Relatia dintre politic si mediatic

Relatia dintre politic si mediatic

Puterea nu mai apartine unor forme de organizare precise si delimitate in sistemul social, ci subzista in retele mondiale - de capital, informare si imagine. Democratia depinde de noile forme de comunicare, de reconstruirea spatiului public si revigorarea dezbaterii politice. Mass-media raman susceptibile sa insufle o noua vitalitate exercitiului democratic. (Daniel Roventa-Frumusani, 2004, p. 107)

Dintre transformarile suferite in relatia media-politic, Claudiu Saftoiu (2003, p. 39) remarca:

politicul a devenit o institutie cu un foarte redus apel public in sensul ca "publicul activ care reprezinta audienta politica a devenit un spectator politic docil, solicitat intelectual la un nivel mediocru si sub-mediocru"

doctrinele si-au piersut forta, iar victoria politica se obtine cum prin valorificarea carismei individuale

partidul politic si-a pierdut rolul traditional (mijloc de comunicareintre cetateni si cei care detin puterea in sfera de decizie), iar mass-media a preluat acest rol

Pierderea increderii in politica reprezinta o modificare in modul de perceptie al clasei politice. In acest sens se faciliteaza o promovare a politicii ce depaseste granitele campaniei electorale si capata permanenta. In acest sens A.Touraine crede ca "importanta temei comunicarii politice provine din expresia pe care o da aceasta declinului si chiar disparitiei ideologiilor politice si a puterii de reprezentare a intregii vieti sociale de catre actorii politici() Motivul este ca politica nu mai impune nici un principiu de integrare in totalitatea experientelor speciale si ca viata publica depaseste din toate punctele de vedere actiunea politica" (apud Gabriel Thoveron, 1996, p. 28)

Neincrederea in partidele politice, erodarea autoritatii sistemului politic si vulgarizarea mesajului politic au generat o noua evaluare a mijloacelor de comunicre in masa, in special sub forma unei institutii politice sau un dispozitiv politic. (Claudiu Saftoiu, 2003, p. 38

Tratarea conflictuala a scenei politice si perpeturea mesajelor negative produce o schimbare in comunicarea politica rationala spre o dimensiune negativa care slobeste credibilitatea publicului in ansamblu. (Jacques Gerstlé, 2002, p. 54

Actiunea politica se intemeiaza pe evaluarea efectuata de catre mass-media si electorat. Actorii politici, mass-media, publicul si electoratul trebuie sa raspunda unii altora. Credibilitatea politica se castiga prin media in sensul ca un actor politic credibil trebuie sa fie vizibil din punct de vedere mediatic. Conditiile economice faciliteaza cumpararea vizibilitatii, iar cel mai cunoscut mod este prin publicitate politica (Jacques Gerstlé, 2002, p. 50

Braud (1996) identifica trei mecanisme care mentin in echilibru indiferenta si participarea politica: realegerea disputata, iluziile benefice ale alternantei si utilitatea partidelor perturbatoare. Autorul arata ca, in democratia pluralista, marea majoritate a indivizilor nu sunt complet politizati, fenomenul avand insa si partile lui bune: indiferenta temporara, neatentia partiala vin in avantajul clasei politice. "Provocata de saturarea de informatii sau de complexitatea excesiva a unei afaceri, indiferenta constituie atunci un soi de contragreutate a inchizitiei permenente exercitate de opozitie si mas media".(p. 91)

Mass-media, dincolo de aportul pe care il aduc in punerea in practica a acestor strategii, fac apel la un element nou in mobilizarea electorala: stralucirea unui personaj, magnetismul sau, multiplicarea indefinita a elementelor sale carismatice.

Niccolo Machiaveli avertiza in Principele (2006): "lumea vede bine ceea ce esti pe dinafara si putini vad ceea ce esti pe dinauntru; iar cei putini nu indraznesc sa contrazica opinia multimii care are de partea ei maretia statului care ii sustine [] pentru ca poporul nu judeca decat ceea ce vede" (p. 35).

Specificul raporturilor si al activitatilor politice contemporane il constituie criza de credinta politica, ceea ce obliga oamenii politici, dupa cum afirma Gabriel Thoveron, sa investeasca tot mai mult in comunicare: "de indata ce apare vreo dificultate intre ei si aceia care ii mandateaza, aceasta este numaidecat considerata o problema de comunicare - de a-i convinge pe cetateni de temeiul actelor ori deciziilor lor" (1996, p. 17)

Economicul priveste relatiile sociale fara a face legaturi ce tin de politic si social. Chiar mai mult "preponderenta discursului economic in tarile angajate in economia mondializata si liberalismul economic conduc la depolitizarea publicului (pentru care ordinea economica inlocuieste ordinea politica si determina ordinea sociala)" (Daniela Roventa-Frumusani, 2004, p. 104)

Daniel Bougnoux vede politica nu ca pe o stiinta "nici o tehnica, ci, inainte de toate, o pragmatica, in sensul dur al acestui cuvant: o arta de a interactiona intre subiecti care formeaza un ansamblu opac sau complex si de a profita de ocazii (kairon al grecilor)" (Daniel Bougnoux, 2000, p. 107). Politica nu este o tehnica deoarece elementele pe care se bazeaza intra in relatii de incredere, de credinta si chiar de identificare. Omul politic formeaza relatii, iar "obiectele sale sunt subiecti inzestrati cu aspiratii, cu spirit critic si cu proiecte discordante; singurul mod de a-i antrena intr-o directie cat de cat comuna este de a le inspira incredere si, pentru aceasta, de a imparti cu ei aceeasi lume" (ibidem)

Puterea mass-media rezulta din capacitatea acestora de a selecta ceea ce prezinta si de a modela continutul stirilor transmise. Claudiu Saftoiu considera ca informatiile oferite "de mass-media au o redutabila capacitate de penetrare si de convingere, au capacitatea de a modela perceptia asupra lucrurilor si de a influenta gandirea si comportamentul audientei" (Claudiu Saftoiu, 2003, p. 52