Pericolele acordului dintre Gazprom si Polonia

Pericolele acordului dintre Gazprom si Polonia

Evenimente:

Folosirea resurselor sale energetice ca o arma politica nu este o tactica noua pentru Federatia Rusa, de multe ori Moscova asteptand perioade lungi de timp pentru a gasi un moment oportun pentru folosirea unor astfel de tactici pentru a-si indeplini propria agenda.

Cea mai recenta tinta a unei astfel de manevre este Polonia, care se confrunta cu un deficit de import de gaz si doreste incheierea unei intelegeri cu gigantul Gazprom pentru ca acesta din urma sa asigure alimentarea pe termen lung cu gazul necesar. Acest acord ar suplimenta importul de gaz dinspre Rusia spre Polonia de la 7,5 mld mc anual (pana in 2009) la aproximativ 10,5 mld mc incepand cu 2011.

Polonia are nevoie de suplimentarea importurilor de gaz pentru a acoperi cresterea cererii si pentru a compensa pentru cantitatea care ii era livrata prin Ucraina de catre RosUkrEnergo, companie eliminata de pe piata ucraineana in 2009. Compania nationala de petrol si gaz a Poloniei (PGNIG, detinuta in totalitate de stat) cauta sa importe cele aproximativ 3 mld de mc de gaz pe o perioada de aproximativ cinci ani pana cand terminalul polonez de gaz natural lichefiat de la tarmul Marii Baltice va fi gata, acest lucru fiind preconizat pentru 2014.

Insa Gazprom are pretentii la un acord care sa ii prelungeasca monopolul de import pentru o perioada de mai multe zeci de ani. De asemenea, compania ruseasca doreste sa schimbe ruta de livrare a celor 3 mld mc de gaz de la Ucraina prin conducta Yamal-Europa ce trece prin Belarus. Toate aceste pretentii emise de Gazprom, ce au in spate evidente interese politice, au ca scop nu doar exploatarea actualelor vulnerabilitati ale Poloniei si angajarea acesteia intr-o intelegere dezavantajoasa pe termen lung, dar si fortarea limitelor implementarii noii legi a UE ce vizeaza securitatea energetica.

Se pare ca Gazprom asteapta, in momentul de fata, inceperea sezonului rece care sa aduca partea poloneza intr-o stare de nervozitate si sa o determine sa cedeze presiunilor. Cea mai recenta runda de negocieri a avut loc pe 24 septembrie la Moscova si a avut ca principal rezultat stabilirea unei date ulterioare, in octombrie, pentru discutii. Cu toate ca exista voci in Polonia ce au fost dezamagite de acest rezultat, se poate afirma ca orice prelungire este benefica pentru Polonia deoarece ii ofera ocazia de a re-evalua acordul dezavantajos ce i se impune si ii confera timp pentru a se sfatui cu Bruxelles-ul pe aceasta problema.

Uniunea Europeana s-a autosesizat in cazul acordului Poloniei cu Gazprom prin intermediul unei scrisori a Comisarului pe probleme energetice Guenther Oettinger catre guvernul polonez, dar si prin interventiile aceluiasi comisar in Parlamentul European. Toate aceste demersuri au dat nastere unui intreg proces de consultari oferind ocazia administratiei de la Varsovia sa analizeze mult mai atent termenii acordului si sa evalueze mai atent riscurile pentru a evita semnarea unui acord defectuos cu Gazprom. De asemenea, oficialii europeni au avut o serie de discutii consultative cu partea rusa pentru a incerca sa clarifice ingrijorarile UE.

In tot acest timp, Comisia Europeana incurajeaza in mod discret preluarea deficitului de gaz al Poloniei in lunile octombrie si decembrie pentru a permite desfasurarea negocierilor pe o perioada de timp prelungita. Scopul acestei actiuni ar fi acela de a aduce termenii acordului ruso-polonez si regimul de functionare al conductei Yamal-Europa sub prevederile legii europene ce reglementeaza politica de diversificare a resurselor energetice. Aceste actiuni trebuie sa includa neaparat independenta totala a operatorului sistemului de tranzit polonez (Gaz-System) de furnizorul Gazprom si accesul liber al altor furnizori pe piata poloneza.

Semnificatii:

Raspunsul administratiei de la Varsovia fata de intentiile UE a fost unul dezechilibrat si foarte ambiguu. Daca ministrul de Externe polonez, Radoslaw Sikorski, a sustinut pozitia UE, premierul Donald Tusk si ministrul economiei Waldemar Pawlak au parut iritati, surprinsi si de multe ori declaratiile acestora, pe marginea subiectului, au parut cel putin neavenite. Cei doi au invocat derogari de la legea europeana dand ca exemplu cazul Germaniei si acordurile sale cu Gazprom (un exemplu este conducta Nord-Stream la care accesul tertilor a fost interzis in acord), acuzand de asemenea un tratament inegal din partea Bruxelles-ului.

Premierul si ministrul economiei au invocat problema interesului national pentru a apara termenii acordului cu Gazprom separand astfel interesele Poloniei de cele comunitare. Aceasta actiune isi gaseste un precedent in Ungaria, unde fostul premier, Ferenc Gyurcsany, a justificat cu ajutorul "interesului national" (si implicit separarea de UE pe aceasta problema) angajarea intr-un acord bilateral cu Gazprom.

Situatia a luat o alta turnura in luna septembrie, luna in care premierul polonez a afirmat in mai multe randuri ca va fi semnat acordul cu Gazprom. Acordul nu a fost semnat, iar pozitia premierului a trecut de la contestarea grijilor UE pe marginea acestei probleme, la sustinerea vehementa a acesteia. Donald Tusk este de acord cu faptul ca Gaz-System ar trebui sa fie independenta de Gazprom si sa poata semna acorduri cu alti furnizori in aceleasi conditii si astfel devine clar faptul ca acordul de baza ar trebui modificat.

Pe de alta parte, negociatorul-sef al intelegerii, ministrul Pawlak pare sa incerce obtinerea unei semnari a acesteia cat mai curand. Aceasta graba poate sa fie reprezentarea intereselor industriasilor polonezi, principali recipienti ai gazului rusesc si primii afectati in cazul unui deficit.

Compania nationala de gaz si petrol a Poloniei a emis mai multe avertismente conform carora un deficit de gaz ar putea sa afecteze in primul rand utilizatorii industriali. Industria poloneza se bazeaza masiv pe importurile de gaze (productia interna de gaze a Poloniei fiind directionata in primul rand catre utilizatorii casnici) iar acest lucru poate sa explice graba si presiunea exercitata de acestia pentru semnarea acordului.

Mediul industrial polonez doreste semnarea acestui acord pana la sfarsitul lunii octombrie cand teoretic este momentul inceputului sezonului de termoficare. Din aceasta perspectiva, mediul industrial, asociat intr-o oarecare masura si cu oligarhia, doreste semnarea cat mai rapida a acordului fara a avea in vedere dezavantajele pe termen lung pe care un astfel de proiect le-ar avea. Astfel, guvernul polonez nu negociaza doar sub o presiune temporala ci si sub una politica.

Presiunea politica vine in special din exterior. In balanta se afla resetarea relatiilor cu Rusia si statutul de membru al Uniunii Europene si perspectiva aprobarii politicii energetice comune. Pe de o parte, UE are in vedere protejarea unuia dintre cei mai importanti membri ai sai de santajul energetic pe care Rusia l-a folosit si cu alte ocazii, insa nu ofera varianta la deficitul de gaz al Poloniei.

In acest caz, interesele UE sunt legate si de relatia sa cu Rusia in care incearca sa impuna reglementarile legii diversificarii resurselor energetice si sa creeze un precedent care sa devina regula in relatia energetica dintre Europa si Rusia. Acest moment are o importanta majora nu doar in relatia dintre Polonia si UE care s-a racit pe alocuri in urma resetarii relatiilor cu Rusia.

Actuala conducere a Poloniei nu pare sa aiba o directie bine definita in ceea ce priveste politica externa dorind sa incalzeasca relatiile cu Rusia, dar doar din pozitia unui partener egal, sa dobandeasca o importanta mai mare in cadrul UE pentru ca propriile interese sa se afle printre cele comune, toate aceste in timp ce beneficiaza de parteneriatul strategic cu SUA, un parteneriat ce trebuie sa fie destul de puternic pentru a-i oferi garantii de securitate si importanta pe scena internationala prin intermediul prestigiului aliatului sau.

Pe plan intern, se pare ca odata cu decesul presedintelui Kachinsky nu au disparut doar ideile si principiile care au ridicat Polonia in ultimii ani, dar si mare parte a sustinatorilor sai, care au decedat in accidentul aviatic de la Smolensk iar cei ramasi, lipsiti de un lider, pierzandu-si determinarea politica. In cazul acordului cu Gazprom, interesele industriale, oligarhice si politice din interiorul tarii par sa atarne mai greu decat capcanele unui acord pe termen lung cu Rusia.

Greseala elitei poloneze pare sa aiba la baza mai multi factori, cum ar fi siguranta parteneriatului strategic cu SUA care confera o senzatie de falsa intangibilitate datorita pozitiei strategice si a importantei militare a Poloniei in contextul planului de securitate al NATO in Europa, un aspect care ne duce cu gandul la supraestimarile facute de Mikhail Saakashvili in prima jumatate a anului 2008. Dorinta de afirmare si rebeliunea marcata adesea in fata UE, la care se pare ca actuala guvernare poloneza considera ca nu are destula influenta pentru nevoile strategice viitoare, dar si lipsa unei elite politice inchegate si mature, care sa actioneze intr-o singura directie dupa o evaluare cumpanita a optinilor, toate sunt vulnerabilitati ce pot duce la alegeri gresite in situatii de presiune sau criza.

Actuala situatie politica din Polonia ar putea avea un viitor dezechilibrat in special datorita divergentelor dintre membrii guvernului sau, un exemplu in acest sens fiind ministrul Sikorski, un european convins. De cealata parte se afla resetarea relatiilor cu Rusia pe care Polonia o urmareste si doreste cu ardoare sa arata ca merge. Cu toate acestea, acordul oferit de Gazprom demonstreaza ca resetarea ar putea fi in cel mai bun caz irelevanta, cel putin din punctul de vedere al relatiilor energetice cu Rusia.

Pentru a da o semnificatie acestei resetari, presedintele Komorowski si premierul Tusk incearca sa se distanteze de fostul presedinte si guvern si relatiile pe care acestia le-au avut cu Moscova. Fostul presedinte Kaczinsky impreuna cu partidul sau au criticat actualul acord iar partidul sau (aflat in opozitie) continua sa il critice impreuna cu resetarea. Si in acest caz, consideratiile politice de ambele parti pot sa afecteze serios dezbaterea legata de acest acord.

O presupunere importanta ce poate fi facuta in ceea ce priveste resetarea relatiilor ruso-poloneze este aceea ca Polonia nu se va mai opune reapropierii relatiilor dintre UE si Rusia. Astfel, se poate observa o inversare a rolurilor, UE recomandand prudenta guvernului polonez in cazul negocierilor. Cu toate acestea, exista si un scenariu alternativ demn de luat in seama si anume acela in care conducerea poloneza ar cauta un anumit grad de emancipare fata de UE si astfel refacerea relatiilor UE-Rusia ar putea sa devina paralela si concurenta resetarii relatiilor poloneze cu Moscova.

De asemenea, Varsovia ar putea sa incerce sa candideze la titlul de "legatura" dintre Rusia si UE considerand ca astfel va primi o pozitie privilegiata din partea amandurora, o presupunere care este gresita de la inceput.

Terminalul polonez de la Swinoujscie, de pe coasta Marii Baltice, are ca termen de punere in functiune anul 2014, in prima sa faza avand o capacitate de livrare de aproximativ 5 mld mc de gaz anual, echivalentul a mai bine de o treime din consumul national al Poloniei. Acest lucru ar incheia monopolul Gazprom in calitate de unic furnizor.

Cu toate acestea, acordul preliminar pe care Gazprom vrea sa il impuna Poloniei pentru o perioada prelungita de timp ar putea sa transforme optiunea comerciala a terminalului intr-una redundanta si sa puna capat in mod brusc investitiilor pentru acesta.

Pe de alta parte, sectiunea poloneza a gazoductului Yamal-Europa (de la granita cu Belarus pana la granita cu Germania) nu este integrata in sistemul de distributie polonez. Aceasta conducta, cu o capacitate de 33 mld mc pe an, transporta gaz rusesc spre Germania si un volum mic spre Polonia. Sectiunea poloneza de 684 km este detinuta si operata de Europolgas, un subsidiar al Gazprom si compania nationala de gaz si petrol a Poloniei, cu un procent de 48% fiecare, restul de 4% fiind detinuti de compania comuna a celor doi operatori: Gas-Trading.

Un operator polonez, independent de Gazprom (deci in conformitate cu normele UE), ar putea sa integreze acea sectiune in sistemul national si chiar sa o lege cu terminalul Swinoujscie atunci cand acesta va fi operational. Acest lucru ar aduce o imbunatatire sistemului de tranzit, permitand conductei Yamal-Europa sa tranziteze gaz in ambele directii (din nou in conformitate cu politica UE ce sustine existenta optiunii ambelor sensuri pentru conductele de gaz). Acest lucru ar consolida definitiv securitatea energetica a Poloniei prin diversificare si flexibilitate.

Cu toate acestea, un operator al conductei mai putin independent de Gazprom, dupa cum este prevazut in draftul de acord criticat de UE, nu ar putea fi in pozitia in care sa atinga aceste obiective. Gazprom nu trateaza sporirea livrarilor catre Polonia ca pe un contract comercial normal, ci mai degraba incearca sa introduca acordul   intr-un labirint de interconexiuni care sa perpetueze dependenta poloneza de Gazprom. Pentru obtinerea acestui rezultat, negociatorii rusi insista asupra unor puncte importante.

Primul dintre acestea este introducerea noului acord in cadrul contractual al acordului interguvernamental din 1993, ce reglementeaza tranzitul gazului rusesc prin Polonia cat si livrarile de gaz catre aceasta - acord ce este valid pana in 2022 - si sa intervina asupra duratei livrarilor catre aceasta tara, noul termen fiind 2037. Astfel, Gazprom spera sa continue sa detina monopolul asupra pietei poloneze pe toata aceasta perioada, impiedicand diversificarea importurilor de gaz ale tarii si descurajand astfel investitiile la importantul terminal Swinoujscie.

Cel de-al doilea punct de mare interes pentru Gazprom este acela al mentinerii dreptului exclusiv asupra partii poloneze a conductei Yamal- Europa pana in 2045. Acest lucru ar consolida pozitia Gazprom in Polonia dar si in Germania. In cel de-al treilea rand, Gazprom doreste ca Europolgas sa detina in continuare cota pe care o are in sectiunea poloneza a conductei Yamal permitand astfel excluderea oricaror alti furnizori si excluzand folosirea conductei pentru transportul gazului in alta directie.

Mentinerea unor preturi scazute pentru taxele de tranzit este un alt punct pe care Gazpromul doreste sa il pastreze in acordul sau cu Varsovia, acesta avand ca scop nu doar profitul marit al Gazprom, ci si privarea Poloniei de fonduri pentru modernizarea acestei conducte independent de Gazprom. Un alt punct relevant prin dezavantajul pe care il aduce Varsoviei este impiedicarea acesteia de a exporta gazul primit catre alte tari, caz in care Gazprom isi rezerva dreptul de a diminua livrarile de gaz catre Polonia cu o cantitate echivalenta cu cea retransmisa. Acest punct este in concordanta cu clauza traditionala ce vizeaza tertii, pe care Gazprom o introduce, si are in vedere impiedicarea aplicarii legislatiei europene legata de diversificarea surselor de import.

Gazprom afirma ca in acest caz cel de-al Treilea Pachet Energetic al legislatiei europene nu se aplica deoarece conducta Yamal-Europa a fost construita inaintea implementarii acestei masuri legislative) si, de asemenea, negociatorii rusi afirma ca Rusia nu este subiect al legii europene deoarece nu este membru al acesteia (cu toate ca Gazprom detine jumatate din aceasta conducta pe teritoriul UE) iar tarile europene au termen pana in 2012 pentru a se supune noului pachet legislativ, deci Polonia nu este obligata sa se supuna in 2010 (desi acordul propus ar dura cateva zeci de ani). Aceste tertipuri avocatesti au rolul de a testa vigilenta UE si de a gasi brese care sa formeze un precedent convenabil pentru livrarile catre Europa.

Trenduri si riscuri:

Este evident ca Rusia doreste sa creeze un precedent impotriva legislatiei anti-monopol a UE si astfel sa protejeze cat mai eficient interesele Gazprom in Europa. Daca Varsovia va accepta tacit argumentele Moscovei cat si termenii contractuali, atunci Gazprom ar putea sa le invoce si in alte tari europene, avand sustinerea unor aliati locali si astfel sa submineze interesele consumatorilor si politica UE.

In Varsovia exista pareri conform carora Moscova ar putea sa redirectioneze importul de gaz catre Germania prin conducta North Stream de pe fundul Marii Baltice, fortand astfel inchiderea conductei Yamal-Europa. Premierul si ministrul economiei din Polonia au invocat de mai multe ori aceasta ipoteza in fata UE pentru a justifica incheierea unui acord cu Gazprom, argumentand ca un astfel de acord ar elimina "pericolul" pe care il reprezinta North Stream.

Acest argument nu foloseste doar Varsoviei, ci se muleaza pe interesele Moscovei, sugerand ca Rusia poate sa provoace Polonia si Germania una impotriva celeilalte. In acelasi timp, Moscova pare sa ignore interesele Germaniei si ale UE pentru diversificarea rutelor sau mentinerea acestora, insistand asupra monopolului rusesc. Teama de o intrerupere a furnizarii este una irationala in acest caz, dar Gazprom o foloseste pentru a presa Varsovia in semnarea acordului propus de ea cu toate dezavantajele pe care aceasta tara le-ar avea.

Din cauza lipsei de viziune a administratiei poloneze, coroborata cu intentii de emancipare din grupul european prin intermediul unei relatii separate cu Rusia, si cu teama unui deficit de importuri de gaz, Varsovia ar putea sa semneze un contract vadit inrobitor care sa ii determine nu doar o dependenta energetica perpetua de Rusia, dar si un dezavantaj in dialogul politic, cunoscut fiind faptul ca Moscova foloseste resursele energetice ca arme politice. Mai mult, ducerea la indeplinire a acestui acord in forma sa actuala ar atrage nemultumirea Europei fata de Polonia si chiar consecinte de ordin administrativ, ceea ce ar duce la un impas politic intre impulsiva conducere a Poloniei si Bruxelles.

Odata cu semnarea acordului, sperantele independentei energetice ale Poloniei prin intermediul terminalului Swinoujscie s-ar putea confrunta cu "moarte subita", odata cu motivul si fiabilitatea disparand si investitiile atat de necesare dezvoltarii proiectului.

Acordul propus de Gazprom ar mentine cvasi-monopolul acestuia pe piata poloneza pe termen lung, date fiind cadrele temporale: 2022-2037-2045. De asemenea ar lasa doar putin loc pentru orice intentie de diversificare a importurilor, descurajand proiectele viitoare si incetinind productia interna. Acordul cu Gazprom nu este ceea ce are nevoie Polonia in momentul de fata, tara necesitand un acord temporar pe urmatorii cinci ani care sa fie flexibil si sa permita o dezvoltare rapida.