Politica si puterea

POLITICA SI PUTEREA

CONCEPTUL DE PUTERE POLITICA

-politicul prezinta o dubla natura: a. subsistem al sistemului societal (cuprinde institutii, relatii, mijloace de actiune si comunicare, etc)

b. retea care impanzeste sistemul societal, stabilind conexiuni intre diferite subsisteme si niveluri.

-politica este o forma de activitate a unor grupuri sociale si indivizi, pentru dobandirea, mentinerea, sau influentarea puterii, cat si o forma de organizare si conducere a unei comunitati, ceea ce implica instituirea si mentinerea ordinii interne in cadrul sistemului societal prin exercitarea puterii, precum si adoptarea si aplicarea unor programe de masuri coerente in diverse domenii

- putem distinge intre un sens general, ce vizeaza competitia pentru putere si exercitiul acesteia in procesul guvernarii si un sens care se refera la diferite ipostaze particulare (domenii ale societatii: economie, aparare, invatamant, etc)

-politica = o activitate prin care se ajunge la anumite decizii, ce sunt apoi implementate in comunitate

-trasaturi esentiale ale politicii: 1. ca activitate, politica are un character procesual si evolutiv-dinamic

2. presupune mecanisme decizionale specifice, dependente de formele pe care le imbraca puterea.

3. diversitatea de opinii existente intr-o societate se converteste in decizii ce angajeaza o anumita comunitate (la nivel national, subnational sau international)

- esenta politicii este problematica puterii

- Robert Dahl- 3 erori se comit frecvent in definirea puterii: a) supozitia ca puterea ar fi un intreg indivizibil

b) se confunda puterea cu resursele ("banii sunt putere")

c) confundarea puterii cu posibilitatea de a acorda recompense, privilegii

-persepectiva institutionala a identificat, ca regula, puterea ca putere de stat, deci, cu forma sa publica, oficiala, realizata prin institutia guvernarii, excluzand elementele si aspectele neinstitutionale sau subiective si nedelimitand publicul de juridic

- perspective behaviorista abordeaza problema puterii prin presiunea comportamentului

-notiunea de influenta (sau persuasiune) e extrem de frecventa in caracterizarea relatiilor politice, in special pt a defini capacitatea unui individ sau grup de interes de a afecta comportamentul si deciziile celor care exercita puterea.

-perspectiva sociologica defineste puterea politica drept "ansamblul proceselor si rolurilor sociale prin care sunt efectiv luate si executate acele decizii care angajeaza si oblige intreg grupul"

- puterea se poate baza pe mijloace de constrangere (fizica sau psihica) si/sau de manipulare (ca forma de influentare a unor indivizi, grupuri sau comunitati)

-puterea poate utilize mijloace de convingere si stimulare a participarii cetatenilor la procesul public.

-regimurile totalitare recurtg la mijloace de dominatie, in timp ce regimurile democratice instituie raporturi de interactiune intre agentii politici

-definirea puterii implica si alte aspecte, precum: concentrarea puterii (totalitarism) si dispersia puterii ( democratie); mecanismul politic ( existenta unui singur centru de putere proprie regimurilor totalitare) si pluralismul politic ( existenta mai multor centre de putere- regimul democratic); centralizare si descentralizare

-pluralismul politic a amplificat complexitatea politicului si a puterii, conturand ceea ce se poate numi multi-dimensionalitatea puterii politice

LEGITIMITATE SI AUTORITATE

-legitimitatea are ca subiect regimul politic, echipa de guvernare sau persoana care detine puterea.

-legitimitatea a fost identificata adseori cu legalitatea (conformitatea cu legile in vigoare); desi legitmitatea presupune de multe ori legalitatea, acestea doua nu se confunda)

-Antichitatea a realizat trecerea de la legitimitatea divina la cea cutumiara ( a succesiunii in cadrul unei dinastii)

-Epoca Moderna a conturat ca si criteriu al legitimitatii consensul

-consens= o anumita convergenta a opiniei publice, precum si acordul fortelor politice privind valorile esentiale, scoprile urmarite sau mijloacele prin care acestea pot fi atinse

- consensul se deosebeste de unanimitate si majoritate, presupunand consultari, negocieri, dialog, compromisuri pentru identificarea unor solutii acceptabile.

-conceptia pluralista este adepta a consensualismului

-numerosi autori apreciaza ca indicatorul cel mai relevant al legitimitatii il reprezinta alegerile populare, libere si corecte

-prima sarcina a stiintei politice este aceea de a aborda temeiul puterii politice, adica legitimitatea ei, cu corolarul sau, obligatia politica.

-legitimitatea un principiu de intemeiere a unui sistem de guvernamant, care presupune:

a) constiinta guvernantilor ca au dreptul de a guverna

b) o anumita recunoastere a acestui drept de catre guvernati

c) asumarea dublei obligatii politice (obligatia cetatenilor de a se supune si obligatia guvernantilor de a satisface nevoile supusilor)

-nici un guvernamant nu poate functiona si nu se poate mentine in lipsa unui minim de legitimitate

- sensul fundamental al obligatiei politice nu este acela de a te supune unei legi oarecare, ci de a accepta sau a refuza de a fi cetatean, adica membru responsabil al unei comunitati politice.

-obiectia de constiinta = rezistenta sau opozitia la o lege sau prevedere a sa, lege care contravene valorilor si normelor unei obligatii liber asumate sip e care puterea poate sa o accepte sau nu

- nesupunerea civila = refuzul obligatiei politice. Astfel de fenomene readuc in actualitate tentative de a reduce legitimitatea la o conditie a sa : eficacitatea puterii, adica capacitatea acesteia de a se face ascultata, de a se asigura respectful si supunerea tuturor membrilor comunitatii fata de deciziile pe care le ia.

- stabilitatea puterii este considerate si ea un factor legitimator, insa legitimitatea puterii nu poate fi redusa nici la eficacitate si nici la efectivitate

- legitimitatea si legalitatea inceteaza sa mai fie identice in momentul in care se admite ca o ordine de stat poate fi legala, dar injusta, ilegitima.

- legitimitatea continua sa fie un termen de referinta in aprecierea modului de exercitare a puterii, in absenta unei legitimitati reale ordinea publica poate fi mentinuta numai prin coercitie.

- autoritatea este asociata puterii legitime; autoritatea desemneaza capacitatatea unei institutii sau a unei persoane de a obtine din partea unei comunitati sociale respectful, ascultarea si supunerea fata de deciziile si actiunile sale.

- autoritatea nu este numai un fenomen, ci se manifesta in diferite domenii si sub diferite aspecte.

-specific autoritatii politice este faptul ca se refera la comunitate in ansamblul sau

- se fac diferentieri intre autoritatea institutionala si cea personala. In cazul autoritatii institutionale, aceasta apare ca o putere institutionalizata, fiind greu de facut o distinctie intre sensul politic sic el juridic ( ex. Parlament, Presedinte, Guvern, Administratie Publica) . Autoritatea personala deriva din calitatile unei persoane ce detine functie politica, ceea ce impune distinctia intre autoritatea functionala (cea oferita de functie) si autoritatea persoanei (ca titular de functie)

- Max Weber distingea intre:

Autoritatea traditionala - bazata pe respectul fata de traditie, fata de datini practicate pe timp indelungat

Autoritatea charismatica - conferita de "neobisnuitul har al unei persoane, adica de inzastrarea sa strict personala si de increderea celorlalti in calitatile sale, in eroismul, clarviziunea sau talentele sale de conducator

Autoritatea legala - conferita de credinta intr-un stat legal, intemeiat pe reguli rational elaborate, aceasta fiind proprie omului de stat modern

-autoritatea nu contravene democratiei, dimpotriva, slabirea autoritatii detemina disfunctionalitati ale sistemului democratic, care pot duce la criza de autoritate sau anarhie

SISTEMUL POLITIC

CONCEPTUL DE SISTEM POLITIC

- introducerea metodei sistemice in politologie - David Easton, care, prin " The Political System" (1953) a propus conceptual ca modalitate de a asigura unitatea organica, intrinseca necesara stiintei politicii

- acesta a elaborate o teorie orientate empiric a sistemelor politice

- sistemul recepteaza cerintele formulate de mediu (INPUTS) prin intermediul unor "suporturi" sau "sustineri" (partied politice, grupuri de interes) si emite decizii, adopta politici guvernamentale, declanseaza actiuni ( OUTPUTS)

- aceste outputs pot sa influenteze sistemul, determinand noi cerinte, prin feedback

- Easton - mediul este alcatuit din componente intrasocietale (sisteme non-politice: economia, cultura, structura sociala) si extrasociale (internationale, regionale, continentale)

- deoarece partidelor politice, grupurilor de interes li se confera calitatea de suporturi, rezulta ca sitemul politic se identifica cu institutiile guvernamentale si cu activitatea guvernamentala.

- modelul sitemului politic, respective analiza sistemelor politice au avut de suportat o serie de critici, referitoare mai ales la faptul ca tehnicizeaza excesiv activitatea de guvernare si pune in paranteza elementele ce tin de subiectivitatea umana

-in present, termenul este folosit atat in sens restrans- ansamblu al interactiunilor dintre institutiile guvernamentale, cat si in sens larg- ansamblul elementelor vietii politice, aflate in interactiune intre ele, precum si cu acele sisteme ce alcatuiesc societatea, rezultatul activitatii lor fiind adoptarea unor decizii cu caracter global.

CARACTERISTICILE SISTEMULUI POLITIC

a)     este un ansamblu de elemente aflate in interactiune, care in raport cu intregul se manifesta ele insele ca sistem- subsisteme; intre acestea se stabilesc raporturi ierarhice, care conduc la o stratificare pe niveluri ( supranational, national, subnational)

b)            are o structura proprie, ce implica atat ramurile guvernarii, precum si partidele politice, grupurile de interes, mass media, raporturile dintre guvernanti si opozitie; fiecare din aceste elemente are functii caracteristice, care determina autoreglarea dintre guvernanti si opozitie, determina autoreglarea sistemului, dar contribuie si la functionarea celorlalte sisteme

c)     interactiunea dintre elementele ce alcatuiesc sistemul politic national determina forme diferite de integralitate, adica forme de guvernamant si regimuri specifice

d)            sistemul politic este un sistem deschis, aflat in continua devenire, in interactiune cu mediul; uneori exista tendinta unei inchideri spre mediu, atarhie.

- capacitatea de autoreglare a unui sistem este limitata: disfunctionalitatile din cadrul acesteia, correlate cu cele din alte domenii ale comunitatii respective, pot determina situatii de criza, ce nu pot fi solutionate decat prin inlocuirea lor cu un alt tip de sistem

- acest proces se realizeaza prin revolutie, care este o schimbare a optiunii politice in esenta sa, implicand aparitia unor institutii, modificari de fond in structura si functionarea unora din cele existente, inlocuirea clasei politice.

NIVELURILE SISTEMELOR POLITICE

- in lumea contemporana, sistemul politic de baza este constituit la un anumit teritoriu, al unei anumite comunitati umane.

- suveranitatea = acea calitate a puterii de stat in temeiul careia aceasta putere are vocatia de a decide, fara nici o imixtiune, in treburile interne si externe, cu respectarea suveranitatii celorlalte state, precum si a principiilor si a celorlale norme general admise ale dr. internat.

-suveranitatea este in stransa legatura cu ideea de independenta.

- teoria " suveranitatii divizibile a statelor" - impartirea, in anumite limite, a competentelor intre cele doua niveluri de sisteme politice (national si comunitar- European)

Tipuri de sisteme politice: a) interstatale (supranationale, transnationale)

b) statale (nationale)

c) subnationale ( locale, regionale, etc)

-in sec XX, in conditiile disparitiei imperiilor bazate pe coercitie, s-ai instituit noi relatii sistemice intre state; au luat fiinta organizatii interstatale, care sunt asociatii de state suverane ( cazul ONU-1945 cu scopul mentinerii pacii si securitatii internationale, al cooperarii statelor pt solutionarea problemelor economice, sociale, culturale, politice, umanitare); s-au constituit organizatii si institutii suprastatale, a caror caracteristica principala este restrangerea partiala a suveranitatii statelor membre, ca urmare a cedarii unor competente (cazul UE- Comisia Executiva, Curtea de Justitie, rolul acestora fiind in esenta acela de a asigura convergenta politicilor si reglementarilor din statele membre.)

- in privinta sistemelor politice nationale exista: * sistem politic national unitar( o singura formatiune statala, cu organizare politica unica, in cadrul careia se realizeaza echilibrul intre centralizare si descentralizare) ; *sistem politic confederativ ( o uniune de state suverane a cerei activitate se limiteaza la cateva obiective comune, ca urmare acesta fiind abordat uneori ca fiind supranational)

- la nivel subnational - un intreg lant d structuri intermed. (departamente, regiuni, judete, comunitati locale, cu diverse grade d autonomie)

-nu exista o masura general valabila a rap dintre centraliz si descentraliz, acest rap. Constituind una din dilemele sist democratice contemp.

INSTITUTIILE POLITICE

- institutia este obiectivarea unor raporturi sociale, fixarea, materializarea lor pt a asigura o structurare a conditiilor umane, persistenta in timp a unui anumit mod de relationare a agentilor sociali

INSTITUTIILE POLITICE ALE GUVERNARII. SEPARATIA PUTERILOR

- institutiile politice sunt structuri formale cu anumite functii si roluri importante pt colectivitate. Ele au menirea de a obiectiva relatii politice cu scopul reglementarii lor relative stabile

- institutiile politice presupun: * o anumita structura; * un anumit tip de act; * un ansamblu de valori; * legi si norme de functionare

- in determinarea unei institutii politice esentiale sunt: a) agentii politici si relatiile dintre ei care se obiectiveaza intr-o anumita institutie politica ; b) o anumita baza tehnica; c) o anumita structura normativa (prescriptii, norme, reguli)

- problematica institutiilor politice si-a dobandit actualitatea ca urmare a procesului de democratizare ce se desfasoara acum in majoritatea tarilor lumii; orice reforma institutionala implica in mod necesar luarea in considerare a traditiilor, a conditiilor sociale, a problemelor cu care se confrunta o tara sau alta.

Separatia puterilor in stat

-Aristotel - 3 categorii de activitati ale statului - cetate: a) adunarea generala ( Agora)

b) corpul magistratilor

c) corpul judecatorilor

-teoretizarea principiului separatiei puterilor in stat incepe in sec XVII prin John Locke si se dezvolta in sec XVIII prin Montesquieu

-Montesquieu - 3 feluri de puteri in stat: legislative, executiva si judecatoreasca

-dupa el, libertatea nu poate fi realizata daca cele 3 puteri se afla in mainile unei singure persoane

- principiul separatiei puterilor se regaseste pt prima data in Constitutia SUA si in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din Franta, 1789

-principiul separatiei puterilor a cunoscut de-a lungul timpului evolutii complexe d.p.d.v. al interpretarii si aplicarii

- J. J. Rousseau - contesta separarea puterilor, afirmand caracterul indivizibil al suveranitatii poporului

- marxismul a acceptat separatia puterilor doar ca diviziune a muncii, nu ca distinctie intre puteri suverane

INSTITUTIILE LEGISLATIVE

- specificul lor - membrii lor sunt reprezentanti alesi ai poporului, avand, de regula, si calitatea de membrii ai unor partide pol. Intre acestia nu se stabilesc raporturi ierarhice, iar procesul decisional consta, in principal, in negociere/compromise.

- termeni diferiti pt denumirea institutiilor legislative: Parlament, Congres, Dieta, Duma

- istoria Parlamentului a inceput inca din 1258, fiind insa o adunare a aristocratilor, convocata de monarh pt a-l sprijini

- modul de organizare si procedurile utilizate de institutiile legislative difera. Aproape jum din parlamentele lumii sunt bicamerale

- functiile principale ale institutiilor legislative sunt: a) legiferarea ( dezbaterea si adoptarea legilor)

b) selectia persoanelor din conducerea executivului

c) control asupra executivului (institutionalizarea responsabilit. ministeriale)

-relatia parlamentari - alegatori este f complexa, pt ca interesele alegatorilor sunt f diverse, uneori chiar contradictorii, iar unii dintre acestia detin sau reclama o pozitie preferentiala pe temeiul ca au mai mare forta de sustinere si influenta

- aisgurarea unei reale si efective reprezentari presupune o continua echilibrare a intereselor generale cu cele particulare.

INSTITUTIILE EXECUTIVE

in general se poate vorbi de un dualism al executivului: seful statului si guvernul. Aici face exceptie sistemul American, in care presedintele este atat sef al statului, cat si sef al guvernului.

- datorita cresterii implicarii statului in viata sociala si economica si a sporirii nr persoanelor cuprinse in aceasta activitate, intre care se stabilesc raporturi ierarhice, a aparut necesitatea distinctiei intre cei din varful ierarhiei si masa functionarilor, a celor ce alcatuiesc birocratia, avand efectiv calitatea de executanti.

- functiile executivului: a) functia de a executa, de a pune in aplicare deciziile

b) initiative legislativa

c) atributii de coordonare a activitatii economice, sociale, a administratiei, a politicii externe

INSTITUTIILE JUDECATORESTI

- institutiile judecatoresti se ocupa cu solutionarea litigiilor care apar in procesul aplicarii legilor, dar in acelasi timp pot interveni si in procesul legislative. ( Curtile Constitutionale - rol in verificarea constitutionalitatii legilor)

- caracteristica imp a regimurilor democratice - independenta institutiilor jud., in sensul protejarii acestora de imixtiuni;

SISTEME DE GUVERNAMANT

-in cadrul regimurilor democratice, raporturile dintre institutiile legislative si cele executive au dat nastere la diverse forme de

- principalele sisteme de guvernamant: a) sistemul parlamentar

b) sistemul prezidential

c) sisteme semi-prezidentiale

a) sistemul parlamentar

- vizeaza orice sistem politic in care exista Parlament.

- se bazeaza pe responsabilitatea politica a guvernului in fata parlamentului, ceea ce inseamna ca guvernul are nevoie de increderea parlamentului, urmand sa demisioneze atunci cand pierde aceasta incredere.

- executivul este divizat: pe de o parte, seful statului - cu puteri limitate, cu caracter mai mult simbolic ( monarhul in Anglia, presedintele ales de Parlament in Italia), iar pe de alta parte, primul ministru, care, impreuna cu acesta, exercita, in cea mai mare parte, puterea exe.

- cel mai semnificativ exemplu in acest sens este Marea Britanie, care nu are o Constitutie propriu-zisa, ci se bazeaza pe o colectie de legi si pe asa-numitele precedente faptice. Monarhul nu rraspunde d.p.d.v. politic in fata Parlamentului, nu se angajeaza direct in activitatea de guvernare, actele sale fiind valabile numai daca sunt contrasemnate de primul ministru. ("domneste darn u guverneaza"). Cabinetul se bazeaza pe majoritatea parlamentara, fiind condus de primul ministru, care este lider al partidului ce detine majoritatea in Camera comunelor, minstrii isi pastreaza calitatea de membrii ai parlamentului. Pierderea increderii parlamentului atrage dupa sine demisia ministrilor sau a Cabinetului. Monarhul are dreptul de a dizolva Parlamentul daca se produce un conflict grav intre acesta si Cabinet.

b) sistemul prezidential ( modelul "prezidentialismului pur" din SUA)

- presedintele concentreaza intreaga putere executive, fiind concomitent sef al statului si al guvernului

- este ales prin vot universal ( de membrii unui Colegiu Electoral, alesi, la randul lor, la nivelul fiecarui stat)

-presedintele numeste conducatorii ministerelor (departamente), care formeaza Cabinetul Prezidential - Casa Alba

-nu exista nici o responsabilitate guvernamentala fata de Congres. Presedintele nu poate dizolva Congresul

c) sistemul semi-prezidential

- imbina elemente de sistem parlamentar cu elemente de sistem presidential

-Franta e modelul tipic in acest sens.

- presedintele e ales prin vot universal

- numeste primul ministru, poate dizolva Parlamentul

- sistemul de guvernamant adoptat de Romania prin constitutia din 1991 se inscrie in caracteristicile regimului semi-prezidential.

PLURALISMUL POLITIC. PARTIDELE POLITICE

DEFINIRE. GENEZA

- partidele politice sunt diferite din perspective diferite, dupa criterii distincte, precum: criteriul istoric (geneza lor), criteriul cultural (radacinile culturale si de civilizatie) , natura unui regim politic, practica politica.

-partidele politice au geneza in actul de nastere al grupurilor parlamentare, apoi al comitetelor electorale si in adunarile politice ( Camera, Senat, Dieta, Stari, Corpuri)

- E. Burke - partidul este o organizatie a caror oameni se unesc pentru a promova impreuna interesul national pe baza unor principii specifice

- La Plombara si M. Weiner - partidele politice se cer private intr-un anumit context:

- context institutional, in raport cu care ele se constituie ca organizatii durabile a caror speranta de viata este superioara fata de cea a conducatorilor

- contextul istoric (criza sociala, situatii deosebite)

- constituirea unor structuri politice moderne (pluralism politic, toleranta, etc.)

- conform celor 2 autori, se paote discuta depsre geneza unui partid atunci cand:

- intr-o societate se constituie o grupare de oameni ce actioneaza organizat, cu o coerenta in spatiu si tp

- un partid politic se raporteaza la putere, la viata de stat in general, nu numai pt a o influenta, ci si cuceri si exercita.

- organizarea unui partid intr-un sistem democratic impune o legatura cu membrii societatii.

-partidele pol sunt un produs al epocilor moderne sau in curs de modernizare

- in raporturile dintre societatea civila si structurile organizate se pun urmatoarele probl: legitimitatea, integrarea, participarea.

- ceea ce e comun tututor partidelor este participarea la procesul de elaborare si adoptare a deciziilor.

- D. Gusti - e important de stabilit in ce masura partidul e integrat ca reprezentativ in societate.

RAPORTUL PARTIDE - SOCIETATE. DEFINIREA PARTIDULUI POLITIC

-partidele pol, ca institutii pol, sunt elemente de baza ale sistemului pol, deoarece asigura legatura intre institutiile guvernamentale si societatea civila, fiind angajate in competitie deschisa pt putere.

- 2 perspective de analiza stasiologica a partidelor pol: a) abordarea lor ca mecanisme de legatura intre stat si cetateni

b) ca entitati distincte, cu organizare proprie.

- E. Burke - definea partidul pol astfel: Partidul este un corp de oameni uniti pt a promova, prin eforturile lor comune, interesul national, pe baza unui principiu particular asupra caruia sunt cu totii de accord.

- D. Gusti - Partidul pol este o asociatie libera de cetateni, uniti in mod permanent prin interese si idei comune, cu caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a ajunge la puterea de a guverna pt realizarea unui ideal etic social.

- Giovanni Sartoli - Un partid este un grup politic care prezinta candidati in alegeri si este capabil sa-i plaseze, prin alegeri, in functii publice, deci o organizatie care urmareste sa dobandeasca puterea politica prin alegerea membrilor sai in functii publice, astfel incat conceptiile lor politice sa poata fi reflectate in politici publice.

FUNCTIILE PARTIDELOR POLITICE

-G. Sartori - 2 functii principale ale partidului politic: a) exprimarea (cerintelor cetatenilor)

b) canalizarea (agregare, selectare a cerintelor)

- principalele functii ale partidelor politice: 1. formularea de obiective si scopuri, exprimata prin ideologia partidelor. In ultimele decenii componenta ideologica s-a diminuat.Exista o crestere a preocuparii partidelor in elaborarea unor programe politice

2. agregarea si articularea intereselor - identificarea din multitudinea de interese individuale a unor elemente comune, respectiv formularea si apararea acestor interese in fata guvernarii

3. socializarea si mobilizarea politica - cunoasterea si insusirea de catre oameni a anumitor traditii si comportamente politice, precum si stimularea participarii lor la viata partidelor. Exista o tendinta de scadere a nr aderentilor partidelor politice si un absenteism electoral, insa participararea cetatenilor la procesul electoral ramane principala parghie de perpetuare a sistemului politic si de transfer de putere

4. recrutarea, formarea si sustinerea liderilor politici - identificarea potentialilor lideri politici, producerea imaginii lor publice, sustinerea lor in campanile electorale, alocarea de resurse publice.

- deci, partidul politic este o asociatie cu organizare relativ stabila, care agrega si articuleaza anumite interese, le exprima prin anumite scopuri si urmareste ca, benficiind de participarea cetatenilor, sa dobandeasca sau sa mentina puterea politica, spre a-si infaptui obiectivele.

TIPOLOGIA PARTIDELOR POLITICE

- Maurice Duverger - clasifica partidele in : a) partide de cadre (notabilitati)

b) partide de masa

- partidele de cadre - erau reduse ca nr de membrii si cuprindeau un nr restrans de persoane, care dispun de un rol considerabil in influentarea rezultatului alegerilor. Acestea sunt in general partide descentralizate, cu o organizare interna mai redusa.

- partidele de masa - au aparut ca urmare a extinderii dreptului de vot si au un nr mare de aderenti, bazandu-se pe apartenenta membrilor la organizatie. Ele au un caracter centralizat (primele partide de masa au fost cele socialiste)

- in tp ce partidele cadre acorda o mai mare importanta recrutarii si formarii liderilor politici, partidele de masa se ocupa mai mult de mobilizarea si socializarea cetatenilor.

-desi frecvent invocata, aceasta clasificare s-a dovedit a fi relativa, in primul rand pe fondul tendintei generale de scadere a nr membrilor de partid, cele doua tipuri tind sa imprumute reciproc unele caracteristici, incadrarea intr-o categorie sau alta fiind dificila.

- cea mai persistenta tipologizare este aceea bazata pe prima functie, si anume modul de formulare a scopurilor si obiectivelor , deci alinierea la o anumita ideologie ( stanga/dreapta)

SISTEME DE PARTIDE

- Duverger - exista sisteme: monopartidiste, bipartidiste, multipartidiste.

- sistemele unipartidiste - existenta unui singur partid, caruia ii revine misiunea de a forma guvernul. Aceste sisteme au aparut dupa primul razboi mondial, fiind caracteristice regimurilor totalitare.

- sisteme bipartidiste - doua partide de marime echivalenta se afla in competitie pt putere, fiecare avand sanse mai mult sau mai putin egale de a castiga alegerile si a forma guvernul. ( ex: SUA si Anglia )

- numerosi analisti considera acest tip de sistem ca fiind mai stabil si mai eficient pt ca: stimuleaza responsabilitatea politica; alegatorii isi exprima clar optiunea politica; incurajeaza alternarea la putere; previne monopolul unui partid pt o perioada extinsa; favorizeaza o politica moderata, fiecare competitor vrand sa catige teren in zona centrala

- sistemele multipartidiste - existenta mai multor partide, guvernul fiind format, in mod obisnuit, prin coalitii; in unele cazuri, unul din partide reuseste sa obtina suportul electoral necesar pt a forma singur guvernul (FSN in 1990)

- dezavantaje: formarea guvernului poate necesita negocieri dificile si indelungate; e stimulate competitia ideological intense, ceea ce poate duce la instabilitate

- M Duverger - sistemul electoral bazat pe scrutin majoritar favorizeaza bipartidismul, iar scrutinul proportional favorizeaza multipartidismul.

- in alegerea sau perpetuarea unui anumit sistem de partide conteaza o serie de alti factori, de ordin social, cultural, traditional

- Gordon Smith - clasifica sistemele politice europene in functie de participarea lor la guvernare:

a) sisteme dezechilibrate - un partid sau un grup de partide e in pozitie de conducere o lunga per. de tp.

b) sisteme difuze - un nr relativ mare de partide obtin parti comparabile de voturi , fiind largi posibilitatile de coalitie ( Belgia, Olanda )

c) sisteme echilibrate - cu o polarizare clara, unde 2 partide alterneaza la putere

- G. Sartori clasifica pluralismul partizanal in: a) pluralism moderat - distanta ideologica relativ mica intre partide majore (sau relevante), inclinatia partidelor spre a forma coalitii, competitie predominant centripeta.

b) pluralism polarizat - caracteristici: numarul partidelor relevante este mai mare de 5; distanta ideologica mare intre partide; consens scazut; caracter multipolar dominat de forta centrifuga, fiins stimulate extremele.

Caracteristicile multipartidismului in Est.

extrema proliferare a partidelor (in Romania, in 1922, erau inregistrate 144 partide), relevante pt competitia pol doar in jur de 10

gruparile pol au luat forma unor "forumuri", "fronturi", "aliante", "uniuni", "conventii", adica a unor miscari pol care reunesc forte si oameni cu conceptii pol diferite, pe baza unor platforme comune, vizand tranzitia la un nou tip de sistem pol, eco si soc.

caracterul dinamic al grupurilor pol, exprimat in frecventa sciziunilor si aliantelor generate de diferite interese pol considerate tactice, in conditiile in care acestea nu au programe consistente.

o contradictie intre proliferarea partidelor si retinerea populatiei fata de afilierea politica

instabilitatea mare a corpului electoral explicabil prin factori psihologici si sociali, preceptia pol(neincredere, suspiciune,etc)

- incepand cu anii '60, exprimarea neincrederii in partide se manifesta tot mai puternic.

- o serie de miscari sociale - studenti, femei, etnice, nationaliste - au devenit de atunci extrem de active in viata pol, debandind statut de forte politice. Aceste miscari sunat mai flexibile, descentralizate si neangajate direct in lupta pt putere;ele critica partidele.

- existenta mai multor partide si competitia dintre ele este o coordonata esentiala in diferentierea dintre regimuri pol democratice si cele nedemocratice.

-unele din functiile partidelor pol sunt preluate de grupuri de interes, mass-media.

GRUPURILE DE INTERES SI PRESIUNE

DEFINIREA GRUPURILOR DE INTERES SI PRESIUNE.

- grupurile de presiune au aparut ca grupuri de interes in primele decenii ale secolului nostrum, pe masura ce articularea unor interese foarte diferite s-a impus ca o realitate a vietii democratice. Sudiul grupurilor de interes a devenit o preocupare teoretica majora in a doua jum a sec XX, ca expresie a deplasarii centrului de greutate al cercetarii dinspre aspectele institutionale si constitutionale spre procesul politic si exercitiul puterii politice.

- grupul de interes este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop este sustinerea si apararea acestor interese, prin influenta exercitata asupra modului de guvernare.

- in masura in care grupurile exercita influent ace poate lua forma presiunii asupra institutiilor politice si a persoanelor ce ocupa functii publice politice, ele devin relevante pt sfera politicului.

- grupurile de interese sunt entitati distincte de partidele pol, deosebindu-se de acestea prin faptul ca nu se angajeaza direct in competitia pt obtinerea puterii pol ci, ramanand in afara ei, urmaresc sa-I influenteze deciziile in favoarea propriilor interese.

-M Duverger - daca uneori intre ele exista relatii complementare sau ocazionale, alteori legaturile sunt organice, in sensul ca fie grupurile de interes sunt subordinate partidelor, fie invers.

TIPOLOGIA GRUPURILOR DE INTERESE

- grupurile de interese pot fi clasificate in:

a) gr economico-profesionale ( asociatii ale oamenilor de afaceri, sindicatele, organizatiile medicilor, prof, etc)

b) gr. pt apararea drepturilor civile si constitutionale ( populatia de culoare, femei, pensionari, homosexuali)

c) grupuri religioase (mai ales fundamentaliste)

d) grupuri vizand relatiile internationale (societati, ligi, asociatii)

- grupurile de interese pot promova atat interese particulare, cat si interese publice.

LOBBYNG-UL

-grupurile de interes utilizeaza numeroase mijloace pt a-si sustine pozitiile: demonstratii; greve; publicitate (mai ales prin mass-media)

- mijlocul preponderant pt exercitarea influentei politice in sistemul American e practica numita lobbyng.

-in Lobbyng Disclosure Act din 1993, lobby-ul e definit ca orice comunicatii cu membrii Congresului sau ajutoarele acestora sau cu oficiali de rang inalt ai ramurii executive, cu privire la legislatie sau actiuni oficiale.

- J. Shafritz - principalele mijloace de influentare lobby sunt:

a) declaratii la audierile in institutiile legislative

b) discutii formale si informale cu persoane oficiale

c) transmiterea de materiale privind rezultatele unor investigatii sau informatii tehnice catre persoanele oficiale

d) publicitatea in legatura cu anumite probleme

e) campanii pt trimiterea de scrisori pt schitarea unor legi.

- grupul de presiune este un grup maro, in general amorf si alcatuit din amatory care urmaresc sa influenteze sistemul politic si opinia publica, iar lobby-ul este de regula un grup relativ mic, alcatuit din profesionisti ce pot fi angajati spre a influenta in mod efficient anumite decizii politice.

-merite ale lobbyng-ului: promoveaza diversitatea de idei; sustine implicarea civica in politica; furnizeaza informatii valoroase pt legislativ.

-defecte ale lobbyngului: utilizeaza banii in scop politic; favorizeaza interese particulare

PARTICIPAREA LA PROCESUL DECIZIONAL. "TRIUNGHIUL DE FIER"

-ca urmare a activitatii cu ajutorul de lobbyng, grupurile de interese pot sa-si asigure accesul la procesul decisional (politic), care este mai mult decat exercitarea influentei, fiind deci o influenta exercitata din interiorul executivului.

- asa-numitul "triunghi de fier" indica interconexiunile intre agentiile executive, comitetele sau subcomitetele legislative si grupurile de interes. Esenta e reflectarea unor interese foarte stranse care tind sa excluda din proces alti factori.

- influenta grupurilor de interes este dispersata si variabila in timp, iar alaborarea politicilor implica o vasta retea (publica si privata).

-deiferentele specifice sunt semnificative intre grupurile de interes din SUA si Europa. Dintre aceste diferente se refera la asa-numitele "puncte de acces" . In SUA, desi unele grupuri de presiune sunt conectate cu un partid politic sau altul, activitatea lor nu este afectata de schimbarile si aparenta politica a celor ce detin controlul asupra Congresului si institutiei prezidentiale, de importanta mult mai mare fiind relatiile cu Comitetele (subcomitete) Congresului si cu Agentiile guvernamentale

-in Europa, accesul la procesul de decizie politica a grupurilor de interes se realizeaza tocmai prin intermediul partidelor politice.