Politica economica si monetara in lumina modificarilor aduse prin Tratatul de la Maastricht

Politica economica si monetara in lumina modificarilor aduse prin Tratatul de la Maastricht.

1. Consideratii generale.

Tratatul de la Maastricht a consacrat cea mai importanta evolutie in domeniul politicii economice si monetare. Acest tratat, din punct de vedere economic a reanalizat Tratatul de la Roma si l-a modificat sub aspectul articolelor B si 2. In tratatul de la Maastricht este indusa o separare neta, distincta, intre politica economica si cea monetara, dar nu trebuie neglijat faptul ca aceste doua politici au totusi o anumita convergenta prin prisma obiectivelor de indeplinit . Trebuie avut in vedere faptul ca uniunea monetara trebuie sa se intemeieze pe o coerenta in dezvoltarea economica si pe un anumit grad de coordonare a politicilor economice aferente uniunii economice, fara a se neglija orientarea poliricii economice a Comunitatii si a statelor membre .

Politica economica si monetara se conditioneaza reciproc, neputand sa fie concepute de sine statator, ca factori contributivi la progresul comunitar.[1] Se poate spune ca aceste doua politici se conditioneaza reciproc, in momentul in care una din ele nu functioneaza corespunzator, o va compromite automat si pe cea de a doua .

2. Politica economica

Politica economica a Comunitatilor este fundamentata in cea mai mare parte pe texte ale Tratatului C.E. asa cum este modificat prin Tratatul de la Maastricht. Principalele reguli obligatorii, specifice de actiune a statelor membre si a Comunitatii sunt foarte bine formulate si enuntate in art.102 A, statele in cauza neavand posibilitatea sa se sustraga sau sa ignore obiectivele pe care s-au angajat sa le indeplineasca in cadrul comunitar. Asa fiind , statele membre trebuie sa-si conduca politicile lor economice in scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Comunitatii, cum sunt ele definite in art.2 si in contextul marilor orientari avute in vedere la art.103, paragraful 2 .

Concret, statele membre si Comunitatea trebuie sa actioneze cu respectarea principiului unei economii de piata deschise, in care concurenta este libera, favorizand o alocare eficace a resurselor, conform regulilor fixate de art.3A. Cu ajutorul acestor principii se urmareste dirijarea actiunilor statelor membre si a Comunitatii, atunci cand ele isi formuleaza politicile economice si le pun in aplicare .

In primul rand, ca un principiu general art.103, paragraful 1 evoca imperativulpentru statele membre de a considera politicile economice ca o chestiune de interes comun si de a le coordona in cadrul Consiliului. Astfel , imprejurarile si comportamentele cu relevanta economica in planul raporturilor intracomunitare trebuie tratate ca probleme ce intereseaza intreaga Comunitate , depasindu-se limitele stricte ale raporturilor interne. In acest scop este necesara coordonarea la nivelul Consiliului , care va putea sesiza elementele de apropiere a componentelor economice .

In al doilea rand, in scopul de a asigura o coordonare mai stransa a politicilor economice si o convergenta sustinuta a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza rapoartelor prezentate de Comisie va supraveghea evolutia in fiecare dintre statele membre si in Comunitate iar in conformitate cu politicile economice va proceda regulat la o evaluare de ansamblu. Supravegherea evolutiei economice in fiecare stat constituie un element component al sistemului de supraveghere multilaterala, care astfel dobandeste regimul unui sistem global. Pentru necesitatile acestei supravegheri multilaterale , potrivit art.103, par.3, fraza a doua, statele membre urmeaza sa transmita Comisiei informatiile privind masurile importante pe care le-au luat in domeniul politicilor economice si orice alte informatii pe care acestea le considera necesare .

Cand se constata ca, in cadrul prevederilor de mai sus, politicile nu sunt conforme cu orientarile sau cand ele risca sa compromita buna functionare a Uniunii Economice si monetare, Consiliul, la recomandarea Comisiei poate sa adreseze recomandarile necesare statului membru in cauza. Presedintele Consiliului si Comisia vor raporta Parlamentului European rezultatele supravegherii multilaterale ( art.103, par.4 ).

In sfarsit, Consiliul, statuand conform procedurii stabilite la art.189 C, poate sa decida modalitatile procedurii de supraveghere multilaterala cu scopul de a asigura o coordonare mai stransa a politicilor economice si o convergenta sustinuta a performantelor economice ale statelor membre.[2]

In al patrulea rand, o serie de alte dispozitii din Tratat reglementeaza unele aspecte financiare si bugetare ale politicii economice comunitare , instituindu-se in principal unele obligatii negative. Astfel, potrivit art.104 se interzice BCE si bancilor centrale ale statelor membre sa puna la dispozitie facilitati de credit institutiilor sau organelor Comunitatii, administratiilor centrale, autoritatilor regionale sau locale, altor autoritati publice, altor organisme sau intreprinderilor publice ale statelor membre, precum si achizitionarea, cumpararea de la ele, de catre BCE sau bancile centrale nationale,a instrumentelor datoriei lor .

O alta interdictie este cea prevazuta la art.104 A fundamentata pe necesitatea luarii tuturor precautiunilor necesare atunci cand vreo masura stabileste un acces privilegiat al institutiilor, organelor, administratiilor , autoritatilor, sau intreprinderilor de mai sus, la institutiile financiare. Dispozitia (art. 104, par.1 ) despre care credem ca are, de asemenea natura unei interdictii opreste Comunitatea de a raspunde de angajamentele administratiilor centrale , autoritatilor regionale sau locale autoritatilor publice sau altor organisme sau intreprinderi publice dintr-un stat membru, sau de a lua in sarcina sa fara prejudicierea, totusi a garantiilor financiare reciproce pentru realizarea in comun a unui proiect specific .

In mod asemanator, un stat membru nu va raspunde de angajamentele administratiilor centrale, autoritatilor regionale sau locale, autoritatilor publice sau altor organisme sau intreprinderi dintr-un alt stat membru si nici nu le va lua in sarcina sa, fara a se prejudicia garantiile financiare mentionate.[3]

Statele trebuie sa evite deficitele publice excesive si in acest scop, prin art.104 C este instituit un sistem de supraveghere de catre Comisie a evolutiei situatiei bugetare si a datoriei publice in statele membre in vederea decelerarii erorilor evidente. Comisia va supraveghea in special daca disciplina bugetara a fost respectata pe baza urmatoarelor doua criterii:

a)           daca raportul dintre deficitul public prevazut sau efectiv si PIB depaseste o valoare de referinta, afara de cazul cand raportul nu a scazut intr-un mod substantial si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta, sau daca depasirea valorii de referinta nu este decat exceptionala si daca acel raport nu ramane apropiat de valoarea de referinta ;

b)           daca raportul dintre datoria publica si PIB depaseste o valoare de referintaafara de cazul cand acest raport nu scade suficient si nu se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm suficient .

Daca, urmare a aplicarii acestui sistem de supraveghere se constata ca un stat membru nu satisface exigentele acestor crirerii sau ale uneia dintre ele, Comisia va elabora un raport care va examina daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitie .

Acest raport va putea fi elaborat si daca, in pofida respectarii exigentelor decurgand din criterii, ea socoteste ca exista un risc de deficit excesiv intr-un stat membru.

Urmeaza o procedura[4] in incheierea careia Consiliul adreseaza recomandari statului membru in cauza, pentru ca acesta sa puna capat acestei situatii intr-un termen dat, ele putand fi facute publice daca statul nu a actionat ca raspuns la acele recomandari scrise. Daca statul persista in a nu da urmare recomandarilor Consiliului, acesta poate sa decida sa puna in intarziere statul membru respectiv spre a lua, intr-un termen determinat, masuri pentru reducerea deficitului, considerat necesar de catre Consiliu pentru a remedia situatia . Intr-un asemenea caz Consiliul poate sa ceara statului membru sa prezinte rapoarte dupa un calendar precis, in scopul de a putea sa examineze eforturile de adaptare consimtite de acel stat ( art.104 C par.9 ), iar cu cat un stat nu se conformeaza unei decizii luate in baza par. 9, Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe din urmatoarele masuri:

- sa ceara statului membru respectiv sa publice informatii suplimentare inainte de a emite obligatii si titluri ;

- sa invite B.E.I sa-si revada politica sa de imprumuturi in privinta statului in cauza;

- sa ceara statului membru respectiv sa faca, pe langa Comunitate, un depozit nepurtator de dobanda, de o marime corespunzatoare, pana ce, in opinia Consiliului deficitul excesiv va fi ameliorat;

- sa impuna amenzi de o marime corespunzatoare.

Consiliul va abroga una sau mai multe dintre deciziile sale in masura in care deficitul a fost ameliorat, iar daca a facut publice recomandarile sale va declara public in momentul abrogarii ca nu exista deficit excesiv in acel stat. Dispozitii complementare relative la punerea in aplicare a procedurii de la art.104 C figureaza in protocolul privind procedura aplicabila in caz de deficit excesiv anexat la Tratat.

3. Politica monetara.

Obiectivul realizarii Uniunii Economice si Monetare implica, de asemenea, asa cum a rezultat, definirea si punerea in practica a politicii monetare a Comunitatii, aceasta atributiune revenind S.E.B.C, potrivit articolului 105, par.2 din Tratat. In plus, S.E.B.C va conduce operatiunile de schimb ale statelor membre si va promova buna functionare a sistemelor de plati. Obiectivul principal al S.E.B.C ( art. 105, par.1) este mentinerea stabilitatii preturilor si fara a se prejudicia acest obiectiv, va aduce sprijinul sau politicilor generale economice in Comunitate, asa cum sunt ele definite la art.2 din Tratat. S.E.B.C va actiona conform principiului unei economii deschise de piata unde concurenta este libera, favorizand o alocare eficace a resurselor si respectand principiile fixate la art.3A. S.E.B.C este compus din B.C.E care are personalitate juridica si din bancile centrale nationale.

El este condus de organele de decizie ale B.C.E care sunt: consiliul guvernatorilor si consiliul director. B.C.E trebuie sa fie consultata in legatura cu orice act comunitar in domeniile ce sunt de competenta sa si de catre autoritatile nationale asupra oricarui proiect de reglementare in domeniile ce intra in atributiile sale, dar in limitele si potrivit conditiilor fixate de Consiliu, conform procedurii, prevazute la art. 106, par.6. In materiile respective ea poate sa prezinte avize institutiilor sau organelor comunitare corespunzatoare ori autoritatilor nationale. In temeiul acestei dispozitii legale, Consiliul a adoptat decizia nr.98/415 din 29 iunie 1998 privind consultarea B.C.E de catre autoritatile nationale privind prevederile proiectelor legislative.

In materie de emisiune monetara BCE e singura abilitata, potrivit art.105 A, sa autorizeze emiterea de bilete de banca in cadrul Comunitatii. Ele pot fi emise atat de catre B.C.E, cat si de bancile centrale nationale, dar statele membre nu pot sa emita monede decat sub rezerva aprobarii de catre B.C.E a volumului emisiunii. Consiliul poate sa adopte, cu procedura prevazuta la art.189 C si dupa consultarea BCE, masuri pentru armonizarea valorilor unitare si a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor aflate in circulatie, in masura in care acest lucru va fi necesar pentru asigurarea bunei circulatii a lor in Comunitate . Prin Regulamentul nr.979/98 din 3 mai 1998, Consiliul a adoptat asemenea masuri necesare, privind specificatiile tehnice ale monedelor euro destinate pentru circulatie .

In indeplinirea misiunilor incredintate SEBC, BCE, conform Tratatului si in conditiile stabilite in statutele SEBC, are puterea decizionala conform art.108 A aproape in aceleasi conditii ca toate celelalte organe ale Comunitatii. Astfel, ea poate sa adopte regulamente, sa ia decizii si sa emita recomandari si avize. In cazul regulamentelor si deciziilor sunt aplicabile si art.190, 191 si 192 din Tratat, iar in limitele si potrivit conditiilor hotarate de Consiliu, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului si a BCE , fie la recomandarea BCE si dupa consultarea Parlamentului si a Comisiei, BCE poate sa aplice intreprinderilor, amenzi si penalitati in cazul nerespectarii regulamentelor si deciziilor reale .

Consiliul hotaraste in unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei, dupa consultarea BCE in scopul ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor si dupa cosultarea Parlamentului, poate incheia[5] acorduri formale privind un sistem de rata de schimb pentru ECU fata de monedele necomunitare. De asemenea intr-o alta procedura , el mai poate sa adopte, sa modifice ori sa abandoneze cursurile centrale ale ECV in sistemul ratei de schimb. In absenta unui sistem fata de una sau mai multe monede necomunitare, Consiliul, statuand cu majoritate calificata fie la recomandarea Comisiei si dupa consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate sa formuleze orientarile generale ale politicii de schimb fata de aceste monede care nu pot sa afecteze obiectivul SBC de mentinere a stabilitatii preturilor ( art.109, par.1,2). Sub rezerva par.1 Consiliul decide pozitia pe care o ocupa Comunitatea la nivel international in privinta problemelor care dobandesc un interes particular pentru Uniunea economica si monetara si reprezentarea sa, cu observarea repartizarii competentelor prevazute la art.103, 105; fara prejudicierea competentelor si acordurilor comunitare in domeniul acestei Uniuni, statele membre pot sa negocieze in instantele superioare internationale si sa incheie acorduri internationale in mod independent.

Art.107 din Tratat impune o obligatie de deplina impartialitate sau de neutralitate, in sensul ca in exercitarea puterilor si in indeplinirea misiunilor si obligatiilor ce le-au fost incredintate prin Tratat si statutele SEBC, nici BCE, nici o banca centrala nationala, nici un membru oarecare al organului lor de decizie nu poate sa solicite ori sa accepte instructiuni ale institutiilor si organelor comunitare, ale guvernelor statelor membre sau ale oricarui alt organism. Institutiile si organele comunitare se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu caute sa influenteze pe membrii organelor de decizie ale BCE sau ale bancilor centrale nationale in indeplinirea misiunilor lor .

O obligatie de armonizare a legislatiilor nationale, inclusiv statutele bancilor centrale nationale, cu prevederile Tratatului si statutelor SBC se poate deduce din dispozitiile art.108 in sensul ca statele trebuie sa supravegheze compatibilitatea acelor legislatii cu prevederile in cauza pana la constituirea SBC.

Prin procesul de ,,intinerire " a normelor care aseaza pe baze noi atat politica economica, cat si pe cea monetara s-a urmarit inlesnirea ,,comunicarii" intre aceste doua planuri foarte importante care stau la baza uniunii economice si monetare ale statelor membre ale UE.