Puterea rituala a politicii

Puterea rituala a politicii

Dupa John Keane, suveranitatea unui stat este data de modul in care este perceputa puterea, de exercitatea ei sub o aura misterioasa, dar seducatoare. "Puterea statului suveran necesita simulare, semne vizibile ale suprematiei sale: escorte de soldati, vesminte alese, coroane si sceptre stralucitoare, rituri complicate de trecere, obeliscuri, arcade, coloane, fantani arteziene si un palat spendit in inima capitalei". (John Keane, 2000, p.98)

Puterea simbolica a politicului se sustine prin rememorare, prin apelul la forme de reprezentare, prin folosirea simbolurilor cat si textelor (perpetuate de-a lungul timpului). Toate aceste forme sunt "memorii vii ale practicilor noastre politice. Pline de viata, conflictuale, agitate in straturile lor nenumarate, aceste memorii teoretice au tot atata eficacitate practica cat drapelele colorate care le ilustreaza, imaginile seducatoare sau repulsive carora le dau nastere, comuniunile pe care le inspira" (Lucien Sfez, 2000, p. 56)

Simbolistica politica este vazuta ca principal instrument de coeziune intre diversele forme de inegalitate sociala, cum sunt clasele dominatoare sau ale celor dominati. Acest mecanism functioneaza prin imagine si actiune, ca prima coordonata de baza, si prin media, ca instrument care se imprumuta din constructile simbolice initiale .

In democratie, preluarea puterii are o functie simbolica, prin care un individ (care conduce) este investit cu puterea poporului, in timp ce poporul, in acelasi mod simbolic, primeste putere politica. Prin laicizarea puterii, Lucien Sfez considera ca "preluarea puterii democratice face din fiecare grupare, din fiecare asociatie si aproape din fiecare cetatean un reprezentat al acelei puteri, un detinator de putere simbolica" (Lucien Sfez, 2000, p. 59)

Autorul citat ii considera pe cei desemnati de catre institutii ca preotii simbolisticii politice. "Investiturile clasice, natiunea, poporul sau masele" ordoneaza partidele si pe reprezentantii lor. Pe timp de criza acestia sunt insarcinati cu gestiunea imaginilor, iar in timpul conflictelor devin "figuri de tamaduire sau comuniuni" (idem, p.60)

Pentru Pierre Bourdieu, acumularea capitalului simbolic permite o impunere pe piata pe care cei apartinand claselor dominante o folosesc la atragerea rezultatelor economice. Capitalul este utilizat ca arma in jocurile dominantei si puterii pe o piata in care valoarea simbolica acumulata permite cresterea pretului de vanzare (Pierre Bourdieu, 1986, p. 205-206).

In folosirea mijloacelor de putere, capitalul simbolic cu care sunt inzestrati actorii dominanti pe scena politica, devine unealta de atragere si exercitare a notorietatii si legitimitatii. Ideologia carismatica, asa cum o numeste autorul citat, este principiul insusi al credintei in obiectul suspus valorizarii. (idem)

Bourdieu explica mecanismul ritual cu care semnatura isi exercita puterea "eficacitatea cvasimagica a semnaturii nu este altceva decat puterea, recunoscuta unora, de a mobiliza energia simbolica produsa de functionarea intregului camp, adica credinta in joc si in mizele sale produsa de jocul insusi" (idem, p. 212)