Procedura motiunilor simple

Procedura motiunilor simple

In virtutea textelor constitutional, Camera Deputatilor si Senatul pot adopta, pe langa legi si hotarari si motiuni. De asemenea, Camera Deputatilor si Senatul pot adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul unei interpelari.

Aceste prevederi constitutionale se completeaza cu importante dispozitii regulamentare, care evidentiaza valoarea si rolul motiunilor numite simple, care nu urmaresc demiterea Guvernului, dar au menirea de a-i atrage atentia asupra faptului ca politica sa dintr-un anumit domeniu se indeparteaza de dezideratele electoratului si o posibila motiune de cenzura este pe cale de a se dezvolta.

Astfel, asa cum remarca si profesorul Ioan Muraru, termenul de "motiune" este, in general, utilizat la denumirea unor hotarari ale Parlamentului, prin care se exprima atitudinea acestuia intr-o problema discutata.

Atunci cand motiunile sunt acte juridice, ele privesc, in cele mai multe cazuri, pozitia fata de Guvern, in cadrul raporturilor Parlament - Guvern si a dreptului Parlamentului de a controla activitatea Guvernului[1].

Asadar, din cele de mai sus, se poate desprinde ideea ca motiunea simpla este si ea un mijloc de control parlamentar sau o modalitate prin care parlamentarii pot adresa critici Guvernului, fara a pune in pericol existenta lui.

In acest sens sunt si prevederile regulamentare - Regulamentul Camerei Deputatilor, in art. 142 alin (1), defineste motiunea ca o modalitate parlamentara de exprimare a pozitiei Camerelor Deputatilor intr-o anumita problema de politica interna sau externa. Prevederile art. 125 din Regulamentul Senatului stabilesc ca motiunea exprima pozitia Senatului intr-o anumita problema de politica interna sau externa.

Dupa cum se poate observa, cele doua regulamente definesc in termeni identici motiunile, din termenii definirii lor desprinzandu-se ideea de apartenenta a motiunilor simple la modalitatile de exercitare a controlului parlamentar. Aceste asemanari se reflecta si-n plan procedural. La Camera Deputatilor motiunile se initiaza de catre cel putin cincizeci de deputati, iar la Senat, de catre cel putin o patrime din numarul senatorilor. Motiunile se motiveaza si se depun la presedintele Camerei, in cursul sedintelor publice. Ele se aduc la cunostinta Camerei respective, se comunica Guvernului, se afiseaza la sediul Camerei si se dezbat in sedinta publica in cel mult sase zile de la depunerea lor.

Ambele regulamente prevad ca semnatarii unei motiuni nu-si pot retrage adeziunea la motiune dupa inceperea dezbaterii. Intr-adevar, o asemenea retragere a adeziunii ar putea duce la dezbaterea unei motiuni care nu este sustinuta de numarul de parlamentari cerut  de Regulament, ceea ce ar contraveni "pragului" regulamentar pentru promovarea unei motiuni.

Dincolo de aceste reglementari, aproape identice, Regulamentul Camerei Deputatilor cuprinde anumite restrictii privitoare la admisibilitatea unei motiuni. Potrivit art. 142 din Regulamentul Camerei Deputatilor, presedintele Camerei este abilitat sa nu admita motiunile care nu reprezinta luari de pozitie intr-o problema de politica interna sau externa, cele care nu sunt sustinute de cel putin cincizeci de deputati si cele care vizeaza finalitati specifice motiunii de cenzura. Si din continutul acestor prevederi regulamentare rezulta ca motiunile sunt mijloace sau modalitati de control parlamentar care nu pot avea finalitatea motiunii de cenzura, fara sa se deosebeasca de acestea in privinta provocarii unei dezbateri parlamentare asupra activitatii guvernamentale si a administratiei publice.

In acestea privinta, in legislatura 1992-1996, la Camera Deputatilor au fost dezbatute unsprezece motiuni, care s-au constituit in adevarate "semnale de alarma" pentru executiv[2].

Din cele unsprezece motiuni introduse la Camera Deputatilor in legislatura 1992-1996, trei au fost admise si una retrasa de initiatori, celelalte fiind respinse prin votul majoritatii parlamentare. Altor sapte motiuni ( dintre care patru privitoare la distribuirea cartilor de alegator, una privind salarizarea personalului din invatamant, una cu referire la ratificarea "Cartii europene a autonomiei locale" si una la actiunile violente ale organelor ministerului de Interne impotriva manifestantilor studenti din ziua de 20 octombrie 1995 ) nu li s-a dat curs, deoarece nu indeplineau conditiile cerute de art. 142 din Regulamentul Camerei Deputatilor pentru promovarea unei motiuni.

In legislatura 1992-1996, la Senat au fost promovate sapte motiuni care s-au referit la urmatoarele aspecte: declansarea procedurii constitutionale de investire de catre Parlament a patru ministrii, numiti la 23 august 1993; agentii informatori ai securitatii; obligarea prin lege a parlamentarilor, ministrilor si secretarilor de stat sa-si declare toate activitatile ce nu fac parte din ansamblul atributiilor lor; angajarea raspunderii Guvernului peste un program politic cu obiective si termene concrete privind integrarea in structurile europene si euro-atlantice; criza graului; cartile de alegator; criza energiei.

Din cele sapte motiuni promovate la Senat in legislatura 1992-1996, au fost admise un numar de trei, celelalte fiind respinse prin votul majoritatii parlamentare.

"Motiunea simpla pentru obligarea prin lege a parlamentarilor, ministrilor si secretarilor de stat sa-si declare toate activitatile ce nu fac parte din ansamblul atributiilor lor" din 18 aprilie 1994 a constituit un moment de dezbatere etico-politica, ce, prin ideile si concluziile formulate, a contribuit la adoptarea Legii nr. 115/1996, privind declararea si controlul averilor demnitarilor.

De asemenea "Motiunea simpla privind angajarea raspunderii Guvernului pentru un program politic cu obiective si termene concrete privind integrarea in structurile europene si euro-atlantice" a fost transformata intr-o declaratie care a exprimat pozitia politica de principiu a Senatului cu privire la problematica integrarii euro-atlantice.

Dincolo de aceste considerente privitoare la motiunea simpla, care au rolul de a pune in valoare si mai mult insemnatatea motiunii de cenzura in realizarea controlului parlamentar, trebuie mentionat ca semnificatia motiunii de cenzura este majora si chiar determinanta atat in asigurarea stabilitatii forumului democratic, cat si in schimbarea majoritatii nu mai sustine Guvernul.