Politicile lingvistice in Romania

Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

Specializarea: Stiinte Politice

ESEU

POLITICI LINGVISTICE IN ROMANIA

Politicile lingvistice sunt masurile administrative prin care statele inteleg sa administreze pluralismul lingvistic in cadrul unor state complexe, unde limba a devenit obiect, resursa si mijloc de control al politicului. Acest lucru este caracteristic inainte de toate modernitatii politice, care a implicat o crestere nemaiintalnita a rolului si implicarii statului in diferite procese economice, sociale si, nu in ultimul rand culturale.

Cele peste 20 de minoritati care traiesc in Romania se raporteaza diferit la problematica interetnica. Explicatia deriva din dimensiunile respectivelor grupuri minoritare si din traditiile lor, din modalitatile specifice de afirmare a identitatii nationale si din modul in care fiecare grup etnic isi percepe nevoile. In peisajul etnic romanesc se disting trei profiluri diferite de minoritati etnice: (1) cel al minoritatii maghiare, grup cu o constiinta nationala puternica; (2) cel al minoritatii roma, etnie intampinand numeroase probleme sociale si educationale, luptandu-se cu prejudecatile si discriminarea; (3) celelalte minoritati, a caror dimensiuni sunt relativ mici, variind de la cateva mii, pana la 60.000-100.000 de membri.

Pe langa drepturi de alta natura, o importanta covarsitoare pentru minoritati o detin drepturile lingvistice. Exista doua principii majore pe baza carora anumite drepturi lingvistice pot fi exercitate: principiul dreptului exercitat teritorial si cel al dreptului exercitat personal . In procesul de extindere a drepturilor lingvistice ale minoritatilor in Romania s-au aplicat ambele principii. Pe de o parte in ceea ce priveste drepturile lingvistice exercitate in procesul educational, dreptul de optiune pentru o anumita limba de predare este rezervat parintilor (sau tutorelui) elevilor si acesta poate fi exercitat pe tot teritoriul Romaniei, indiferent de numarul sau volumul vorbitorilor la nivelul unei unitati admnistrative. Exercitarea acestui drept este conditionata de existenta unui anumit numar de elevi care solicita invatamant in limba minoritatii respective si nu reprezinta o lezare sau o promovare imperfecta a principiului personalitatii, ci o conditie impusa din ratiuni de gestionare cat mai eficienta a unor resurse limitate (bugetul invatamantului).

In tara noastra, exercitarea drepturilor lingvistice in contactul cu institutiile administratiei s-a facut pe baza principiului teritorialitatii. Adica in unitatile administrative in care procentul unei minoritati lingvistice atinge sau depaseste 20% s-a conferit o oficialitate limitata.

Oficialitatea limitata insemna alocarea pentru anumite limbi a unor functii ce de obicei se confera limbilor oficiale. Aceasta limitare face referinta la doua lucruri:1) la institutiile administratiilor locale (comuna, oras, municipu) si judetene in care procentajul unei minoritati lingvistice depaseste pragul de 20%; 2) este limitat in termeni de functii deoarece acestor limbi sunt alocate numai o parte din functiile indeobste alocate unei limbii oficiale.

Legislatia din Romania confera urmatoarele functii unei limbi minoritare(ai caror vorbitori depasesc limita de de 20%): a. poate fi mediu al comunicarii intre cetateni si administratie; b. poate fi utilizat ca mediu al dezbaterii treburilor oficiale; c. poate functiona ca mediu al informarii publice - cu toate ca hotararile cu caracter oficial, actele normative se codifica in continuare in limba oficiala (limba romana) administratiile informeaza despre contiuntul acestora si in limba minoritatilor, respectiv se formuleaza alte informatii de interes public (sediul unor institutii, resepectiv denumirea localitatii, etc.); d. poate fi limba in care anumite manifestari publice sau private cu caracter cermonial se desfasoara (de exemplu la ofiterul starii civile in cadrul ceremonialelor de cununie).

In prezent,in tara noastra, invatamantul cu predare in limbile minoritatilor nationale este reglementat printr-o lege care se numara mai mult ca sigur printre cele mai avansate din lume. Conceput ca un tot unitar, organizat pe criterii moderne, el are darul de a contribui la pastrarea identitatii entice, la asigurarea libertatii individuale si la cultivarea si dezvoltarea culturii proprii. Un loc aparte in acest sistem il ocupa invatamantul cu predare in limba maghiara, deoarece populatia de aceasta etnie este mai numeroasa. Populatia de etnie maghiara dispune de teatre in limba materna, de o retea de muzee si biblioteci, de alte institutii de cultura si de numeroase ziare si reviste, multe dintre ele cu putere combative, cu un prestigiu castigat in tara si peste hotare.

Acelasi lucru se poate spune si despre minoritatea germana care, cu toate ca este mai putin numeroasa, dispune de mijloacele necesare pentru a-si conserva identitatea si cultura proprie. In ultima vreme s-au afirmat(acest fapt este unul din semnele autentice democratiei de dupa 1989) scolile si publicatiile de limba sarbo-croata, ucraineana, rusa, greaca, armeana.

Statele care promoveaza drepturile lingvistice ale minoritatilor se pot bucura de mai multe avantaje, cum ar fi: asumarea efectiva, in termeni de practici institutionale a unor valori, cum ar fi recunoastere si pluralismul; asumarea efectiva, in termeni de practici institutionale a unor valori, cum ar fi recunoastere si pluralismul; acomodarea in termeni etnopolitici a unor minoritati etno-lingvistice, implicand o crestere a stabilitatii politice interne; cresterea "ratingului" politic pe arena internationala in termeni de evaluare a naturii liberale a democratiei; cresterea increderii cetateanului in variatele institutii ale administratiei (centrale sau locale); o reducere a situatiilor de discriminare subiectiva (subiectii implicati in interactiuni frustrante cu administratia, atribuie ca sursa acestor frustrari diferentele lingvistice dintre ei si functionari).

In Romania, in domeniul relatiilor interetnice, programul de guvernare al actualului Cabinet cuprinde ca prioritati legislative adoptarea Legii privind statutul minoritatilor nationale, in vederea crearii cadrului legal si institutional al autonomiei culturale.

Conform programului in domeniul relatiilor interetnice, pe plan legislativ, se vor initia urmatoarele acte normative: Legea privind statutul minoritatilor nationale din Romania, precum si crearea cadrului juridic corespunzator privind organizarea si functionarea sistemului institutional al minoritatilor nationale. Guvernul Romaniei se va implica pentru asigurarea dreptului tuturor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale de a-si pastra si dezvolta liber exprimarea identitatii etnice, astfel incat sa se poata manifesta pe deplin in sfera culturii, limbii, religiei, educatiei, vietii publice, in conformitate cu angajamentele Romaniei in procesul de integrare in Uniunea Europeana, precum si cu documentele europene si internationale in materie, se arata in programul de guvernare. Principiul de baza in relatiile interetnice trebuie sa fie egalitatea deplina de drepturi si sanse egale de afirmare a identitatii.

Obiectivele de principiu ale politicii fata de minoritati sunt: pastrarea, afirmarea si dezvoltarea identitatii etnice, culturale, religioase si lingvistice prin politici afirmative; combaterea discriminarii si promovarea tolerantei; aducerea la suprafata a valorilor diversitatii culturale; incurajarea dialogului interetnic; eliminarea oricarei forme de extremism, sovinism, antisemitism; imbunatatirea situatiei romilor si continuarea politicilor de reducere a decalajelor dintre populatia rroma si societate in ansamblu. Programul de guvernare prevede si infiintarea Institutului pentru studierea problemelor minoritatilor nationale, cu sectii speciale pentru problemele comunitatilor maghiare si rrome.

In perioada post 1989 drepturile minoritatilor nationale din Romania au fost promovate in mai multe dimensiuni ale politicilor publice: prin institutionalizarea variatelor modalitati de participare la actul legislativ si executiv, respectiv prin variate masuri legal-institutionale menite a asigura protejarea, pastrarea si dezvoltarea variatelor dimensiuni ale particularitatilor identitare ale minoritatilor din Romania (politici culturale, lingvistice, educationale si administrative). Cum o componenta majora (chiar centrala) a identitatii etnice o reprezinta limba, o parte considerabila a acestor politici s-a concentrat pe asigurarea reproducerii institutionale si folosirii publice ale limbilor minoritatilor din Romania. Comparativ cu prima jumatate a anilor nouazeci normele legale care fac posibile reproducerea institutionala si utilizarea regulata in contexte oficiale a unei alte limbi decat limba oficiala a unui stat, au devenit mai permisive, existand mai multe oportunitati legal-institutionale de insusire si utilizare a limbilor minoritare.

In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, asigurarea drepturilor minoritatilor, drepturi lingvistice si de alta natura este un factor de o importanta majora, iar politicile publice in acest sens reprezinta solutia optima, cu conditia ca teoria sa fie transpusa in practica si implementarea lor sa aiba succes.

BIBLIOGRAFIE:

• www.dri.gov.ro
• www.edrc.ro
• www.romaniatravel.com