POLITICA DE MEDIU SI SOCIALA A UE

POLITICA DE MEDIU SI SOCIALA A UE

Aparuta pe agenda de lucru europeana la inceputul anilor 1970, preocuparea pentru mediu dobandeste un caracter distinct odata cu semnalarea, de catre Clubul de la Roma, a diminuarii resurselor naturale si a deteriorarii rapide a calitatii apei, aerului si solului. Au trecut doi pana la crearea politicii comunitare de mediu, in 1972 si de aici la dezvoltarea acesteia ca una

dintre cele mai importante politici comunitare. Importanta sa nu este datorata anvergurii fondurilor alocate (care nu depasesc fondurile de care dispun politica regionala sau politica agricola) ci faptului ca politica de mediu a devenit politica orizontala a Uniunii Europene, aspectele de protectie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte politici comunitare. Prin adoptarea strategiei dezvoltarii durabile ca element principal al campului sau de actiune - adica prin preocuparea pentru natura ca mostenire si resursa a generatiilor viitoare politica de mediu este permanent conectata la tendintele globale de protectie a mediului, asa cum apar ele in urma evenimentelor internationale precum summit-urile de la Rio (1992) si Johanesburg (2002), a protocolului de la Kyoto, etc. In plus, aceasta conectare la si implicare in progresele internationale de mediu transforma Uniunea Europeana in promotor global al dezvoltarii durabile.[1]

Politica sociala a UE este formata dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat si multiplicat pe parcursul timpului si care actioneaza in acele sectoare de activitate ce afecteaza sau genereaza gradul de bunastare individuala si sociala. Permanenta preocupare a comunitatii europene pentru aspectele de politica sociala - inceputa cu Tratatul de Roma (1957)- a dus, in timp, la crearea unui "model social european". Unul din momentele cele mai importante ale evolutiei acestui model se situeaza in jurul anului 2000, cand se face trecerea de la o abordare bazata pe minimizarea consecintelor sociale negative ale schimbarii structurale, la o abordare ce are in vedere modernizarea sistemului social european si investitia in capitalul uman - altfel spus, se trece de la o abordare cantitativa (minimizarea consecintelor) la una calitativa (investitia in oameni). De asemenea¸ o caracteristica importanta a politicii sociale este delegarea responsabilitatilor de atingere a obiectivelor comunitare catre Statele Membre. [2]

Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalitatile cele mai evidente din cadrul societatii europene. Fondul Social European (FSE) a fost infiintat in 1961 pentru a incuraja crearea de locuri de munca si pentru a ajuta lucratorii in transferul lor dinspre un gen de ocupatie si/sau dinspre o zona geografica spre alta. Sprijinul financiar nu este singura metoda prin care UE cauta sa amelioreze conditiile sociale in Europa. Ajutorul financiar in sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea economica sau de subdezvoltarea regionala. Mai presus de orice, efectele dinamice ale cresterii sunt cele care trebuie sa incurajeze progresul social. Aceste efecte trebuie incurajate printr-o legislatie care sa garanteze un set minimal dar consistent de drepturi. Unele dintre aceste drepturi sunt inscrise in tratatele fundamentale, ca de pilda dreptul femeilor si barbatilor la remuneratie egala pentru aceeasi munca prestata. Altele sunt stabilite prin directive referitoare la protectia lucratorilor (normele privind sanatatea si siguranta la locul de munca) si standarde esentiale de siguranta.[3]

Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de masuri minime de protectie a mediului, ce aveau in vedere limitarea poluarii, urmand ca in anii '90 sa treaca printr-un proces orizontalizare si sa se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum si pe nevoia evidenta de a lua atitudine in vederea instituirii responsabilitatii financiare pentru daunelecauzate mediului. Aceasta evolutie conduce la delimitarea urmatoarelor principii de actiune:

Principiul "Poluatorul plateste": are in vedere suportarea, de catre poluator, a cheltuielilor legate de masurile de combatere a poluarii stabilite de autoritatile publice - altfel spus, costul acestor masuri va fi reflectat de costul de productie al bunurilor si serviciilor ce cauzeaza poluarea;

Principiul actiunii preventive: se bazeaza pe regula generala ca " e mai bine sa previi decat sa combati";

Principiul precautiei: prevede luarea de masuri de precautie atunci cand o activitate ameninta sa afecteze mediul sau sanatatea umana, chiar daca o relatie cauza-efect nu este deplin dovedita stiintific;

Principiul protectiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE sa urmareasca atingerea unui nivel inalt de protectie;

Principiul integrarii: prevede ca cerintele de protectie a mediului sa fie prezente in definirea si implementarea altor politici comunitare;

Principiul proximitatii: are drept scop incurajarea comunitatilor locale in asumarea responsabilitatii pentru deseurile si poluarea produsa .

Tratatul de la Maastricht evidentiaza protectia mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea Europeana Un mediu inconjurator sanatos reprezinta o conditie esentiala pentru proprietatea pe termen lung si pentru calitatea vietii. De aceea, cetatenii europeni cer un inalt nivel de protectie in acest domeniu.

In viitor, dezvoltarea economica si prosperitatea vor continua sa exercite o presiune puternica asupra capacitatii planetei de a raspunde cerintelor in materie de resurse si de absorbtie a poluarii. In acelasi timp, standardele ridicate de protectie a mediului reprezinta un adevarat motor pentru inovatie si pentru oportunitatile de afaceri.

Per ansamblu, societatea trebuie sa faca eforturi pentru a reduce impactul negativ exercitat de cresterea economica asupra mediului inconjurator. Activitatile economice trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic prin fabricarea cu mai putina energie a unei cantitati egale sau mai mari de produse, avand ca rezultat mai putine deseuri. Modelele de consum trebuie sa devina mai sustenabile.

Avand in vedere aspectele mentionate mai sus, politica Uniunii Europene de protectie a mediului se concentreaza pe urmatoarele aspecte:

• conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului
• protejarea sanatatii populatiei
• utilizarea atenta si rationala a resurselor naturale 

De asemenea, protectia mediului trebuie integrata in definirea si implementarea altor politici de sector, de care este strans legata si care au impact asupra mediului, cum ar fi agricultura, energia, industria, transporturile, protectia consumatorilor etc.