Proiectii referitoare la arhitectura politica europeana in perioada 2010 - 2030

PROIECTII REFERITOARE LA ARHITECTURA POLITICA EUROPEANA IN PERIOADA 2010 - 2030

Avand in vedere contextul geopolitic actual, care prevesteste nasterea unui nou echilibru de forte pe plan mondial, in care Rusia si China se vor coaliza impotriva S.U.A., previziunile noastre, referitoare la evolutia arhitecturii politice a continentului european, sunt urmatoarele:

Daca, in prezent, Germania si Franta sunt considerate statele "locomotive" ale Uniunii Europene, recunoasterea rolului lor fiind marcata prin stabilirea sediului Bancii Centrale Europene la Frankfurt pe Main (Germania), ca si prin conducerea acesteia de catre un francez, in viitorul apropiat, Marea Britanie va detine rolul de lider, intrucat:

a) GERMANIA, in pofida faptului ca va deveni pana in anul 2015 (ca si Japonia, de altfel) membra permanenta a Consiliului de Securitate al O.N.U., va trebui sa renunte la asumarea rolului de lider european, din cauza :

- uriasului efort financiar, implicat de aducerea la acelasi nivel de dezvoltare economica, cu cel existent in vestul tarii (fosta Germanie federala), a landurilor din est (fosta Germanie democrata);

- potentialului pericol pentru europeni, reprezentat de detinerea concomitenta de catre Germania a statului de cel mai puternic stat de pe continent, din punct de vedere economic, precum si a celui de lider politic european (tinand cont de trecutul istoric nu prea indepartat).

Dupa doua decenii de la caderea Zidului Berlinului si dupa cheltuirea unor sume imense, rezultatele actiunii de eliminare a decalajelor economice si sociale dintre estul si vestul Germaniei se lasa inca asteptate. De remarcat - in context - rata ridicata a somajului in landurile din est, care este de 23 - 24 % din totalul populatiei active, comparativ cu somajul inregistrat in partea de vest, care se situeaza la 5 - 7 % .

Zona traditionala in care s-a exercitat si se exercita influenta germana cuprinde Austria, Elvetia, tarile baltice (Estonia, Letonia, Lituania), Slovenia, Croatia si chiar Bulgaria (unde, in vederea combaterii crahului financiar inregistrat in anul 1998, cursul monedei nationale - leva - a fost legat de marca germana).

In contextul existentei problemei Kosovo, dintr-o cu totul alta perspectiva decat cea americana, Germania este interesata de slabirea influentei altor state in regiunea Balcanilor de vest, precum si de includerea zonei respective in sfera sa de interese strategice.

Daca Germania nazista a vrut sa integreze Europa sub stapanirea sa, astazi insa, cand Germania reunificata a devenit un gigant economic, se pune problema integrarii Germaniei in Europa, pentru ca tarile batranului continent sa evite orice noua stapanire.

Prin instituirea - la nivelul Uniunii Europene - a monedei unice europene si a obligativitatii renuntarii la monedele nationale, incepand cu 01.01.2002, s-a urmarit inclusiv ca Germaniei reunificate sa i se blocheze posibilitatile de refacere a spatiului sau vital Mitteleuropa, avand in vedere uriasa influenta economica la nivel continental (actualmente, este a doua putere economica a lumii si al treilea exportator mondial).

Conceptul de Mitteleuropa este insa depasit, intrucat "inceputul mileniului al treilea stabilizeaza o unitate europeana care anuleaza (si defineste drept ridicole) alte segmentari, aliante, compartimentari".[1]

b) FRANTA va pierde rolul de lider european, deoarece:

- tendinta spre care se indreapta tara nu mai este aceea de aparare a intereselor militare proprii ale Europei, ci aceea de integrare deplina in structurile Aliantei Nord-Atlantice, datorita politicii de apropiere fata de S.U.A., promovata de presedintele Sarkozy (politica respinsa anterior, incepand din perioada regimului gaullist);

- dupa 2013 va avea loc prognozata reducere a contributiei bugetului comunitar la subventionarea agriculturii din Hexagon, cu consecinte negative majore asupra economiei franceze, obiectivul fiind puternic sustinut de Londra;

- prin raspunsul dat la referendum-ul pentru adoptarea Constitutiei Europene, populatia tarii a dovedit ca interesele nationale primeaza asupra celor comunitare;

- in conditiile nerecunoasterii conceptului de nationalitate, care este diferit de acela de cetatenie, tensiunile sociale se vor amplifica, inclusiv ca urmare a presiunilor exercitate de cele peste cinci milioane de cetateni de origine araba, ce traiesc in Franta (avand ca efect provocarea unor evenimente violente si incalcarea ordinii de drept in stat).

c) MAREA BRITANIE are toate atuu-rile pentru a deveni, pana in anul 2020, noul lider al Uniunii Europene, deoarece:

- limba engleza, desi este doar una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, tinde sa fie, daca nu singurul, cu siguranta cel mai important mijloc de comunicare la nivelul institutiilor si al organismelor europene, ea fiind "ajutata" - in acest sens - de fenomenul de globalizare, promovat cu insistenta de cercurile de afaceri, politice si militare din S.U.A., actualul hegemon mondial;

- este un stat insular, la adapost de migratia necontrolata a fortei de munca, fenomen prin care - in urmatorii 10 ani - va fi schimbata structura demografica a unor tari din Europa (Franta, Spania, Italia), cu consecinte directe asupra mediului cultural, a sistemului de valori etice si morale care este acceptat in prezent de populatia tarilor respective; de altfel, Marea Britanie a adoptat o politica de imigrare restrictiva, menita sa o protejeze de eventuale influente nedorite;

- conflictul de interese economice dintre Marea Britanie si Franta, privind modul de constituire si de repartizare a bugetului comunitar, au facut ca - pentru stingerea acestuia - Londra sa beneficieze in continuare de reducerea contributiei sale la bugetul comunitar, desi conditiile in care aceasta a fost acordata nu mai sunt de actualitate, ca urmare a ridicarii nivelului de performanta al industriei britanice;

- exista tendinte centrifuge in Belgia (tara care adaposteste cartierul general al fortelor NATO, sediul Comisiei Europene si alte institutii comunitare), care merg pana la dezintegrarea sa teritoriala si aparitia - in viitorul apropiat - a unor noi subiecte de drept international (Flandra, Valonia, regiunea Bruxelles);

- este si va continua sa fie principalul aliat al S.U.A. in politica internationala, iar mijlocul cel mai eficient, prin care se pot promova interesele actualului hegemon mondial in Europa, este acela de detinere - de catre Marea Britanie - a rolului de lider european.

Dupa opinia noastra, in Europa se contureaza trei centre regionale de putere, ale caror rivalitati sunt intretinute si din exteriorul Europei, si anume:

a) Berlin - pentru tarile vorbitoare de limbi germanice (Germania, Austria, Elvetia, Olanda, Liechstentein);

b) Paris - pentru tarile vorbitoare de limbi de origine latina (Franta, Spania, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Monaco, Italia, San Marino, Andorra, Romania);

c) Varsovia - pentru tarile vorbitoare de limbi de origine slava (Polonia, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Bulgaria);

Intrucat nici unul dintre aceste centre regionale de putere nu se poate impune asupra celorlalte, consideram ca, solutia nu poate fi decat una singura - centrul de putere anglo-saxon Marea Britanie, sprijinit in mod evident de S.U.A.

Ca atare, la orizontul anului 2020, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (aliatul fidel al S.U.A. - actualul hegemon mondial) va fi in pozitia de lider de necontestat al Uniunii Europene, realizandu-se astfel o concentrare a puterii politice, economice si militare a europenilor, care sa fie supervizata de americani.

Pana in anul 2020, denumirea Uniunii Europene se va schimba in cea de Statele Unite ale Europei, concept pus in circulatie pe continent, inca inainte de anul 1923.

Visul de intemeiere a Statelor Unite ale Europei a aparut, pentru prima data, in "utopiile" secolului al XVII-lea (William Penn, abatele de Saint-Pierre), apoi in "proiectul pacii perpetue" al filozofului german Immanuel Kant, precum si in profetiile poetului francez Victor Hugo, ce faceau referire la domnia viitoare a Statelor Unite ale Europei.

Referindu-ne la Kant, in eseul sau intitulat "Spre pacea eterna: un proiect filosofic", acesta si-a imaginat "o stare de pace universala", obtinuta prin crearea "unei republici mondiale". Filosoful german credea, in anul 1795, ca "un asemenea stat ar fi posibil, odata ce natiunile lumii accepta forme de guvernare reprezentativa".[2]

In ceea ce priveste organizarea la varf a Uniunii Europene, incepand cu anul 2013, aceasta va avea un presedinte si un vicepresedinte, un ministru de externe, precum si un ministru al apararii. Mandatul acestora va fi de doi ani, cu posibilitatea alegerii succesive pentru inca un mandat (in total 4 ani).

Credem ca, pana in anul 2015, toate tarile "batranului continent" vor fi membre ale Uniunii Europene, inclusiv cele care vor aparea in anii urmatori (Tara Bascilor, Catalonia, Scotia, Flandra, Valonia). Pe langa statul Vatican (ce nu este parte in procesul de aderare), este posibil sa se inregistreze si alte exceptii, cum ar fi: Albania, KOSOVO si Turcia (state cu populatie predominant musulmana, care, consideram noi, nu vor reusi - intr-un interval de timp scurt - sa indeplineasca toate standardele europene, fiind binecunoscuta de altfel pozitia Germaniei vis-a-vis de aderarea Turciei la Uniunea Europeana).

Discutiile actuale, referitoare la separarea regiunii Bruxelles de restul teritoriului belgian, vin sa confirme faptul ca, pana in anul 2015, zona respectiva va deveni de facto si de jure capitala Europei unite. 

Bruxelles-ul - in calitate de capitala europeana, va adaposti - incepand cu anul 2020 - toate institutiile comunitare, care, in prezent, au sediul la Strassbourg, Viena, Haga si, evident, Bruxelles.

Alegerea, de catre cercurile interesate din Marea Britanie si S.U.A., a orasului Bruxelles (cu zona adiacenta), drept capitala a Statelor Unite ale Europei, se poate justifica prin:

- recunoasterea actuala, de catre capitalele tarilor europene, a rolului Bruxelles-ului in coordonarea politicilor tarilor membre ale Uniunii Europene;

- existenta aici a cartierului general al fortelor NATO, prin care S.U.A. isi exercita influenta militara asupra tarilor europene;

- posibilitatea ca, in urmatorii 10 - 15 ani, insulele britanice sa fie afectate, datorita ridicarii nivelului oceanului planetar (fenomen cauzat de topirea ghetarilor, ca urmare a incalzirii globale), in conditiile amintite impunandu-se transferul "elitelor" britanice, din insule - pe continent (in Olanda, in Flandra, in regiunea Bruxelles si in zona extinsa a Gibraltarului).