POLITICILE COMUNE DE SOLIDARITATE SI DE ACTIUNE COMUNA

Situatia generala in anii 1955-1975

In anii '60 tarile membre ale Comunitatii Economice Europene cunosc un ritm foarte inalt de dezvoltare si dupa cum s-a observat devin un punct de atractie si pentru tarile dezvoltate de pe continentul european.

Bilantul statistic (1955 -1975)

Democratizarea consumului

Anii	Alimentare%		Auto%		TV%		Timp liber %		Redistribuire sociala %
Benelux
Franta
Italia
RFG
Polonia			-		-				-	-
Iugoslavia			-		-				-	-

Comentarii la tabele: PIB, Inflatie, Exporturi exprima rata de crestere anuala; Somaj exprima partea populatiei fara loc de munca in raport cu populatia activa; Alimentare, Timp liber - partea de venituri consacrate acestora; Auto,TV - nivelul de echipare a gospodariilor. Tabelele sunt prezentate dupa lucrarea Jean-Michel Gaillard,Antony Rowley, Istoria continentului european, Chisinau, 2001.

In aceasta perioada bunastarea occidentalilor creste vadit, in timp ce URSS si satelitii sai fac sfortari de a nu ramane in urma fata de Europa. Pana la sfarsit va deveni clar ca tarile "lagarului socialist" nu sunt capabile de o relansare economica veritabila si atunci ajutorul din Vest devine inevitabil. In acelasi timp statele Comunitatii nu se limiteaza la succesele obtinute si-si avantajaza propriile economii, contribuind nu doar la inregistrarea unor indici economici favorabili, ci contribuie la ridicarea nivelului de trai a membrilor Comunitatii si la instaurarea unui regim cu adevarat social in comparatie cu cel socialist. Toate acestea devin posibile unei cooperari economice remarcabile in cadrul societatii. In anii '80 se fac auzite vocile nemultumirii de conservarea nivelului de cooperare, incercandu-se o impulsionare a acestora. Uniunea vamala devine o realitate, sunt suprimate taxele pentru producatorii statelor membre si se purcede la instaurarea pietei comune. La 1985 apare planul de eliminare a tuturor obstacolelor din calea evolutiei economice pana la 1 ianuarie 1993 In 1986 apare si este semnat Actul Unic European, iar la inceputul anilor '90 tendinta de cooperare comuna se accelereaza si mai mult. La summitul din aprilie 1990 doisprezece membri ai Comunitatii Europene declara ca in ianuarie 1993 va fi realizata uniunea economica si politica. Acest lucru putea fi realizat doar prin intermediul unor masuri si politici clar definite. Masurile urmau sa faciliteze libera circulatie a bunurilor, serviciilor si capitalurilor.

Politicile de solidaritate

Politicile date sunt menite sa lichideze ultimele obstacole in calea liberei circulatii, sa favorizeze o dezvoltare economica armonioasa si sa ridice gradul de bunastare a cetatenilor de rand.

Dezvoltarea regionala

O problema stridenta mai ramanea si de fapt mai persista si astazi, disproportionalitatea in dezvoltare a diferitor regiuni ale Comunitatii. Mai ramaneau actuale diferentele dintre Nord si Sud, centru si periferie, sat si oras etc. Inca Tratatul de la Roma fixa masuri speciale , menite sa diminueze diferenta dintre regiuni si ajutorul regiunilor defavorizate. Aproape o cincime din toata populatia comunitara traia in regiuni defavorizate si respectiv avea un nivel de trai sub gradul mediu. Acest factor determina Institutiile comunitare la masuri mai drastice pentru a micsora aceasta diferenta. Desi incep sa fie favorizate investitiile in aceste regiuni, disproportionalitatea scade foarte lent, regiunile dezvoltate din punct de vedere industrial concentreaza si ele tot mai multe resurse umane si financiare. In 1975 este infiintat Fondul European de dezvoltare Regionala (FEDER), in cadrul caruia sunt alocate 24 miliarde ECU din bugetul comunitar. Finantarea masiva din acesti ani, isi va spune cuvantul la diminuarea diferentelor dintre regiunile europene. In conformitate cu reformele stipulate in 1988 fondurile structurale precum - FEDER, Fondurile structurale Agricole, Fondul Social s.a. - actioneaza in profitul a trei tipuri de zone:

regiunile cu intarziere in dezvoltare

regiuni industriale in declin

zone rurale

Consiliul European de la Edinbourg din 1992 aloca 176 miliarde ECU pentru actiuni structurale in perioada 1993-1999, sume redistribuite in cea mai mare masura intre Grecia, Spania, Portugalia si Irlanda (aproximativ 50% din toata suma). Carta alba adoptata de Consiliul European de la Bruxelles in 1993 propune schimbari radicale in domeniile transporturilor si comunicatiilor. Infaptuirea acestor prevederi conduceau la cresterea competitivitatii, crearea a noi locuri de munca si la relansarea economica interna.

Politica sociala

Politica sociala in cadrul Cumunitatii a avut o istorie lunga si neuniforma, suscitand critici virulente si nemultumirile multor categorii sociale. Incercarile de a promova o politica mai eficace s-a lovit de opozitie si de multe obstacole, care fiind trecute au permis promovarea unei politici sociale echilibrate. Primele tentative de organizare a politicii sociale sunt inscrise in Tratatul de la Roma, unde erau prevazute masuri de ameliorare a conditiilor de viata si de munca, armonizarea sistemelor sociale din diferite state membre, dar succesul acestora era strict legat de reusita Pietei comune. Obstacolele intampinate la nivel national, diferentele constante dintre sistemele sociale, si crizele economice prin care a trecut Comunitatea au deplasat politica sociala pe un plan secund. Abia in 1960 este creat Fondul Social European (FSE), care pe parcurs sufera diferite schimbari si revizuiri. Interventele principale ale Fondului vizau somajul si plasarea in campul de munca a tinerilor. In decembrie 1989 este adoptata Carta sociala a drepturilor sociale fundamentale de catre consiliul European de la Strasbourg. Acesta defineste un program de actiune chemat sa aprofundeze cooperarea sociala a tarilor europene. Printre drepturile principale figureaza:

Dreptul la libera circulatie, pentru a primi si a exercita orice profesie in orice stat membru al Comunitatii

Dreptul la un loc de munca si o remunerare echitabila

Dreptul la ameliorarea conditiilor de munca si de viata

Dreptul la protectia sociala

Dreptul la libertatea de asociere si negociere colectiva

Dreptul la tratament egal pentru femei si pentru barbati

Dreptul muncitorilor la informare, consultare si participare

Dreptul la protejarea sanatatii si securitatii la locul de munca

Dreptul copiilor si adolescentilor la protectie

Dreptul la un venit minim a persoanelor in varsta

Dreptul la adaptare si reintegrare profesionala si sociala pentru persoanele cu handicap, precum si un sir de alte drepturi sociale.

Tratatul de la Maastricht consacra acestei politici o atentie deosebita, ea insa ramane neacceptata de Marea Britanie, care in perioada de conducere a conservatorilor vede realizarea politicii sociale intr-un mod deosebit. In timpul laburistilor, tara adera la Politica sociala comuna. Obiectivul suprem al acestei politici ramane asigurarea unui nivel inalt de trai in cadrul societatii pentru un numar cat mai larg de cetateni si a securitatii acestor cetateni.

Politicile de actiune comuna

Politica Agricola Comuna (PAC)

PAC reprezinta una din cele mai vechi politici comunitare, asupra careia de la bun inceput insista Franta, in calitate de cel mai mare producator agricol al Comunitatii, iar mai tarziu vor insista si Spania, Portugalia si Grecia. La momentul actual putem vorbi despre PAC ca despre una din cele mai reusite politici comune. Un rol important in sustinerea si promovarea acestei politici la avut Comisia Europeana. PAC are cateva principii importante la baza:

Unitatea pietelor (libertatea schimburilor de produse agricole, armonizarea  reglamentarilor sanitare si veterinare, reguli comune de gestiune, preturi comune)

Preferinta comunitara (taxele vamale pentru importurile din tarile terte)

Solidaritatea financiara (sectiunea garantii a Fondului European de Orientare si Garantii Agricole preia cheltuielile aferente organizatiilor comune ale pietei)

Desi la prima vedere PAC pare a fi foarte rentabila partenerilor agrari ai Comunitatii, rezultatele pozitive ale Politicii nu intarzie sa se impuna pentru toti cetatenii. Consumatorii sunt aprovizionati cu produse calitative, sunt garantate preturile remuneratorii pentru producatori, lucru foarte important mai ales in momentele de criza, modernizarea muncii agricole etc. Nu se evita momentele de supraproductie din cauza cresterii rapide a productivitatii muncii din sectorul agrar si in aceste momente PAC devine un amortizator al acestora. Sunt folosite in mod prudent metodele de reglare a preturilor, de intrerupere temporara de cultivare a terenurilor, dar in special datorita fondurilor suplimentare reuseste in majoritatea cazurilor chiar sa evite aceste crize, trecand mult mai lejer peste aceste obstacole in comun decat separat. Reforma din 1992 vizeaza o apropiere a preturilor la produsele alimentare europene de cele mondiale, protejarea mediului si integrarea agriculturii comunitare in procesele de creare a pietei agricole mondiale.

Cercetarea si dezvoltarea

Incepand cu 1986, anumite programe-cadru din domeniile cercetarii si dezvoltarii, sunt finantate pentru o perioada de cinci ani cu sume concrete de bani din bugetul comunitar. Comisia fixeaza niste prioritati, menite sa sporeasca bunastarea cetatenilor de rand a Comunitatii Europene. Printre acestea au fost finantate:

ESPRIT (tehnologia informatiei)

RACE (tehnologia comunicatiilor)

Tehnologii energetice

Siguranta si securitatea nucleara

Fuziunea termonucleara dirijata s.a.

Mediul

Programele de protejare a mediului n-au primit o atentie necesara in anii '60-'70, revenind in actualitate abia dupa adoptarea Actului Unic din 1987, unde sunt formulate un sir de principii concrete a politicii in domeniul mediului: actiuni preventive, luarea in vedere a exigentelor in materie de mediu in cadrul altor politici comunitare etc. Politica mediului vizeaza stoparea poluarii atmosferei, apei, problema eliminarii si prelucrarii deseurilor, riscurilor industriale, problema biotehnologiilor s.a.

In conformitate cu Tratatul de la Maastricht, Parlamentul European primeste posibilitatea de a actiona prin codecizie in problemele legate de mediu.