Procedura de investire a Guvernului

Procedura de investire a Guvernului

Principiul separatiei puterilor presupune legitimarea prin votul popular a "puterii legislative", care mai departe, forma Guvernului, ca sef al puterii executive,- toate puterile statului emanand de la natiune. Operatia de formare a Guvernului s-a complicat, putandu-se vorbi acum, despre notele dominante ale investirii Guvernului intr-un regim parlamentar, semi-prezidential, existand reglementari particulare pentru regimul de adunare din Elvetia. In regimul prezidential de tip nord-american problema investirii Guvernului se reduce la dreptul de numire a ministrilor de catre Presedintele Republicii, cu avizul Senatului, intrucat acest sistem nu cunoaste institutia Guvernului si nici functia de prim-ministru nu exista.

Prin investitura se intelege complexul de acte si fapte juridice, precum si procedurile corespunzatoare, cerute de Constitutia pentru a fi in prezenta unei echipe guvernamentale, legale si legitime.

Ultimul act al procedurii de investitura, care este, de regula depunerea juramantului de catre echipa guvernamentala, marcheaza, sub aspect juridic, trecerea din faza luptei politice pentru dobandirea puterii, in faza exercitarii vointei politice, a fortelor care formeaza echipa guvernamentala ca putere oficiala a statului.

Problema investirii se poate pune si in cursul unui mandat parlamentar sau prezidential, cand s-a creat o criza guvernamentala dintr-un motiv sau altul (aprobarea unei motiuni de cenzura, respingerea unei motiuni de incredere, demisia sau decesul sefului Guvernului).

In Romania, prin Constitutia din 1866 si cea din 1923 s-a consacrat un regim parlamentar, in ideea ca Parlamentul era cel care forma Guvernul.

Constitutia din 1966, cu privire la investitura Guvernului, prevedea in art. 93 alin.1 ca: "Regele numeste si revoca pe ministrii sai, acest test a fost reluat si de art.88 alin.1 al Constitutiei din 1923, fara sa prevada si alte operatiuni ale procedurii de investitura cum ar fi fost normal intr-un adevarat regim parlamentar. Ambele Constitutii prevad unele conditii pentru a fi ministru, reglementand si responsabilitatea ministeriala, iar Constitutia din 1923 prevede si unele dispozitii de principiu cu privire la rolul si la functionarea Guvernului.

O data cu intrarea in vigoare a Constitutiei din 1938 si pana la Revolutia din Decembrie 1989, in Romania nu s-a putut vorbi de o procedura democratica de investitura a Guvernului, fiind consacrate variate regimuri autoritare de investitura.

1.1. Formule de investitura in Constitutii republicane ce consacra un regim parlamentar

Constitutia Germaniei prevede in art.63 : "Cancelarul Federal este ales, de catre Bundestag, la propunerea Presedintelui Republicii Federele". Este ales candidatul care a obtinut majoritatea de voturi, iar dupa votul Camerei are loc numirea formala de catre Presedintele Republicii.

Daca candidatul propus nu a fost ales de Bundestag-ul mai poate incerca alegerea Cancelarului intr-un interval de 14 zile de la respingerea candidatului initial, de aceasta data fiind ceruta o majoritate absoluta. In cazul in care alegerea nu s-a facut nici in acest interval, se va proceda la un nou tur de scrutin, urmand sa fie ales candidatul care obtine majoritatea de voturi, Presedintele avand obligatia sa-l numeasca pe cel ales in termen de 7 zile de la data scrutinului.

Se observa ca in sistemul German "jocul politic" al investiturii se face in camera ce reprezinta natiunea[1], iar obtinerea votului de catre candidatul la functia de Cancelar federal nu este legata de prezentarea unui program politic de guvernare.

Constitutia Italiei prevede in art. 92 ali.2 : Presedintele Republicii numeste Presedintele Consiliului de Ministri, iar la propunerea acestuia pe ministrii Guvernului, trebuie sa obtina increderea ambelor Camere ale parlamentului, Italia fiind unul din putinele state unitare cu Parlament bicameral, care are sistemul votului dublu pentru investitura Guvernului.

In sistemul Italian votul Parlamentului apare ca o confirmare a Guvernului care exista, fiind format din initiativa Presedintelui Republicii. Constitutia Italiana nu cere Presedintelui Republicii ca inainte de a numi Presedintele Consiliului de Ministri iar la propunerea acestuia pe ministrii, sa aiba consultari cu partidele politice prezente in Parlament.

Constitutia Greciei da dreptul Presedintelui Republicii sa numeasca Primul - Ministru, iar la propunerea acestuia, numeste si revoca ceilalti membrii ai Guvernului si secretarii de stat, stabilind si reguli foarte precise pe care trebuie sa le respecte presedintele. In art.37 alin.2[2] se arata ca Presedintele Republicii numeste ca Prim - Ministru pe seful partidului care dispune in Camera Deputatilor de majoritatea absoluta. Daca nici un partid nu dispune de aceasta majoritate, Presedintele Republicii da o misiune exploratorie sefului de partid care are majoritatea relativa, in scopul analizarii posibilitatilor de formare a unui Guvern, care sa obtina votul de incredere al Camerei.

Constitutia mentioneaza ca fiecare misiune exploratorie are o durata de trei zile, iar daca nici una nu a dus la un rezultat, el invita sefii de partide la o discutie pentru a gasi formula de Guvern si a evita organizarea de noi alegeri. In caz de esec el formeaza un Guvern sub presedintia Presedintelui Consiliului de Stat, a presedintelui Curtii de Casatii sau a presedintelui Curtii de Conturi. In cazul in care un partid nu are sef ori presedintele partidului nu a fost ales deputat [3], Presedintele Republicii confera misiunea exploratorie celui care este propus de grupul parlamentar al partidului, intr-un interval de trei zile de la comunicarea Presedintelui Republicii, prin intermediul Presedintelui Parlamentului.

Formule de investitura in Constitutii ce consacra o monarhie constitutionala

Sistemul britanic exceleaza prin controlul exercitat permanent de catre Parlament asupra Guvernului, exista practica prezentarii saptamanale a Primului - Ministru in fata Camerei Comunelor.

In Constitutiile monarhice ale secolului trecut din Europa Occidentala nu s-a impus spiritul sistemului britanic, acestea au fost influentate de Constitutia SUA, cu singura deosebire ca in fruntea Executivului a fost plasat monarhul si nu Presedintele Republicii. Constitutia Belgiei din 1931 in art.65 consacra dreptul exclusiv al suveranului de a forma Guvernul: "Regele numeste si revoca ministri", art.95 da dreptul Regelui de a numi si revoca secretarii de stat.

Constitutia in vigoare (din 1994, cu ultima revizuire in 1998) mentine solutia : "Regele numeste si revoca pe ministri sai" (art.96 ali.1). Atat demisia Guvernului in functiune, cat si initierea unei motiuni de cenzura sunt conditionate de formularea, catre Rege a propunerii pentru un nou Prim-ministru.

In acelasi sens este consacrata o formula de investitura a Guvernului si in Constitutia Norvegiei, care in art.12 prevede ca Regele insusi alege un Consiliu dintre cetatenii norvegieni cu drept de vot, format din Primul - Ministru si cel putin alti sapte membrii. O formula asemanatoare o gasim si in Constitutia Olandei, care potrivit art.43 Primul - Ministru precum si ceilalti membrii sunt numiti prin decret regal, contrasemnat chiar de Primul - Ministru numit.

Constitutia Suediei reglementeaza o formula de investitura specifica unui regim parlamentar clasic. Primul - Ministru este desemnat de Presedintele Parlamentului, in urma consultarii reprezentantilor partidelor parlamentare precum si a vicepresedintilor Parlamentului. In urmatoarele patru zile, fara sa aiba loc o examinare intr-o comisie, Parlamentul trebuie sa accepte aceasta propunere, respingerea ei nu se poate face decat cu votul majoritatii membrilor.

Legiuitorul constituant suedez nu cere votul de investitura al Parlamentului, el cere numai acceptul acestuia care poate fi tacit, rezultand din faptul ca la expirarea celor patru zile nu s-a propus respingerea propunerii respective. Numai cand se pune problema respingerii propunerii pentru functia de Prim - ministru votul este obligatoriu, cerandu-se o majoritate absoluta.

Daca Parlamentul a respins de patru ori propunerea Presedintelui sau, procedura de investitura a Guvernului se intrerupe, ea se va relua dupa noi alegeri parlamentare, care vor fi extraordinare numai in situatia in care n-ar urma , in urmatoarele trei luni, alegeri obisnuite.

Constitutia Spaniei consacra o formula de investitura, care se mentine parlamentarismului clasic, formula ce a fost avuta in vedere si de legiuitorul constituant roman. Procedura de investitura a Guvernului cunoaste trei etape :

a)               propunerea candidatului la postul de Presedinte al Consiliului de Ministri;

b)               prezentarea de catre candidat a programului politic de guvernare in fata Congresului Deputatilor si solicitarea votului sau de incredere;

c)               numirea Presedintelui Consiliului de Ministri si a membrilor Guvernului.

Dreptul de a propune candidatul la functia de Prim - ministru il are Regele, dupa fiecare reinnoire a Congresului Deputatilor, precum si in celelalte cazuri prevazute de Constitutie. Regele este obligat ca propunerea sa o faca numai dupa consultarea "reprezentantilor desemnati de grupurile parlamentare", propunerea fiind prezentata Congresului Deputatilor prin intermediul Presedintelui acestuia.

Candidatul are obligatia de a expune in fata Congresului Deputatilor programul politic al Guvernului pe care are intentia sa-l formeze si are increderea acestei Camere, Constitutia nu-i precizeaza un termen, asa cum o face Constitutia noastra. Daca Congresul Deputatilor acorda increderea cu majoritate absoluta de voturi, Regele va numi Presedintele Consiliului de Ministrii, iar la propunerea acestuia va numi pe membrii Guvernului.

Daca nu este intrunita majoritatea absoluta, se repeta votul, la aceiasi propunere, dupa 48 ore, cand este suficienta majoritatea simpla. In cazul in care nu este intrunita nici majoritatea simpla, se repeta procedura de investitura, Constitutia nu precizeaza un numar minim de incercari.

1.3. Formule de investitura in Constitutii ce consacra un regim semi-prezidential

Constitutia Frantei leaga investitura Guvernului de vointa Presedintelui Republicii. Presedintele Republicii pune capat functiilor acestuia prin prezentarea de catre Primul - ministru a demisiei Guvernului.

Problema votului de investitura apare numai atunci cand partidul care formeaza Guvernul nu detine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala, dar nu este exclusa solicitarea votului de investitura si in alte conditii.

Constitutia Austriei da dreptul Presedintelui Federal de a numi Cancelarul Federal si, la propunerea acestuia, pe ceilalti membrii ai Guvernului (art.70 alin 1)[4].

Procedura constitutionala a investirii presupune numai prezentarea noului Guvern, Consiliului National si obtinerea din partea acestuia a unui vot de investitura.

In art. 36 al Constitutiei Finlandei se prevede ca membrii Guvernului, care trebuie sa se bucure de increderea Camerei Reprezentantilor, sunt numiti de catre Presedintele Republicii.

Constitutia Portugaliei contine mai multe teste care au ca obiect proceduri al investirii Guvernului, astfel in art. 156 se precizeaza competenta Adunarii Republicii de a aprecia programul Guvernului, art.190 se refera la competenta Sefului Statului de a numi Guvernul, iar art.195 la votul de investitura. Presedintele Republicii numeste Primul - Ministru, dupa ascultarea partidelor din Adunarea Republicii si tinand seama de rezultatele alegerilor, iar la propunerea Primului - ministru ii numeste pe ceilalti membrii ai Guvernului. Dezbaterea parlamentara asupra programului de guvernare nu poate sa depaseasca trei zile si pana la incheierea ei orice grup parlamentar poate propune respingerea programului, iar Guvernul poare cere vot de incredere.

Dezbaterea programului nu duce la vot decat atunci cand s-a cerut respingerea de catre un grup parlamentar, cand se va vota propunerea de respingere a programului. Respingerea programului nu se poate face, decat cu o majoritate absoluta a deputatilor efectivi in functiune.

1.4. Regimul investiturii Guvernului potrivit Constitutiei Romaniei

1.4.1. Desemnarea candidatului la functia de Prim - Ministru

Procedura de investitura a Guvernului cuprinde patru etape potrivit art.103 din Constitutie :

● Desemnarea candidatului pentru functia de Prim - Ministru;

● Solicitarea de catre candidatul la functia de Prim - Ministru a votului de incredere;

● Acordarea votului de incredere;

● Numirea Guvernului de catre Seful Statului [5]

Decretul - Lege nr. 92/1990 prevedea dreptul Presedintelui Republicii de a numi Primul - Ministru, cat si dreptul Parlamentului de a vota nominal lista Guvernului, nefiind foarte clar daca Primul - Ministru trebuia sau nu sa primeasca votul Camerelor, adica sa fie sau nu pe lista.

Testul din Constitutie a fost acceptat de catre Adunarea Constituanta, fara nici o modificare, avand urmatorul continut: "Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de Prim - Ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament, iar daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Asadar, Presedintele Romaniei poate desemna un candidat politic, un sef de partid sau alt fruntas al unui partid politic, dar poate desemna si un candidat "neinregimentat" politic intr-un partid.

In sistemul nostru constitutional nu este de conceput un candidat la functia de Prim - Ministru fara un puternic sprijin din partea unor partide politice.

Solicitarea votului de investitura.

Candidatul la functia de Prim - Ministru are la dispozitie numai zece zile pentru a intocmi programul politic al guvernarii pe care intentioneaza sa o faca, precum si lista Guvernului. Acesta poate sa-si depuna mandatul Presedintelui Republicii inainte de implinirea termenului de zece zile, daca apreciaza ca nu va reusi sa obtina sprijin politic necesar si daca nu a solicitat votul de incredere in acest interval, Presedintele Romaniei este obligat sa-i retraga mandatul, incepand noi consultari politice pentru desemnarea unui nou candidat la functia de Prim - Ministru.

1.4.3. Acordarea votului de incredere.

Votul de incredere se acorda de cele doua Camere ale Parlamentului, in sedinta comuna. textul avand urmatoarea redactare: "Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna". Parlamentul acorda increderea Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Modul de exprimare a votului are ca obiect programul, evident forma finala si lista in ansamblul ei a Guvernului, nu fiecare membru in parte. Pe parcursul dezbaterilor parlamentare candidatul la functia de Prim - Ministru poate opera modificari in lista Guvernului precum si in Programul politic propus, daca acestea sunt necesare pentru obtinerea votului de investitura.

Constitutia nu interzice prezentarea unei liste si, dincolo de reglementarile legale in vigoare, dar trebuie inteles ca votul de investitura nu are semnificatia de a prezenta baza noii organizari ministeriale, ci doar legitimitatea echipei, care urmeaza sa depuna diligentele de adaptare a reglementarilor legale la structura aprobata prin votul de investitura. Depunerea diligentelor de adaptare a legislatiei presupune fie adoptarea de acte proprii, de catre Guvern (hotarari, ordonante, ordonante de urgenta), fie initierea de proiecte legislative, cu solicitarea discutarii in procedura de urgenta.

Daca pe lista Guvernului, in sfera altor membrii decat ministri, se propun si alte categorii de functii decat cele acceptate de Legea Organica a Guvernului, dupa votul de investitura, se impune, de urgenta, modificarea, in mod corespunzator, a Legii Organice.

In cazul neacordarii votului de incredere, procedura de investitura se reia, Presedintele Republicii va organiza noi consultari politice, pentru a desemna un nou candidat. Constitutia nu interzice posibilitatea desemnarii aceleiasi persoane

Numirea Guvernului si juramantul de credinta.

Dupa obtinerea votului de incredere, Presedintele Romaniei, numeste Guvernul, abia prin decretul prezidential strict formal-juridic, candidatul la postul de Prim - Ministru devine Prim - Ministru.

In procedura de investitura esential este votul Parlamentului, el are valoare de fapt juridic, care marcheaza incheierea unui "contract de guvernare", intre Parlament, prin vointa majoritatii si candidatul la functia de Prim - Ministru.

Actul Presedintelui Romaniei, de numire a Guvernului, ramane fara consecinte juridice in ceea ce priveste raporturile dintre Presedinte si Guvern. Raporturile juridice dintre Presedinte si Guvern sunt de colaborare si acestea rezulta din textele Constitutiei referitoare la atributiile si actele Presedintelui.

Procedura de investitura presupune, un complex de raporturi de drept public in care apar ca subiecti Presedintele Romaniei, Candidatul la functia de Prim - Ministru, Parlament, Guvern si Curtea Constitutionala.

Primul - Ministru si ceilalti membrii ai Guvernului vor depune individual, in fata Presedintelui Republicii, juramantul de credinta. Data depunerii juramantului reprezinta data de la care Guvernul, in intregul sau, si fiecare membru in parte incepe sa exercite mandatul.