Parteneriatul pentru Pace al NATO

Parteneriatul pentru Pace al NATO

Introducerea initiativei PpP in 1994 a conferit o noua dimensiune relatiei dintre NATO si tarile sale partenere, permitand dezvoltarea militara practica in conformitate cu interesele si posibilitatile diferite ale tarilor participante. Programul vizeaza imbunatatirea aptitudinilor si capacitatilor de mentinere a pacii prin intermediul planificarii comune, pregatirii si exercitiilor, procedand astfel la cresterea interoperabilitatii fortelor militare ale tarilor partenere cu cele ale NATO. De asemenea, el vizeaza facilitarea transparentei in procesele de planificare a apararii nationale si a bugetului si controlul democratic asupra fortelor armate.

PpP este o initiativa majora introdusa in NATO la Summit-ul de la Bruxelles din ianuarie 1994 al Consiliului Atlanticului de Nord. Scopul Parteneriatului este imbunatatirea stabilitatii si securitatii in Europa. Invitatia la PpP a fost adresata tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantic (NACC), dar si altor state participante la CSCE, capabile si doritoare de a contribui la acest program. Invitatia a fost acceptata de 27 de tari. Activitatile pe care si le asuma fiecare tara partenera sunt bazate pe Programe Individuale de Parteneriat care sunt elaborate in comun.

Programul PpP se concentreaza pe cooperarea legata de domeniul apararii, dar intreprinde mai mult decat o activitate de dialog si cooperare pentru a impulsiona un parteneriat real. PpP a devenit o caracteristica importanta si permanenta a arhitecturii securitatii europene care ajuta la extinderea si intensificarea cooperarii politice si militare in Europa. Programul ajuta la cresterea stabilitatii, diminueaza pericolele la adresa pacii si cladeste relatii intarite de securitate bazate pe cooperare practica si angajament in sprijinirea principiilor democratice, sustinute de Alianta. In conformitate cu Documentul Cadru PfP, care a fost emis de sefii de state si guverne in acelasi timp cu lansarea Documentului-Invitatie la PfP, NATO se angajeaza sa se consulte cu oricare partener activ, daca acel partener resimte o amenintare directa la integritatea sa teritoriala, independenta sa politica sau la adresa securitatii sale.

La intalnirea ministeriala din primavara anului 1997, ministrii de externe si ai apararii din tarile Aliantei au convenit asupra unui set de initiative noi pentru viitoarea intarire a PpP-ului, ca mijloc de dezvoltare a unor relatii de securitate mai stranse intre NATO si natiunile partenere. Programul Intensificat PpP are un rol mai operational si beneficiaza de consultatii politice imbunatatite si de posibilitati mai numeroase pentru ca partenerii sa participe la luarea deciziilor si la planificarea activitatilor PpP.

Toti membrii PpP sunt si membrii EAPC, care ofera un cadru general de cooperare intre NATO si tarile partenere. Totusi, PpP isi pastreaza propria identitate distincta in cadrul flexibil oferit de EAPC si isi mentine propriile elemente esentiale si proceduri. El este fondat pe baza unei relatii bilaterale intre NATO si fiecare dintre cele 27 de tari care au aderat la PpP.

Documentul Cadru[1] include sarcini specifice care urmeaza sa fie asumate de fiecare participant pentru a coopera cu NATO in vederea indeplinirii obiectivelor programului in ansamblu. Ele sunt urmatoarele:

sa faciliteze transparenta in procesele de planificare a apararii nationale si bugetului;

sa asigure controlul democratic asupra fortelor armate;

sa-si mentina capacitatea si pregatirea pentru a contribui la operatiunile desfasurate sub autoritatea ONU si/sau sub responsabilitatea OSCE;

sa dezvolte relatii de cooperare militara cu NATO pentru a realiza o planificare comuna, pregatire si exercitii, astfel incat sa sporeasca capacitatea participantilor la PpP pentru a-si asuma misiuni in domeniul mentinerii pacii, cautarii si salvarii, operatiilor umanitare si altele dupa cum se va conveni ulterior;

sa-si creeze forte (pe termen lung) care sa fie mai bine pregatite pentru a opera cu acelea ale membrelor Aliantei Nord Atlantice.

Documentul Cadru mai mentioneaza faptul ca participarea activa la PpP va juca un rol important in evolutia procesului de includere in NATO a unor noi membri.

Orice tara care doreste sa se alature PpP-ului este invitata intai sa semneze Documentul Cadru. In plus fata de descrierea obiectivelor parteneriatului, documentul acesta descrie principiile esentiale pe care este fondat PpP. In virtutea semnaturilor lor, tarile si-au reiterat angajamentul politic de a mentine societatile democratice si de a mentine principiile legilor internationale. Ele si-au reafirmat angajamentul de a indeplini cu buna credinta obligatiile Cartei ONU si principiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, de a se abtine de la amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva integritatii teritoriale si independentei politice a altui stat; de a respecta granitele existente; de a rezolva disputele prin mijloace pasnice. Ele si-au reafirmat de asemenea, angajamentul fata de Actul Final de la Helsinki si fata de toate documentele ulterioare CSCE/OSCE si dorinta de a-si indeplini angajamentele si obligatiile pe care si le-au asumat in domeniul dezarmarii si controlului armelor.

Dupa semnarea Documentului Cadru, urmatorul pas al procedurii este ca fiecare partener sa trimita un Document de prezentare la NATO. Acest document indica pasii care vor fi facuti pentru indeplinirea scopurilor politice ale parteneriatului, bunurilor militare sau de alta natura pe care partenerul intentioneaza sa le puna la dispozitia parteneriatului, precum si domeniile specifice de cooperare pe care partenerul doreste sa le urmareasca impreuna cu NATO.

Pe baza indicatiilor din documentul de prezentare si a propunerilor complementare ale NATO si ale tarii partenere, este intocmit de comun acord un Program individual de parteneriat (IPP). Pe o perioada de doi ani, IPP contine indicatii asupra scopurilor politice ale participarii partenerului la PpP, mijloacele militare si altele pe care partenerul le pune la dispozitie pentru nevoile PpP, obiectivele generale ale cooperarii intre statul partener si Alianta in diverse domenii de cooperare, si la activitatile specifice care urmeaza sa aiba loc in fiecare din domeniile de cooperare inclus in IPP.

Activitatile sunt alese in mod separat de fiecare tara partenera, in functie de nevoile si de prioritatile ei, plecand de la lista activitatilor care figureaza in Programul de lucru al Parteneriatului (PWP). Acest principiu de autodiferentiere este un principiu important al PpP, conform caruia nevoile si situatia diferitelor tari partenere pot varia, fiecare dintre ele avand de stabilit tipurile de activitate si modalitatile de cooperare care raspund mai bine nevoilor sale. Programul de lucru contine o descriere generala a domeniilor de cooperare posibile si o lista de activitati prevazute pentru fiecare domeniu. La fel ca si IPP, PWP acopera o perioada de doi ani si este revizuit anual. Statele partenere sunt asociate integral la pregatirea acestuia.

Organismul principal de lucru insarcinat cu problemele relative la PpP este Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru Pace (PMSC). El se reuneste in configuratii diferite, grupand fie doar tarile aliate, fie pe aliati si pe parteneri. Principalele responsabilitati ale PMSC sunt, de a consilia Consiliul in probleme de interes pentru PfP, de a asigura coordonarea generala a Programului de lucru al Parteneriatului, de a elabora directive politico-militare pentru autoritatile militare ale NATO in vederea pregatirii contributiei acestora la Programul de lucru al Parteneriatului in ceea ce priveste unele exercitii si activitati militare, de a da directive pentru elaborarea Programelor individuale de parteneriat, si pentru supunerea acestora spre aprobarea Consiliului, precum si de a determina si coordona lucrarile ce tin de Procesul de planificare si de evaluare a Parteneriatului (PARP).

Aspectele militare ale cooperarii in cadrul PpP sunt stabilite de autoritatile militare ale NATO in functie de directivele propuse de PMSC si aprobate de Consiliu. In plan militar, instanta de lucru a PpP este Grupul de lucru pentru cooperare militara (MCWG), organism consultativ al Comitetului militar. MCWG reuneste fie doar tarile aliate, fie pe aliati si pe statele partenere. Comitetul militar se reuneste cu tarile partenere pentru a analiza aspectele militare ale cooperarii din cadrul PpP.

Celula de coordonare a Parteneriatului (CCP), este o structura PpP unica in genul sau. Ea are sediul la Mons (Belgia), unde se afla si principalul cartier general al fortelor aliate in Europa (SHAPE). Plasata sub autoritatea Consiliului Atlanticului de Nord, CCP este insarcinata sa coordoneze activitatile militare comune desfasurate in cadrul PpP si sa efectueze lucrarile de planificare militara necesare pentru implementarea aspectelor militare ale Programului de lucru al Parteneriatului, in special in domeniul exercitiilor. Responsabilitatea planificarii operationale in detaliu a acestor exercitii incumba comandantilor insarcinati cu conducerea acestora. CCP are in frunte un director. Personalul ei, care se bucura de un statut international, este compus din agenti provenind de la NATO si, dupa 1998, din tarile partenere. De asemenea, sunt detasati la CCP ofiterii de stat-major ai misiunilor tarilor partenere pentru a facilita legaturile.

La sediul NATO, tarile partenere sunt reprezentate de personal diplomatic si militar de legatura. Cu toate acestea, de la adoptarea Acordului de la Bruxelles[2], numeroase tari partenere au stabilit misiuni diplomatice permanente, acreditate in mod oficial la NATO, dar si reprezentante militare de nivel inalt pe langa Comitetul militar.

Procesul de planificare si de evaluare al

Parteneriatului pentru Pace (PARP)

NATO s-a angajat in termenii documentului cadru al PpP sa realizeze cu tarile partenere un proces de planificare si de evaluare care sa contribuie la determinarea si evaluarea fortelor si mijloacelor care pot fi puse la dispozitie pentru activitati de instruire, exercitii si operatiuni cu caracter multinational desfasurate in comun cu fortele Aliantei. Initial, operatiunile PpP erau limitate la operatiuni de mentinere a pacii, de cercetare si salvare, si de ajutor umanitar. In decembrie 1996, operatiunile PpP si necesitatile respective in materie de planificare si evaluare au fost totusi extinse astfel incat sa cuprinda gama completa a misiunilor Aliantei, incluzand operatiunile de sprijinire a pacii.

Partenerii au astfel posibilitatea de a participa la Procesul de planificare si evaluare, care se bazeaza indelunga experienta a NATO in planificarea apararii. Este vorba, in mare parte, de un proces bianual care contine deopotriva elemente bi- si multilaterale. Pentru fiecare ciclu de planificare pe trei ani, statele partenere care doresc sa participe la proces se angajeaza sa furnizeze informatii pe o gama vasta de subiecte in legatura mai ales cu politica de aparare, progresele realizate in materie de control democratic asupra fortelor armate, politica lor nationala in materie de cooperare in cadrul PpP, dar si planurile financiare si economice pertinente. Aceste informatii sunt transmise drept raspuns la un "Studiu al interoperabilitatii globale in cadrul PpP" facut public de NATO la un interval de doi ani, toamna. Statele participante la PARP ofera o descriere pe larg a fortelor lor armate si informatii detaliate cu privire la fortele pe care sunt dispusi sa le puna la dispozitie pentru cooperarea in cadrul PfP.

O analiza a Procesului de planificare si evaluare este realizata pe baza raspunsului fiecarei stat partener. Este pus in practica un ansamblu de obiective de interoperabilitate cu scopul de a stabili masurile pe care fiecare din statele partenere trebuie sa le introduca in cadrul fortelor lor armate pentru a-si optimiza fortele in operatiunile desfasurate impreuna cu fortele armate ale tarilor membre NATO. Dupa consultari bilaterale si multilaterale, analiza Procesului de planificare si evaluare si obiectivele de interoperabilitate sunt aprobate de comun acord de Alianta si partenerul in cauza. Reprezentantii aliatilor si aceia din tarile partenere la proces aproba un raport de sinteza care contine un rezumat al fiecareia din evaluarile stabilite si fortele armate puse la dispozitie de tara partenera. Acest raport este supus atentiei ministrilor din tarile membre ale CPEA.

Prima etapa a PARP a debutat in decembrie 1994, cu participarea a 15 tari partenere. Un raport de sinteza asupra realizarilor inregistrate a fost prezentat ministrilor din tarile aliate si partenere in primavara anului 1995. Tinand seama de succesul primei reuniuni, au fost adoptate o serie de masuri menite sa largeasca si sa adanceasca procesul in vederea unei intruniri viitoare, care a inceput in octombrie 1996. Acest al doilea ciclu, la care au participat 18 tari partenere, a scos din nou in relief dinamismul inerent procesului. S-a putut remarca o crestere considerabila a campului si calitatii informatiilor schimbate, descrierea fortelor puse la dispozitie de statele partenere era mai clara. Numarul si continutul obiectivelor de interoperabilitate au crescut de asemenea simtitor, adaugandu-se masurilor adopate pentru a intari mijloacele tarilor partenere si a capacitatii acestora de a opera cu fortele Aliantei.

Procesul de elaborare a evaluarilor individuale si ale raportului de sinteza a dus, in primavara anului 1997, la finalizarea recomandarilor care vizeaza o noua consolidare a PARP. Acestea coincideau cu masurile luate pentru a intari programul PpP in ansamblu, si ele au contribuit la lucrarile Grupului de nivel inalt pentru intensificarea PpP. Aceste recomandari, care au fost aprobate de ministrii in cadrul reuniunilor din primavara anului 1997, erau consacrate sporirii paralelismului intre PARP si procesul de planificare a apararii care se desfasoara in sanul Aliantei insasi.

PARP a contribuit mult la o mai stransa cooperare a tarilor partenere, la operatiunile de pace conduse de NATO in fosta-Iugoslavie. El ajuta la consolidarea elementului de consultare politica a PpP si asigura o mai mare participare a partenerilor la procesul de luare de decizii si de planificare din cadrul PpP. PARP joaca de asemenea un rol fundamental in pregatirea unor potentiali noi membri pentru aderarea lor la NATO.