politiques europeens, Ed. Livre de Poche, 1994

ADAMS, Ian, Political Ideology Today, Manchester University Press, 1993

URWIN, Derek, Dictionary of European History and Politics, Ed.Longman, 1996

LIPSET, Seymour.& ROKKAN, Stein, Party Systems and Voter Alignements,

The Free Press NY, Macmillan Press London, 1967

SEILER, Daniel, Partidele politice din Europa, Ed. Institutul European, Iasi, 1999

DELUREANU,St., Geneza Europei comunitare. Mesajul democratiei de inspiratie

crestina, Ed. Paideia, Bucuresti, 1999

MUNGIU PIPPIDI, Alina., Doctrine politice, Ed. Polirom, Iasi, 1998

CHATELET, Fracois.& PISIER, Evelyne, Conceptiile politice ale secolului XX,

Ed. Humanitas, Bucuresti , 1994

PISIER, Evelyne, Istoria ideilor politice, Ed. Amarcord, Timisoara, 2000

BAUDOIN, J., Introducere in sociologia politica, Ed. Amarcord, Timisoara, 1999

BALL, Terence&DAGGER, Richard, Ideologii politice si idealul democratic,

Ed. Polirom, Iasi, 2000

POPA, Eugen, Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, Arad, 2000

Dilema Nr. 194 /septembrie 1996 : 'Crucea democratiei', BACONSKY, Teodor

Frankfurter Allgemeine Zeitung / 2000 : 'The we society- The need for a New

Social Market Economy', MERKEL, Angela