Politici europene relevante pentru sectorul social

Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare in 1999, a marcat un pas important pentru promovarea unor prioritati ale politicii sociale la nivel comunitar, mai ales in domeniul ocuparii fortei de munca.

Baza legala pentru politica sociala este asigurata de Tratatul de la Roma care contine o serie de articole referitoare la libera circulatie a lucratorilor, libertatea de stabilire in contextul pietei comune. Actul Unic European a intarit aceste prevederi in domeniile sanatatii si securitatii la locul de munca, dialogul cu partenerii sociali si coeziunea economica si sociala.

De asemenea, Tratatul de la Amsterdam contine prevederi legate de promovarea nediscriminarii si combaterea oricarei discriminari bazate pe sex, rasa, origine etnica, religie sau credinta, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala.

1. Libera circulatie a lucratorilor

Fundamente legale:

- Articolul 14 (7a) Tratatul instituind Comunitatea Europeana (TCE): crearea pietei interne, care include si libera circulatie a persoanelor.

- Articolul 18 (8a) TCE: cetatenii Uniunii au dreptul de a circula liber si de a se stabili oriunde in teritoriul Statelor Membre.

- Articolul 61 (73i) si urmatoarele: noul Titlu IV, 'Vize, azil, imigratie si alte politici privind libera circulatie a persoanelor'.

Obiective:

- Libera circulatie a persoanelor si eliminarea controalelor la frontierele interne fac parte dintr-un concept mai larg, acela al pietei interne in care nu este posibila existenta frontierelor interne sau restrangerea libertatii de circulatie a persoanelor.

- De la aparitia sa, conceptul de libera circulatie a persoanelor si-a schimbat intelesul. Primele prevederi referitoare la acest subiect se refereau numai la libera circulatie a persoanelor asimilate agentilor economici, fie angajatori, fie prestatori de servicii. Conceptul economic originar a castigat treptat un inteles mai general, acoperind si notiunea de cetatean al Uniunii, independent de orice activitate economica sau distinctii privind nationalitatea. Aceasta se aplica si cetatenilor unor terte tari, caci odata cu eliminarea controalelor la frontierele interne nici o persoana nu mai putea fi supusa controlului privind nationalitatea.

- Trebuie remarcat ca Regatul Unit si Republica Irlandei au optat pentru neaplicarea noilor masuri privind libera circulatie a persoanelor, prevazute prin Tratatul de la Amsterdam. Danemarca, desi semnatara a Acordurilor Schengen, are retineri in ceea ce priveste aplicarea Metodei Comunitare in domeniul liberei circulatii a persoanelor si nu va aplica toate deciziile adoptate in acest domeniu in baza TCE.

Libera circulatie a lucratorilor se bazeaza pe Regulamentul CEE nr. 1612/68 care afirma in preambul ca "mobilitatea fortei de munca in cadrul Comunitatii trebuie sa fie unul din mijloacele prin care lucratorului ii este garantata posibilitatea de a-si imbunatati conditiile de viata si munca si a-si promova progresul social". Principiul esential este acela al egalitatii de tratament conform caruia oricare cetatean al unui stat membru are dreptul de a avea un loc de munca remunerat in alt stat membru in aceleasi conditii cu cetatenii acelui stat membru.

Libertatea de a ocupa un loc de munca in alt stat membru nu poate fi restransa de cerinte speciale legate de conditiile de intrare si rezidenta in statele membre, iar lucratorii migranti sunt indreptatiti sa ramana pe teritoriul unui stat membru dacaa au fost angajati acolo. Aceste prevederi au fost extinse si asupra liberei circulatii a lucratorilor angajati pe cont propriu.

Situatia lucratorilor detasati este reglementata prin Directiva 96/71/CE care permite acoperirea acestor lucratori prin prevederile legale obligatorii in statul gazda.

Pentru a face efectiva exercitarea drepturilor de rezidenta si munca, a fost reglementat si nivelul de protectie sociala a lucratorilor migranti. S-a stabilit astfel conceptul de coordonare la nivel comunitar a sistemelor de securitate sociala prin instituirea Regulamentelor 1408/71 si 574/72, cu modificarile si completarile ulterioare. Prevederile acestor regulamente asigura egalitate de tratament in ce priveste securitatea sociala pentru lucratorii angajati sau angajati pe cont propriu si studenti. Principiile esentiale sunt: mentinerea drepturilor castigate in toate statele membre precum si dreptul de totalizare a perioadelor de contributii sociale si la sistemele de pensii in vederea obtinerii unor prestatii sociale.

O problema curenta la nivelul comunitar este reglementarea transferabilitatii drepturilor la pensii derivate din contributii la schemele suplimentare si/sau ocupationale.

In vederea crearii unei reale zone a mobilitatii, au fost efectuate demersuri pentru realizarea unei piete comune a muncii in Europa si un element important este crearea Retelei electronice a serviciilor de ocupare - EURES, lansata in 1994.

Scopul acestei retele este de a furniza informatii si consiliere in doua domenii:

oferte de locuri de munca si oportunitati de recrutare transnationale prin colaborarea autoritatilor nationale in domeniul ocuparii;

conditiile de viata si munca in statele membre si statele Spatiului Economic European in vederea facilitarii mobilitatii si integrarii lucratorului.

2. Drepturile in domeniul angajarii, organizarea muncii, conditii de munca

De la adoptarea Actului Unic European, Uniunea Europeana a decis adoptarea unor minime standarde de munca si drepturi ale lucratorilor pentru a se asigura faptul ca Piata Unica nu determina reducerea nivelului standardelor de munca insa nici distorsiuni legate de competitie.

In ce priveste protectia drepturilor lucratorilor, un element important este faptul ca imbunatatirea conditiilor de viata si munca depind in mare masura de contractele de munca si legislatia adoptata la nivel national. Legislatia comunitara specifica acestui domeniu cuprinde prevederi legate de obligatia de a informa si consulta lucratorii, consiliile de munca in intreprinderile de nivel comunitar, egalitatea de tratament in ce priveste conditiile de anjare, organizarea timpului de munca, munca cu timp partial, conditiile de angajare a lucratorilor temporari si protectia datelor personale.

Cele mai importante piese legislative, directive, vizeaza: concedierile colective, transferul intreprinderilor, insolvabilitatea angajatorilor, informarea lucratorului asupra conditiilor aplicabile contractului sau, relatiile de munca pe durata determinata, relatiile de munca cu regim temporar, detasarea lucratorilor in cadrul furnizarii de servicii si cu privire la implementarea acordului cadrul dintre partenerii social cu privire la munca cu timp partial.

Directiva 2003/88/EC cu privire la anumite aspecte legate de organizarea timpului de munca stabileste cerinte minime de securitate si sanatate in legatura cu perioadele zilnice de repaus, pauze, timpul saptamanal de munca si odihna, concediul anual si anumite aspecte referitoare la munca de noapte si munca in schimburi.

O serie de directive reglementeaza standardele minime ale conditiilor de munca pentru anumite categorii de lucratori: marinari, lucratori ai aviatiei civile si transporturilor feroviare transnationale.

Un alt concept introdus in dreptul muncii este cel legat de nevoia permanenta de adaptare la schimbarile industriale cauzate de evolutiile economice, financiare si de tehnologie si adecvata acestei nevoi de schimbare la cerintele fortei de munca. Conceptul introdus este cel de responsabilitate sociala corporatista si vizeaza cresterea flexibilitatii companiilor si mai buna anticipare a schimbarilor economice si necesitatea de a investi in capacitatea lucratorilor de a ocupa un nou loc de munca si de a se adapta. Comisia solicita in 2002 companiilor sa devina mai responsabile din punct de vedere social prin promovarea unor bune practici in investitia in calitatea ocuparii, organizarea muncii, egalitatea de sanse si integrare sociala.

3. Dialog social

Dialogul social reprezinta una din pietrele de temelie ale Modelului Social European. Dreptul la libertatea de asociere si negociere colectiva este recunoscut in toate statele membre, iar rolul Comisiei este acela de a promova dialogul social la nivelul partenerilor de grad comunitar.

Din 1985, au fost promovate peste 300 de texte comune ale partenerilor sociali si au fost implementate o serie de proiecte transnationale. Dialogul dintre partenerii sociali si intelegerile adoptate au stat la baza adoptarii unor directive specifice (concediul parental, munca cu timp partial, munca pe durata determinata).

Dialogul social a devenit parte a aplicarii in practica a conceptului de buna guvernare/administrare si a stat la baza unor decizii comune ale organizatiilor sindicale si patronale in varii domenii care depasesc mediul traditional al conditiilor de munca.

In 2003, a fost infiintat Summitul Social Tripartit pentru Crestere si Ocupare si a plasat dialogul social la nivel european intr-un nou context, adecvat viziunii integrate a indeplinirii Strategiei de la Lisabona. Consultarea tripartita este organizata in patru mari arii: dialog macroeconomic, ocupare, protectie sociala si educatie si formare.

4. Sanatate, igiena si securitate la locul de munca

Baza legala este asigurata de art. 136 al Tratatului ce instituie Comunitatea Europeana si care stipuleaza printre altele ca "CE si statele membre vor urmari ca obiective: promovarea ocuparii, conditii imbunatatite de viata si munca". Prin procedura de codecizie, sunt adoptate standarde minime de sanatate si securitate la locul de munca. Este incurajata de asemenea initiativa care sa sprijine extinderea cunostintelor si schimbul de bune practici in domeniu.

Incepand cu 1978, au fost aplicate o serie de programe de actiune in acest domeniu si au avut ca obiective:

imbunatatirea conditiilor de munca pentru a creste securitatea si conformarea cu cerintele legate de sanatate in organizarea muncii;

o mai buna cunoastere a cauzelor accidentelor si bolilor profesionale pentru identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea unui control si a unor masuri de prevenire mai eficace;

imbunatatirea comportamentului uman pentru a se dezvolta si promova cultura legata de sanatate si securitate la locul de munca.

In prezent, legislatia comunitara este divizata in doua grupe:

Directiva Cadru 89/391/CEE care contine prevederi fundamentale cu privire la organizarea sanatatii si securitatii la locul de munca si cu privire la responsabilitatile angajatorilor si lucratorilor si cele 18 directive specifice care se refera la locuri de munca speciale, anumiti agenti fizici, chimici, biliogici si carcinogenici periculosi, utilizarea echipamentului de lucru si anumite categorii de lucratori;

Masuri prevazute de directive care contin prevederi exhaustive fara sa fie legate de directivele cadru pentru activitati profesionale sau anumite grupuri de persoane vulnerabile.

Din punct de vedere institutional, in acest domeniu functioneaza Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca, Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca, Comitetul Consultativ privind Securitatea si Sanatatea la Locul de Munca.

5. Ocuparea fortei de munca

Metoda deschisa de coordonare in domeniul ocuparii, promovata la nivel comunitar, a fost asigurata prin lansarea Strategiei Europene pentru Ocupare (1997, procesul Luxemburg) si se bazeaza pe cinci principii fundamentale: subsidiaritate, convergenta, management in functie de obiective, monitorizare la nivel de tara si promovarea unei abordari integrate (inclusiv, aspecte sociale, educationale, de impozitare, mediu economic si politici regionale).

Coordonarea politicilor nationale in domeniul ocuparii la nivelul Uniunii Europene a fost construita pe baza liniilor directoare, anual agreate in cadrul Consiliului, planurilor nationale de actiune ale statelor membre si rapoartelor comune intocmite de Comisia Europeana.

Acest proces a fost revizuit in 2005 pentru a se imbunatati cooperarea intre statele membre si institutiile europene, precum si pentru a se asigura o mai buna coordonare a politicilor de ocupare cu cele promovate la nivel macro si microeconomic.

Noua Strategie Europeana de Ocupare acopera o perioada de trei ani (2005-2008), iar componentele sale sunt: liniile integrate privind ocuparea, programele nationale de reforma, raportul comun asupra ocuparii, recomandari ale Consiliului, raportul anual UE de progres.

In 2005, Consiliul Uniunii Europene a formalizat procesul de relansare a Strategiei de la Lisabona in domeniul ocuparii fortei de munca prin adoptarea Deciziei privind liniile directoare pentru politicile de ocupare ale statelor membre (Decizia Consiliului 2005/600/CE).

Axele esentiale ale relansarii sunt Cunoasterea si inovarea in calitate de motoare ale cresterii durabile si Europa ca zona atractiva pentru investitii si pentru forta de munca. Solutia pentru asigurarea succesului relansarii a fost focalizarea pe cresterea economica si ocuparea fortei de munca si, in consecinta, elaborarea unui pachet integrat de linii directoare (LD) ale politicii economice (LD 1-16) si a celei de ocupare (LD 17-24).

Aprofundand dimensiunea ocuparii fortei de munca, trebuie spus ca obiectivele fundamentale de ocupare deplina, calitate a locurilor de munca, productivitate a muncii si coeziune sociala sunt reflectate in trei prioritati fundamentale de actiune:

atragerea si mentinerea cat mai multor oameni pe piata fortei de munca, cresterea ofertei de munca si modernizarea sistemelor de protectie sociala;

imbunatatirea adaptabilitatii lucratorilor si intreprinderilor;

cresterea investitiei in capitalul uman prin sisteme mai bune de educatie si de formare.

Dimensiunile constante ale actiunilor in domeniul ocuparii trebuie sa ramana cooperarea cu partenerii sociali, consolidarea coeziunii sociale si teritoriale, promovarea egalitatii de sanse si combaterea discriminarii.

Un aspect aparte il reprezinta nevoia asigurarii unei bune guvernari (administrari) a politicilor de ocupare, prin stabilirea unui parteneriat larg pentru managementul schimbarii, cu implicarea organismelor parlamentare si a factorilor de decizie, inclusiv de la nivel regional si local. O buna guvernare necesita, de asemenea, transparenta in alocarea resurselor administrative si financiare

Modul in care statele membre ale Uniunii Europene s-au raportat la aceste linii directoare s-a concretizat, in aceasta toamna, in Programele nationale de reforma (documente politice orientate catre viitor, care includ o strategie pe trei ani pentru dezvoltare si creare de locuri de munca). Prioritatile de ocupare identificate in aceste document vor inlocui planurile nationale de actiune in domeniul ocuparii.

Liniile directoare pentru ocuparea fortei de munca:

(17) Implementarea politicilor de ocupare care au ca scop ocuparea deplina, imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii si consolidarea coeziunii sociale si teritoriale

(18) Promovarea unei abordari a muncii care are in vedere intregul ciclu al vietii

(19) Asigurarea unei piete inclusive a muncii, cresterea atractivitatii muncii si valorizarea muncii pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca, inclusiv grupurile dezavantajate, si persoanele inactive

(20) Imbunatatirea corelarii cu nevoile pietei muncii.

(21) Promovarea flexibilitatii combinata cu securitatea ocuparii si reducerea segmentarii pietei muncii, tinand cont de rolul partenerilor sociali

(22) Asigurarea unor dezvoltari favorabile ocuparii ale costurilor muncii si mecanismelor de stabilire a salariilor

(23) Extinderea si imbunatatirea investitiei in capitalul uman

(24) Adaptarea sistemelor de educatie si formare profesionala ca raspuns la noile cerinte in ce priveste competentele.

Schita translatarii la nivel national a tintelor asumate la nivel european

6. Egalitatea de sanse intre femei si barbati

La nivel european, Tratatul de la Roma abordeaza, in articolul 119, tema tratamentului egal, chiar daca se limiteaza la retributie: "fiecare Stat membru va garanta intr-o prima etapa, si va mentine mai apoi, aplicarea principiului egalitatii la retributie intre muncitorii masculini si feminini pentru aceeasi munca.". Aceasta redactare initiala a Tratatului a dus la existenta unei legislatii egalitare si la politici de egalitate.

Tratatul de la Amsterdam al UE (1997) detaliaza mult limitarea initiala la retributie si stabileste ca UE va avea ca misiune sa promoveze egalitatea de sanse intre barbati si femei, introducand acest principiu in toate politicile si in toate programele (art. 2 si 3). Pe viitor, promovarea egalitatii de sanse intre barbati si femei, nu este o actiune paralela oricarei alte actiuni a guvernului, ci va trebui sa fie integrata si sa fie scopul tuturor actiunilor guvernului.

Uniunea Europeana isi asumase deja inca de la inceputurile ei angajamentul de a redresa dezechilibrele existente intre diversele State membre. Regulamentul (CE) 1260/99 integreaza promovarea egalitatii intre femei si barbati in actiunea Fondurilor Structurale. In articolul 2.5 stabileste urmatoarele: ". Comisia si Statele membre vor monitoriza sa existe coerenta intre actiunea Fondurilor si alte politici si programe comunitare, in special in domeniul ocuparii, al egalitatii  intre barbati si femei.".

Directivele sau propunerile de directive esentiale acestui domeniu sunt prezentate mai jos.

Propuneri de directive:

Propunere de Directiva a Parlamentului european si a Consiliului relativa la aplicarea principiului egalitatii de sanse si a egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de ocupare si de conditii de munca - COM/2004/0279 final

Directive:

Directiva nr. 2004/113/CE pentru aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ce priveste accesul la bunuri si servicii si la furnizarea de bunuri si servicii 32004L0113

Directiva nr. 2002/73/CE de modificare a Directivei 76/207/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ce priveste accesul la ocupare, formare si promovare profesionala, si la conditii de munca

Directiva nr. 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei in cazurile de discriminare pe baza de sex

Directiva nr. 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 referitoare la acordul cadru privind concediul paternal incheiat intre UNICE, CEEP si CES

Directiva nr. 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea masurilor de incurajare a imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza (a 10-a directiva speciala in sensul art. 16 para. 1 din directiva nr. 89/391/CEE)

Directiva nr. 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 referitoare la aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbatii si femeile care exercita o activitate independenta, inclusiv agricola, precum si la protectia maternitatii

Directiva nr. 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile profesionale de securitate sociala

Directiva nr. 79/7/CEE a Consiliului din 19 de cembrie 1978 privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile profesionale de securitate sociala

Directiva nr. 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 referitoare la aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare a conditiilor de munca

Directiva nr. 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 cu privire la armonizarea legislatiei Statelor Membre referitoare la aplicarea principiului salarizarii egale intre barbati si femei

Agenda Politicii Sociale (2006-2010)

Comisia Europeana promoveaza in perioada 2006-2010 o noua agenda a politicii sociale care are ca obiectiv principal realizarea "unei Europe sociale intr-o economie globala: locuri de munca si oportunitati pentru toti".

Noua agenda sociala identifica prioritati de actiune ale Uniunii Europene pentru dezvoltarea unui model social european si promoveaza coeziunea sociala ca parte a Strategiei de la Lisabona si Strategia pentru Dezvoltare Durabila.

Agenda are doua orientari strategice: cresterea increderii cetatenilor si promovarea ocuparii, oportunitatilor egale si incluziunii.

. Suport financiar comunitar

Noua oportunitate financiara la nivel comunitar este lansarea unui Program Integrat in domeniul social - PROGRESS care va fi implementat in perioada 2007-2013. Acesta reuneste fostele initiative comunitare in domeniile securitatii si sanatatii la locul de munca, antidiscriminarii, egalitatii de sanse, ocuparii si incluziunii sociale.

De asemenea, ca fond structural specializat promovarii obiectivelor politicii de ocupare si incluziune sociala este constituit Fondul Social European.

9. Educatie si formare

Principalele elemente ale politicii privind educatia si formarea, promovate la nivel comunitar, vizeaza asigurarea accesului tuturor la educatie si formare, asigurarea calitatii tuturor formelor de educatie, asigurarea transparentei rutelor de educatie si mobilitatii participantilor la aceste procese.

Consiliul European de la Lisabona din 2000 a stabilit obiectivul strategic pentru Uniunea Europeana de a deveni cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere pana in anul 2010. Dezvoltarea formarii profesionale a fost recunoscuta ca parte esentiala a acestei strategii.

S-au impus astfel doua procese care au dat un impuls asigurarii calitatii si transparentei in invatamantul pre si universitar.

Declaratia de la Copenhaga (a carei monitorizare s-a transformat in procesul Copenhaga) a fost adoptata de ministrii educatiei din 31 de state. Aceasta declaratie stabileste un mandat politic clar pentru dezvoltarea unor actiuni specifice in domeniul formarii profesionale care sa asigure transparenta, recunoasterea si calitatea sistemului.

De la 1 ianuarie 2000, competentele achizitionate prin formare in strainatate pot fi inregistrate intr-un document personal, Europass-Training, elaborat in cadrul unei initiative UE si legiferate printr-o decizie a Consiliului si Parlamentului European. Europass cuprinde cinci documente care arata precis si simplu calificarile si aptitudinile oricarui individ oriunde in Europa, inclusiv un format special al Curriculum-ului Vitae (CV), recomandat de Comisie, si care cuprinde si formarea urmata intr-un cadru formal/oficial cat si cea obtinuta pe cale informala.

Uniunea Europeana a constituit o serie de institutii si programe specifice care sa sprijine dezvoltarea acestui domeniu (Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale - CEDEFOP, Programul Leonardo da Vinci).

Incepand cu 2007, Programul Leonardo da Vinci va fi incorporat intr-un nou program pentru educatie si formare pe intreg parcursul vietii.

O alta institutie specifica promovarii politicii in domeniul formarii este Fundatia Europeana pentru Formare - ETF cu sediul la Torino, Italia. Aceasta organizatie asigura o punte de comunicare intre statele membre ale UE si alte state de pe continentul european sau situate in vecinatate. Are peste 40 de state membre si principala misiune este de a sprijini statele partenere sa-si reformeze si modernizeze sistemele de formare profesionala.

Prin Decizia Consiliului 2004/223/EC a fost infiintat Comitetul   Consultativ cu privire la Formarea Profesionala. Sarcinile principale ale acestui Comitet sunt de a transmite opinii catre Comisie cu privire la problemele legate de formarea profesionala, inclusiv asupra unor documente strategice sau proiecte specifice.

Pentru perioada 2007-2013, este prevazuta implementarea unui program integrat care incorporeze toate programele existente la nivel comunitar in domeniul educatiei si formarii, sub denumirea de Program   privind Invatarea pe intreg parcursul vietii 2007 - 2013

Obiectivul general al acestui Program Integrat este de a contribui la dezvoltarea Comunitatii Europene ca societate avansata bazata pe cunoastere. Tintele speciale sunt: promovarea, schimburile, cooperarea si mobilitatea intre sistemele de educatie si formare in cadrul comunitatii astfel incat ele sa devina referinte mondiale in ce priveste calitatea.

De asemenea, Uniunea Europeana si-a propus realizarea Ariei europene pentru invatarea pe intreg parcursul vietii, iar un pas esential l-a constituit asumarea de catre statele membre a demersului de a elabora strategii specifice acestui domeniu pana in 2006.

Cheia acestui demers este aceea de a imbunatati capacitatea tuturor cetatenilor de a face fata tuturor provocarilor sociale si economice prin detinerea competentelor esentiale necesare unei mobilitati intre rute de invatare, slujbe, regiuni si tari. Conceptul de "invatare pe intreg parcursul vietii" adreseaza procesul de invatare de la educatia prescolara pana la momente ulterioare pensionarii si acopera toatre formele de educatie (formala, informala si non-formala).

Zonele esentiale pe care aceste strategii trebuie sa le acopere sunt transformarea sistemelor traditionale astfel incat sa permita accesul oricui la invatarea pe intreg parcursul vietii, dezvoltarea parteneriatelor la toate nivelele administratiei publice (nationale, regionale si locale) dar si intre furnizorii serviciilor educationale si societatea civila in sensul larg al acesteia (mediul de afaceri, partenerii sociali, asociatii locale, etc.), identificarea nevoilor celui care invata si ale pietei muncii in contextul unei societati bazate pe cunoastere si a resurselor adecvate prin incurajarea investitiilor publice si private. Alte elemente fundmanetale pe care aceste strategii trebuie sa le aiba in vedere sunt accesibilizarea procesului de invatare prin multiplicarea centrelor de invatare la nivel local sau la locul de munca, crearea unei culturi a invatarii, implementarea unor mecanisme de evaluare si control.

Ca urmare a tintelor asumate la Lisabona, Comisia Europeana a propus o serie de indicatori de progres (benchmarks) prin care sa fie cuantificate evolutiile catre atingerea neta a acestor tinte. Tintele asumate in domeniul educatiei si formarii prin procesul Lisabona sunt grupate in sase arii:

• investitii in educatie si formare;
• numarul celor care parasesc timpuriu scoala;
• numarul de absolventi in matematica, stiinta si tehnologie;
• populatia care a absolvit nivelul de invatamant secundar superior;
• competente cheie;
• invatarea pe intreg parcursul vietii.

Tintele indicatorilor de progres in domeniul educatiei si formarii pentru anul 2010 sunt:

• reducerea pana la 10% a proportiei medii a tinerilor care parasesc timpuriu scoala (sursa: Eurostat, Ancheta privind Forta de Munca);
• cresterea cu cel putin 15% a numarului total de absolventi in matematica, stiinta si tehnologie, precum si reducerea in acelasi timp a dezechilibrelor de gen (sursa comuna: chestionar UNESCO/OCDE/Eurostat);
• asigurarea ca cel putin 85% din persoanele de 22 de ani au absolvit nivelul de invatamant secundar superior (sursa: Eurostat, Ancheta privind Forta de Munca);
• reducerea cu cel putin 20% in comparatie cu 2000 a procentului de sub-performanta a persoanelor cu varsta de 15 ani in citit (sursa: PISA, OCDE);
• asigurarea ca cel putin 12,5% din populatia adulta in varsta de munca (grupa de varsta 25 - 64) au participat la invatare pe intreg parcursul vietii (sursa: Eurostat, Ancheta privind Forta de Munca).