Procedura de control parlamentar potrivit Constitutiei Romaniei in vigoare

Procedura de control parlamentar potrivit Constitutiei Romaniei in vigoare

Functia de control parlamentar este la fel de importanta ca si functia legislativa. Aceasta reprezinta o expresie a fortei juridice a mandatului reprezentativ.

Ambele functii isi au suportul teoretic in principiul separatiei si echilibrului puterilor. Ideea de control parlamentar nu presupune subordonarea puterii executive celei legislative. Echilibrarea raporturilor de putere intre Legislativ si Executiv se face, din partea Legislativului in principal prin controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului, precum si asupra Presedintelui Romaniei, in forme si modalitati prevazute in Constitutie si in regulamentele corpurilor legiuitoare.

Functia controlului parlamentar este prin excelenta politica, ea gasindu-si fundamentul in puterea suverana, al carui titular autentic este poporul, care isi incredinteaza, prin intermediul mandatului reprezentativ, dreptul sau de control parlamentar, pentru a verifica daca autoritatile executive isi exercita atributiile lor in concordanta cu prevederile legale, cu drepturile omului si interesele generale ale societatii.

Desi natura controlului este de ordin politic, totusi, in situatia in care se stabilesc raspunderi concrete ale unor autoritati si persoane care exercita functii ale acestor autoritati publice, pot fi antrenate si consecinte de ordin juridic.

Controlul parlamentar[1] se refera, in principiu, la intreaga activitate statala si la toate autoritatile publice, realizandu-se prin cai si mijloace adecvate.

Pentru exercitarea si, eventual, finalizarea controlului parlamentar, Constitutia indica sau articuleaza diverse proceduri, majoritatea lor putandu-se finaliza prin sanctiuni constitutionale.

Dintre procedurile si mijloacele de control parlamentar le retinem pe urmatoarele: incunostintarea , consultarea prealabila, aprobarea (prealabila, ulterioara sau prealabila si ulterioara), acceptarea programului de guvernare, interpelarea, angajarea raspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege, informatii si documente solicitate, anchete parlamentare, motiuni de cenzura s.a.

Dupa cum sunt indisociabile sau nu de sanctiunea pozitiva ori negativa prevazuta de Constitutie, in sensul finalizarii lor, mijloacele si procedurile de control parlamentar se clasifica dupa cum urmeaza.

A. Proceduri si mijloace de control indisociabile de o sanctiune pozitiva sau negativa prevazuta de Constitutie, supranumite si "sanctiunile controlului" .

Incunostintarea neintarziata a Parlamentului, printr-un mesaj, constituie obligatia Presedintelui Romaniei, atunci cand producandu-se o agresiune armata impotriva tarii, el a luat masuri pentru respingerea agresiunii. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, acesta se convoaca de drept, in 24 ore de la declansarea agresiunii ( art. 92 alin.(3) din Constitutia din 2003, similar cu art. 92 din constitutia din 1991).

Consultarea prealabila a Parlamentului este prevazuta in doua situatii: a) atunci cand Presedintele Romaniei decide sa dizolve Parlamentul, intrucat acesta nu a acordat votul de incredere Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare si dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura( art. 89 alin. (1) din Constitutia din 2003, preluat intocmai din cea din 1991); b) cand Presedintele Romaniei intelege sa solicite poporului exprimarea vointei lui, prin referendum, cu privire la problemele de interes national (art. 90).

Aprobarea este forma de incuviintare a unei actiuni sau a unui act din partea Parlamentului, validandu-se astfel acea actiune sau acel act. Aprobarea este, uneori, prealabila: Presedintele poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate (art. 92 alin. 2). Alteori aprobarea este ulterioara. Cazuri exceptionale:

Presedintele a adoptat deja masura mobilizarii, aprobarea Parlamentului trebuie sa intervina in cel mult 5 zile de la adoptarea masurii (art. 92 alin. (2) din Constitutie, teza a doua);

Atunci cand Presedintele instituie starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele localitati, el trebuie sa solicite Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia (art. 93 alin.1 din Constitutia din 2003). Exista situatii in care "aprobarea" trebuie sa intervina atat anterior, cat si posterior emiterii actului: Parlamentul poate abilita Guvernul sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice;daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului , potrivit procedurii legislative.

B. Proceduri si mijloace de control carora, obligatoriu sau aleatoriu, li se asociaza sanctiuni politice sau juridice.

Examinam, acele proceduri constitutionale, instituite ca mijloace ale controlului parlamentar, care sunt susceptibile de finalizare printr-o sanctiune: acceptarea de catre Parlament a programului de guvernare si acordarea votului de incredere, interpelarea, motiunea de cenzura, angajarea raspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege, suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei, solicitarea pornirii urmarii penale impotriva unui membru al Guvernului.

Acceptarea programului de guvernare si acordarea votului de incredere este procedura constitutionala de control parlamentar care poate avea ca finalitate investirea sau legitimarea Guvernului. Presedintele Romaniei numeste Guvernul in considerarea faptului ca programul acestuia de guvernare a fost acceptat de Parlament si a obtinut votul de incredere (art. 85, alin. 1 si art. 102, alin. 1 din Constitutie).

Audierea si dezbaterea programului de guvernare constituie atat modalitati de informare a Parlamentului, cat si de control asupra Guvernului, urmate, in mod necesar, fie de un vot de neincredere-refuzul Parlamentului de a investi Guvernul, fie de un vot de incredere adica de investire a Guvernului. Numirea membrilor Guvernului de catre Presedintele Romaniei nu este o "investitura", ci confirmarea si nominalizarea investiturii facute de Parlament.

Interpelari si intrebari Interpelarea, considerata uneori ca "procedeu tip de informare si control", este o veritabila injonctiune adresata Guvernului sau unuia dintre membrii acestuia pentru a da explicatii asupra politicii trecute sau asupra atitudinii pe care intelege sa o adopte in legatura cu o problema actuala sau viitoare.[4] Este un mijloc de control eficace, dar, dupa unii si periculos, pentru ca, atunci cand urmeaza un vot, acesta se desfasoara intr-o "atmosfera pasionala".

Intrebarile sunt adresate Guvernului, ministrilor si conducatorilor oricaror organe ale administratiei publice, indeplinindu-se astfel functia de control parlamentar.

Distinctia intre intrebari si interpelari nu se intemeiaza pe criterii categorice. Astfel:

a)intrebarile pot fi adresate si conducatorilor altor organe ale administratiei publice (art. 48 al Regulamentului Camerei Deputatilor si art. 130 al Regulamentului Senatului), pe cand interpelarile pot fi adresate numai Guvernului sau unui membru al acestuia (art. 156 al Regulamentului Camerei Deputatilor);

b)intrebarile pot fi prezentate atat oral, cat si in scris, in timp ce interpelarile trebuie formulate intotdeauna in scris, precizandu-li-se obiectul.

c) interpelarile se inscriu intr-un registru special si se afiseaza la sediul Camerei respective. O asemenea obligatie nu este prevazuta pentru intrebari.

d) interpelarile se citesc de autorii lor in sedinta publica a Camerei respective, in timp ce o asemenea regula lipseste in cazul intrebarilor;

e)discutarea intrebarilor in Camerele Parlamentului ia forma unui dialog intre autorul lor si reprezentantul autoritatii publice, careia i-au fost adresate, pe cand interpelarea poate face obiectul unei discutii, la care nu este exclus sa participe si alti membrii ai Camerei respective.

3). Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul in sedinta comuna, pun in cauza raspunderea politica a Guvernului printr-un blam la adresa acestuia si a activitatii lui. Efectul admiterii motiunii il constituie incetarea fortata a mandatului Guvernului.[5]

Motiunea de cenzura este un instrument indispensabil intru-un regim parlamentar rationalizat, caci, privit sub aspectul ei pozitiv, ea este sanctiunea controlului parlamentar aspra executivului si, totodata, mijlocul de adaptare a mecanismului institutional.

Angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa este procedura constitutionala prin care, in regim parlamentar si exprimand esenta acestuia, Guvernul pune Parlamentul in situatia limita de a opta intre acceptarea opiniei lui sau demitere. Atunci cand "motivul" angajarii raspunderii politice de catre Guvern este un proiect de lege, angajarea raspunderii are semnificatia "unei proceduri mixte, de control si de legiferare". Potrivit art. 114 din Constitutie : a) Guvernul isi poate angaja raspunderea politica in sedinta comuna a celor doua Camere; b)El isi angajeaza raspunderea asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege; c) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura , depusa in termen de trei zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata cu cel putin majoritatea absoluta; d) Daca Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

Este necesar sa punem accentul si pe terminologia textului constitutional, cu privire la angajarea raspunderii. Astfel, intre termenii de "program" si "declaratie", in literatura de specialitate s-a afirmat ca distinctia este fragila. Totusi, s-ar putea considera ca "programul", desi nu este punctual pentru un anumit domeniu, pentru un sector sau rezolvarea unei probleme determinate, el defineste in linii generale, politica pe care Guvernul intentioneaza sa o transpuna in practica. "Declaratia", dupa o anumita perioada de functionare a Guvernului , ar fi pretextul reconsolidarii sprijinului parlamentar si al sporirii credibilitatii Guvernului. Aceasta este, oricum, mai vaga, iar programul mai concret.

Procedura suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei nu este, in esenta, o procedura sanctionatoare .Ea este o procedura prealabila si obligatorie in vederea demiterii, precum si o procedura de control parlamentar. De altfel, prin definitie, suspendarea trebuie precedata de informare si control, datorita faptului ca numai prin aceste operatii pot fi stabilite motivele suspendarii. Un astfel de demers logic rezulta si din cuprinsul art. 95 din Constitutie.

Punerea sub acuzare pe Presedintele Romaniei pentru inalta tradare. In termeni identici, se inscrie aici, si posibilitatea pe care o are Parlamentul ca, in sedinta comuna a Camerelor si cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, sa puna sub acuzare pentru inalta tradare pe Presedinte.

Raspunderea penala a membrilor Guvernul, care se impune pentru faptele savarsite in exercitarea functiei lor. Daca a fost ceruta urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea din functie a celui in cauza. Insa, trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului, atrage ipso facto suspendarea lui din functie.