Puterea politica in democratie

Puterea politica in democratie

La intrebarea "Cine trebuie sa conduca?" Platon raspunde "trebuie sa conduca cel mai bun". Solutia data de Platon vizeaza direct continutul intrebarii, insa Popper considera ca "dintr-un punct de vedere moral, e extrem de imoral sa-ti consideri adversarii politici moralmente rai (iar propriul partid politic - bun). Aceasta duce la ura, care este intodeauna rea, si la o atitudine care sporeste puterea, in loc sa contribuie la limitarea ei" (Karl R. Popper, 1998, p .77)

Istoria cunoaste, dintr-o perspectiva generala, doua moduri de reprezentare si exercitare a puterii: cele autoritare si cele democratice. Mergand pe distinctia dintre gruparile de stanga si de dreapta, se poate face o clasificare (dupa Bobbio) intre moderati si extremisti. La extrema stanga se afla miscarile autoritare si egalitare, cum este iacobismul, o categorie folosita in definirea celor mai variate perioade si situatii istorice. La centru-stanga sunt miscari si doctrine egalitare si libertare, cunoscute prin denumirea de socialism liberal, "incluzand toate partidele social-democrate, indiferent de practica lor politica". La centru dreapta se afla doctrine si miscari libertare si inegalitare apartinand partidelor conservatoare, "care se deosebesc de dreptele reactionare, prin respectarea metodei democratice. Ele recunosc si admit doar egalitatea in fata legii, ceea ce implica datoria judecatorului, de a aplica legile impartial si libertatea egala care caracterizeaza asa-numitul egalitarism minim". La extrema dreapta stau doctrinele si miscarile antiliberale si antiegalitare, dintre cele mai cunoscute fascismul si nazismul (Norberto Bobbio, 1999, p.126).

Pornind de la considerentele lui Platon, formele de guvernare pot fi identificate in functie de calitatile morale ale guvernantilor

monarhia - domnia unui singur om bun si 2. forma sa falsificata, tirania - domnia unui singur om rau

aristocratia - domnia unor oameni putini si buni si 4. forma sa falsificata, oligarhia - domnia unor oameni putini si mai putin buni

democratia - domnia poporului, a celor multi, a multimii. In acest caz, conform lui Platon, exista o singura forma, care este rea, deoarece printre cei multi exista mereu multi rai (Karl R. Popper, 1998, p .76)

Desigur ca aceste forme de guvernare nu au functionat in stare pura, ci s-au consolidat prin influente si modificari in functie de contextele in care au luat nastere. In acelasi fel democratia poate fi privita sub forma sa initiala, data de sistemele teoretico-filosofice sau prin manifestarea ei practica in contextul social.

Principiile democratiei moderne - libertatea si egalitatea au produs o ruptura de vechile forme de gestionare a puterii de pana in secolele XVII - XVIII, autocratiile care incapsulau premisele exercitarii puterii, prin implicarea cetatenilor la decizia politica, in mana unei persoane - si a grupului dominant care o inconjura.

Democratia este vazuta in primul rand ca opusul dictaturii "si nu cadrul institutional care face posibila manifestarea suveranitatii populare", dupa cum afirma Camil-Alexandru Parvu in Lectia acestui secol. (Karl R. Popper, 1998, p .129)

Democratia s-a nascut pornind de la premisele unui stat suveran si legitimat prin votul liber al cetatenilor sai. Natiunea conduce statul prin reprezentantii sai alesi, pe principiul separarii puterilor in stat, pe principiul egalitatii tuturor in fata legii. Democratia este inseparabila de respectarea drepturilor omului si ale cetateanului care stau la baza operationalizarii conceptelor fundamentale de libertate si egalitate.

Notiunea de suveranitatea trimite la "autonomia statului si la puterea de care dispune acesta de a reglementa comunitatea politica pe care isi bazeaza legitimitatea" (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, 2005, p.641). In societatea moderna comunitatea politica iti grupeaza membrii sub forma de cetateni, iar definirea lor se face prin natiune.

Drepturile omului, devenite norma universala" sunt considerate drept semne ale caracterului natural al dreptului omului fata de evenimente si actiuni bazate pe aspiratia eterna la libertate si demnitate. Desigur ca Declaratia americana din 1776 si cea fracceza din 1789 isi au mai mult originea in structura sistemului pe care il promovau, decat in dreptul natural. Acestea au definit "legitimitatea puterii prin respectarea prerogativelor individului ca atare". (idem, p. 256). In articolul 2 din Declaratia din 1789 se precizeaza: "Scopul oricarei asocieri politice este pastrarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului". In acest mod statul respecta drepturile anteriore constituirii sale prin care isi intemeiaza legitimitatea. (p. 258). Legatura dintre formarea democratiei si drepturile omului consta in noua forma de autoritate care rezida in vointa libera a poporului. Cetatenul este acum inzestrat cu suveranitate, iar dorintele sale stabilesc ordinea politica, sociala si economica.

Drepturile omului, prin Proclamatiile mentionate capata o semnificatie politica, care pentru cetateanul francez fondeaza o ordine politica, iar pentru cel american confirma o ordine politica deja stabilita. (Gauchet, apud Gilles Ferréol, Guy Jucquois, 2005, p. 261)

Formularea notiunii de democratie la Popper combate ideea de conducere a poporului si considera ca "democratiile nu sunt deci forme de suveranitate populara, ci in primul rand institutii prevazute sa ne apere impotriva dictaturii". Aceasta vede democratia ca puterea de judecata din partea poporului (Karl R. Popper, 1998, p .78).

Democratia nu ingaduie o conducere de tip dictatorial sau un mod de acumulare a puterii, ci cauta sa limiteze puterea exercitata de stat. Este vital "in acest sens ca o democratie sa ramana deschisa posibilitatii de a destitui guvernul fara varsare de sange, atunci cand acesta ne violeaza drepturile si indatoririle specifice, dar si atunci cand politica sa ni se pare nedreapta sau nepotrivita" (ibidem)

Dupa Popper scopul democratiilor moderne tine de "apararea libertatii personale impotriva tuturor formelor de putere, cu o singura exceptie: aceea a suveranitatii, a domniei legii" (idem, p .79). De asemenea esenta unei forme de guvernamant priveste modul in care este administrata puterea, guvernul putand fi demis fara varsare de sange, fara apelul la violenta. Aceasta periodicitate are loc prin vot

Exercitarea unei judecati din partea poporului se poate face doar beneficiind de libertate (vazuta ca suma libertatilor de a avea acces la informatii si de a le distribui, libertatea cuvantului, libertatea de a publica - printre cele mai importante). (p .81)

Libertatea cunoaste si forme de abuz, ca de exemplu folosirea sa exagerata poate conduce la dezinformare sau instigare. Statul pe de o alta parte poate avea actiuni de ingradire a libertatii. Acest lucru va privi principiul lui J. S. Mill prin care exercitarea libertatii personale se poate face atata timp cat interventia unei alte persoane priveste binele unei terte persoane, care poate fi pusa in pericol. (p .86-87)